Chipuri sub vremuri

Este interesant cum ne ghidăm după chipul oamenilor atunci când vrem să găsim indicii despre ei. Ne mint sau sunt sinceri ? Au intenții oneste sau caută să ne înșele ? Un chip frumos, simetric este oare preferat înaintea unuia asimetric și deci – urât ? Studiile au arătat că bebelușii preferă chipurile simetrice, armonioase, celor asimetrice, deci simetria feței este un prim etalon al frumuseții.
Apoi, cine a văzut serialul ”lie to me”, a înțeles că fața omului, prin toată paleta de micro-expresii faciale, exprimă uneori involuntar, dincolo de puterea de control a individului, sentimentele, emoțiile, gândurile acestuia.
Fața are peste 100 de mușchi, care toți contribuie la expresivitatea specific umană. Combinațiile unice în care ei se încordează, creând mimica, expresia facială specifică fiecărei stări, emoții, s-au creat în milioane de ani de evoluție. La fel, interpretările pe care le dăm anumitor expresii sunt universal valabile la toți oamenii, indiferent de rasă sau zonă a globului în care trăiesc. Zâmbetul va fi tradus mereu ca zâmbet de oricare interlocutor al rasei umane, iar grimasa suferinței va fi interpretată ca suferință. Dincolo de limbajul articulat, vocal, care este propriu unei anumite populații și de neânțeles alteia, limbajul feței este unul universal, comun întregii specii umane.
Din vechime a răzbătut până la noi una ditre cele mai vechi arte divinatorii: fiziognomonia – sau interpretarea formei și trăsăturilor feței. Inițiații acestei arte puteau desluși, în mod intuitiv viitorul unei persoane doar prin analizarea atentă a trăsăturilor feței acesteia. Și totuși, nu mă voi cantona în generalitățile acestei arte, în corelațiile făcute între diferite trăsături ale buzelor, ochilor, obrajilor sau sprâncenelor cu anumite calități sau defecte. Pe mine mă interesează individul, fața lui la un moment dat. Fața este precum o filă de carte. Citind-o, poți intui câte ceva despre povestea cărții respective, în ansamblu.

 

Sub efectul intemperiilor de tot felul, până și piatra se erodează, se modelează sub mușcătura timpului. La fel și chipul omului, trecut prin vâltorile vieții, prin tristeți și bucurii, încercări sau limanuri liniștite ale vieții, este modelată într-un fel unic, toate acestea lăsând urme inconfundabile. Mica suprafață de piele mobilă numită chip, capătă încrețituri, forme și reliefuri unice, sub impactul repetabilității anumitor grimase și expresii faciale. Ai obiceiul de a zâmbi mereu ? Fața ta va fi interpretată instinctiv, la un nivel subliminal, de către ceilalți, ca fiind una deschisă. Ești mai mereu încruntat, mohorât ? Oamenii vor simți instinctiv asta, judecând doar după urmele lăsate pe chipul tău de anii de expresii mohorâte pe care le-ai purtat, chair dacă vei încerca să îi păcălești cu un zâmbet fals, de circumstanță.
Căci undeva, în subconștientul nostru, noi avem implementat întregul set de expresii care ne permite să interpretăm spontan fizionomia unei persoane, în mod independent de expresia facială abordată în mod deliberat cu o anumită ocazie.
În mod similar, ipocrizia, falsitatea, disprețul, avariția, șiretenia, aerele de superioritate vor erupe din inimile vicioase ale unor astfel de oameni, pe chipul lor, precum semnul lăsat de Dumnezeu pe fruntea lui Cain, pentru a fi cunoscute de către toți ceilalți. Sau dimpotrivă, să cunoaștem bunătatea, noblețea, dărnicia, compasiunea, blândețea și iubirea, atunci când le întâlnim. În acest fel, Creatorul ne-a dat posibilitatea, dacă suntem atenți, să cunoaștem adâncurile inimii fiecărui semen și să ne adunăm cu oameni ”după chipul și asemănarea noastră”.
Privind nu doar către ceilalți, dar și către noi înșine, prin intermediul oglinzii, și comparând imaginea reflectată cu cea veche, din fotografii, putem descoperi uimiți (sau șocați) urmele lăsate de curgerea timpului, de evenimentele din viața noastră, asupra feței noastre.
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *