La frizerie

Cam o dată pe lună, nevastă-mea mă bate la cap să mă tund. Spune că îmi stă mai bine tuns scurt, cu barba aranjată. Că mă ”scoate la lumină”, mă înseninează. Așa că nu mă pot împotrivi și mă duc precum berbecul la frizerie, așteptând plictisit la coadă să îmi vină rândul la un frizer.

Ei bine, azi era plin. M-am așezat răbdător și am deschis facebookul pe telefon, citind ultimele postări anti-ponta. Și cum citeam eu așa, îl văd pe unul de lângă mine cum se foiește, că se eliberase un loc. Frizerul liber îl invită cu un gest, la care el refuză, spunând că așteaptă la un alt frizer ca să-l tundă. Așa că pe scaunul liber urcă următorul client (eu eram ultimul la rând).

Și fără să vreau, devin conștient de mascarada ce se desfășura pe două din cele 3 scaune. Doi tipi, fiecare la un frizer. Unul mai tinerel, la vre-o 21-23 de ani, altul cam la 35. Cel de 35 cu un pic de chelie și așa, bărbos. Bărbosul, către frizerul lui:

– Frate, aici, la barbă, ia-mă așa, cu formă, să rămână un cioc alungit.

La care frizerul ia una din cele 15 foarfeci înșirate pe stativ și începe să ciopârțească delicat aerul în jurul bărbii respectivului, așa, câte o sutime dintr-un fir imaginar (sau așa mi s-a părut mie). Când termină, clientul își apropie mecla de oglindă și zice:

– aici mai trebuie un pic, că e inegal.

Frizerul se uită și el, pune mâna pe o altă foarfece, mai mică, face de două ori, țac țac și așteaptă verdictul.

Clientul iar se holbează în oglindă, de data asta căscând și eu ochii mairi, din spatele lui, curios să văd scena mai bine:

– mai trebuie, uite că e prea lung aici

și îi arată frizerului o zonă care mie mi s-a părut absolut perfect tunsă.

În vremea asta, pe scaunul de lângă, puștiu de douăzeci și ceva de ani era tuns aproape ras în laterale, și cu o freză dată pe-o parte, ciupită tot așa imaginar de către frizer, cu un soi de forfecuță de unghii. La un moment dat, puștiu îi spune frizerului:

– ai grijă la spate că am un vîrtej și nu vreau să se vadă, ia și tu de-acolo mai puțin decât în față, dar totuși să nu fie prea lung, să stea ciufulit.

La care frizerul, ascultător, pune mâna pe-un fel de știuț de umflat cauciucurile la vulcanizare, și dă un jet de aer pe vârtejul clientului, apoi, pigulește fericit cu forfecuța, sub privirile atente ale puștiului, care cerea scrupulos din când în când oglinda, ca să-și vadă noada capului.

În fine, se eliberează și locul de lângă cei doi figuranți și mă trântesc greoi, obosit de ziua de alergătură. Frizerul, amabil, mă întreabă ce fel de tunsoare vreau. Răspund sec: cât mai scurt, că crește repede. Și barba la fel. Îi simt șocați pe ăia de-alături, și până și frizerul meu se blochează, dar își revine repede și întreabă:

– cât de scurt ?

– Ia-mă cu 1 !

– Nu se poate ! Cu unu, uniform ?! Nu e mai bine cu unu în lterale și 3 sus, să-i dăm o fărmă, așa… și face un gest ca și cu ar aranja o frișcă imaginară pe-o tartă.

– Fă cum vrei tu, îi răspund, numa să fie scurt.

– iar barba cum o vreți, cu contur sau fără ?

– Fără.

Ofensat de lipsa mea de gust și rafinament, frizerul dă să pună mâna pe o forfecuță, când îl opresc cu un gest și-i zic:

– ia-mă la mașină, că merge mai repede.

Șocat, clătinând din cap, frizerul pune mâna pe una din cele 5 maișini de diferite mărimi și forme și începe să mă tundă posac. Între timp, ăilalți doi au terminat și s-au cărăbănit, după ce s-au mai studiat preț de un minut prin oglinzi.

Și-atunci m-am riscat cu o întrebare, la frizerul meu:

– auzi prietene, văd că tu ești mai în vârstă așa, de-un leat cu mine. Ia spune-mi și mie, de când au început bărbaților să le crească pizde ? Că văd că se pigulesc mai ceva ca muierile…

 La care el (pe care se vedea că e la fel de pigulit) îmi răspunde:

– ei, păi se schimbă lumea. Acum bărbații se îngrijesc și ei, vor să arate bine. Ne-am extins, avem și manichiură pedichiură pentru bărbați, dacă vreți vă putem da și dvoastră un polish la unghii, că nu se vede și le face mai rezistente, mai lucioase.

– La ce dreaq îmi trebuie mie unghii rezistente și lucioase îi răspund, studiindu-mi pe furiș unghiile (recunosc, un pic murdare – că mereu fac chestii cu mâinile: sap, spăl chestii, car lucruri și nu apuc mereu să le curăț cum trebuie) ?!

– Ei, unii bărbați se îngrijesc, vor să arate bine… – își repetă mantra frizerul.

Și-atunci încep să mă simt ca un mamut, ca un dinozaur într-un magazin de porțelanuri. Mare, bădăran, brutal, printre niște finețuri de băieței. Asta e lumea de azi, lumea bărbaților în care m-am trezit că trăiesc. Și așa, am avut o relevație. Am înțeles de ce tot mai multe femei ajung șefe, urcă în profesii peste bărbați. Pentru că cineva trebuie să conducă. Și dacă unii dintre noi, bărbații am renunțat la pulă și am devenit domnișoare, ele și-au crescut pulă și au devenit bărbați. Și ne fut când li se scoală lor.

M-am sculat de pe scaun și-am plecat spre casă hotărât să intru pe ușă și să frig nevesti-mii două palme, așa, preventiv. Să ma asigur că am rămas bărbat și femeie în familia noastră. Pe drum, m-am mai domolit căci mi-am spus că ea n-are nici o vină că lumea s-a întors pe dos. Vină au bărbații, că au ajuns să se comporte precum muierile. Ele, săracele, umpu doar locul lăsat liber de nevolnicia bărbaților.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *