Spiritualitate versus perversitate: Oliver Shanti

Astăzi am fost lovit din nou, de o nouă dezamăgire, țâșnită din trecutul meu precum un bumerang, și întorcându-se fulgerător de unde ieșise – dintr-o tainiță a memoriei mele.

Credeam că pe acea zonă nimic nu mă mai poate surprinde sau răni, și totuși…

Deci, eram la birou și ascultam radiovoceasufletului, un radio online unde se difuzează destul de multe piese dintr-o anumită perioadă de aur a vieții mele.

Tocmai ascultam o piesă de Oliver Shanti – cred că o piesă de pe albumul Tai Chi Too, când m-a sunat un amic. Schimbăm noi câteva vorbe, după care el mă întreabă:

– dar ce muzică asculți acolo ?!

– cred că este o piesă de Oliver Shanti…

– cum !? Te credeam un om spiritual. Asculți muzica pedofilului ăla !?

Am rămas fără cuvinte, căci nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că ascult muzica unui pervers sexual, în condițiile în care muzica respectivă se asculta peste tot la MISA. O găseai la vânzare la standurile de casete de la spirale, din taberele spirituale, se făceau și meditații pe ea. Deci avea acordul lui Gregorian Bivolaru, care elimina fără ezitare, cu o intuiție infailibilă, orice piesă muzicală care prezenta ”rezonanțe demoniace sau satanice”.

Am dat repede o căutare pe net și am rămas șocat. Wikipedia vorbea despre un pedofil german pe numele să real Ulrich Schultz – cunoscut și ca Oliver Shanti. Individul era căutat pe teritoriul Germaniei încă din 2002, având un mandat de arestare emis pe numele său, și o recompensă de 3000 de euro pentru prinderea lui, fiind prins și arestat abia în iunie 2008 în Lisabona, Portugalia. Remarcabil este faptul că fiind pe goană, tot a mai scos două albume destul de reușite(în 2002 și 2006), care nu lasă să se vadă stresul unui om hăituit de autorități.

În 2009 a fost pus sub acuzare pentru un număr de 314 cazuri de copii abuzați sexual, fiind găsit vinovat pentru ”doar” 76 de cazuri, dovedite în fața justiției. În cursul arestului preventiv, a încercat să se sinucidă, dar a eșuat, fiind condamnat la 6 ani și 10 luni închisoare.

Și acum stau și mă întreb: cum este posibil ca un om care a compus o muzică atât de încântătoare să fie o bestie care a profitat de inocența unor copii – atât fetițe cât și băieți ? Cum pot să coexiste în aceeași persoană armonia, binele și frumosul împreună cu perversitatea și aberația sexuală ?

Colegii din MISA își amintesc cum înfiera Grieg ”muzica dizarmonioasă, perturbatoare” și condamna cu mânie proletară muzicieni precum Michael Jakson, Freddie Mercury, Elton John sau George Michael, datorită faptului că aveau gusturi sexuale… cel puțin dubioase.

Nu conta că erau cântăreți geniali. Era vorbă că Răul și perversitatea cuibărite în ființa artistului, se multiplică contaminează în mod ocult prin muzică, auditoriul – sau cel puțin asta era teoria bivolariană. Fie vorba între noi, mi-au plăcut mult unele melodii ale sus-numiților, și nu puteam înțelege de fel cum astfel de perverși pot atinge sufletul publicului cu o muzică atât de frumoasă. Și chiar ascultându-i (mai ales pe George Michael, care are unele piese… geniale) – nu m-am regăsit niciodată ”contaminat” cu relele sau metehnele cântărețului.

În fine, cazul Oliver Shanti este încă o dovadă că lumea, universul nu sunt zugrăvite de către Creator doar în alb și negru. Că binele și răul pot coexista de multe ori, în aceeași ființă, pe paliere diferite – fără a se exclude. Dacă există astfel de exemple, înseamnă că teoria lui Gregorian Bivolaru despre bine și rău este complet greșită. Căci el afirma că ”Binele este absența Răului” iar ”Răul, absența Binelui”. Că atunci când ”yoga intră, ignoranța iese”. Că întunericul nu poate exista în prezența Luminii. Așa să fie oare ? Cazul Oliver Shanti demonstrează încă o dată cu lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.

M-a durut această revelație târzie, căci am realizat – încă o dată – limitele ”infaibilității” lui Gregorian Bivolaru. Cum de nu a simțit el prin muzica lui Oliver Shanti, negativitatea acțiunilor compozitorului ?

Mai mult m-a durut însă concluzia. Dacă acest nou exemplu demonstrează – încă o dată – că un om poate crea lucruri minunate – și rămâne totuși în viața personală o ființă imorală, perversă, abjectă, înseamnă că acest lucru poate fi valabil și în cazul lui Gregorian Bivolaru. Și mărturisesc că această constatare m-a durut. O parte din mine aștepta încă – și poate că încă mai așteaptă, să fie convinsă că Gregorian Bivolaru este un om moral, virtuos, care trăiește și acționează în conformitate cu principiile pe care le promovează. De dragul celor mulți care cred în el și în misiunea lui spirituală, sper să mă înșel în ceea ce-l privește.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *