Fetișizarea lui Klaus Iohannis. Eroarea societății civile și contraatacul clasei politice

comentariu rapcea.ro: am ales să postez un articol scriu de un om lucid, pe nume Matei Udrea, imediat după câștigarea turului doi al alegerilor prezidențiale de către Klaus Johannis. Articolul a fost unul premonitoriu și este mai actual ca niciodată. PSD-ul nu va pleca de la guvernare decât dacă poporul iese în stradă și dă jos Guvernul. Cu o singură floare nu se face primăvară, cu un singur neamț nu vom avea niciodată o Românie la nivelul Germaniei. Iar atacul așa-zișilor jurnaliști – în fapt mercenari politici – la adresa lui Klaus Johannis a început. Să nu-i lăsăm să ne fure noua șansă la o ”Românie ca afară” pe care am câștigat-o prin vot. 

E fără dubiu că structurile învinse duminică de societatea civilă își pregătesc contraatacul. În timp ce românii savurează încă victoria lui Klaus Iohannis, organizația care controlează România cu mână de fier se regrupează, iar
schimbarea inițiată duminică printr-un efort colectiv atât de mare este în pericol. Societatea are tendința să-și idealizeze președintele ales și, în același timp, să creadă că lupta a fost deja câștigată. Ambele sunt fără acoperire: Klaus Iohannis nu e Neo din Matrix, iar actuala clasă dominantă se va bate până la capăt pentru putere.
Cum să transformi un om normal într-un supererou
Simpatia și entuziasmul față de Iohannis, atât în țară, cât și în străinătate, cresc în progresie geometrică începând de duminică, pe măsură ce românii (și străinii) realizează că au ales corect. Profesorul acesta cu o nevastă – la rându-i, profesoară – care merge pe jos la liceul unde predă chiar și după ce a devenit prima doamnă a României, tipul înalt și blond care până la 30 de ani a mers doar cu bicicleta, amator de teatru și autor al nemaiauzitei fraze „decât să fiu mârlan, mai bine pierd“ e acum asaltat din toate părțile. Scriitorii, ziariștii și politicenii îi adresează valuri de scrisori deschise gemând de sfaturi și considerații, sportivii îl cheamă alături de ei, oamenii stau ore în șir la coadă pentru un autograf, mămicile își trimit copiii să-l atingă, cancelarul Germaniei anunță că va sprijini România cu sfaturi și fapte, America transmite că abia așteaptă să lucreze cu guvernul său. Pe nesimțite, Iohannis și-a pierdut statura de om, transformându-se într-un ideal.
Acesta e primul pericol. Românii așteaptă de la acest sas serios, cu gândire practică, să facă tot ceea ce nu s-a făcut vreodată în această țară: reforma sistemului politic, limitarea corupției, reducerea birocrației, creșterea nivelului de trai, atragerea investitorilor străini, ridicarea economiei și câte și mai câte. Iar noi, o dată în plus, suntem pe cale să așteptăm salvarea de la erou, uitând să punem noi înșine umărul.
DubaiEuforia victoriei din 16 noiembrie, pe care ar trebui deja s-o uităm, ne împiedică să vedem că în realitate Klaus Iohannis, președintele ales, nu este un supererou, iar noi nu suntem într-un film regizat de frații Wachowski. Că acest primar e, de fapt, un începător neînțărcat în curvăsăria politică de la București, fără relații în edificiul la vârful căruia a ajuns pe nepusă masă. Și că, mai presus de orice, e singur (sau aproape singur) în fața sistemului pe care l-a provocat deja.
În acest timp, suprastructura care conduce partidele politice din România s-a repliat deja. Analiza înfrângerii se va fi făcut acolo unde trebuie, iar măsurile n-au întârziat. Mai întâi au fost cele evazive, prin care sistemul evită coliziunea cu opinia publică. Demisiile de la Externe, votul din Parlament pentru ridicarea imunității unor deputați și senatori anchetați pentru corupție, aparenta pocăință, vacanța premierului – toate sunt făcute cu scopul de a disipa presiunea străzii și a exponentului său, președintele Iohannis. Trageri de timp, eschive menite să domolească apetitul pentru schimbare devenit periculos duminică seară.
Primele semne ale contraofensivei
Acum ceața din 16 noiembrie s-a risipit și vedem că dincolo, în cealaltă tabără, rândurile s-au strâns la loc. „Să nu crezi că faci ce vrei tu în partid“, spune Ion M. Ioniță că i-au replicat baronii PNL lui Iohannis marți, când acesta a cerut eliminarea corupției din organizație. În Camera Deputaților, reforma sistemului de vot a fost amânată pe termen nelimitat. Președintele încă în funcție refuză revocarea ambasadorilor din țările unde românii au fost împiedicați să voteze și bătuți de poliție. Sunt semnele că această formă hibridă de putere, jumătate mafie – jumătate politică, a reluat lupta. În paralel a și început munca de demolare a credibilității noului președinte, iar burtierele de la Antena 3 și România TV confirmă noul ordin de luptă pe unitate. Pentru a îndrepta „eroarea“ din 16 noiembrie, e nevoie în primul rând ca Iohannis să piardă susținerea societății civile care l-a propulsat și, în acest moment, îl apără. Iar munca se face după toate regulile scrise la manual. Campania a început și în perioada următoare vom afla grozăvii câte-n lună și-n stele despre noul președinte. Exact ca la carte. „Obiectivele diversiunii sunt triple. Diferențierea lor nu poate fi decât didactică, deoarece în fapt ele se sprijină și se completează reciproc. Aceste obiective sunt: 1. Demoralizarea națiunii vizate și dezintegrarea grupurilor ce o compun; 2. Discreditarea autorității, a apărătorilor, funcționarilor și oficialităților acesteia; 3. Neutralizarea maselor pentru a împiedica orice intervenție spontană generală în favoarea ordinii existente în momentul ales pentru preluarea nonviolentă a puterii de către un mic grup minoritar.
Aceste scopuri sunt posibile prin utilizarea mijloacelor de informare în masă. Fără presă, fără radio, fără televiziune, subversiunea e neputincioasă. Fără specialiști în domeniul psihologiei sociale, subversiunea e incoerentă“. Manualul „Subversiunea“ al psihosociologului Roger Muchielli în 1971.
Tendința de a transforma un om normal într-un Mesia nu face decât să-i ajute pe toți bandiții care acum sunt debusolați. România se agață de piciorul lui Iohannis, sperând că „neamțul“ va face treaba în locul celorlalte 20 de milioane. Nu merge așa. Klaus, care este la propriu emanația străzii și a populației, e singur contra tuturor politicienilor. Și așa va rămâne, dacă societatea civilă nu-l va susține rațional și pragmatic, fără efuziuni sentimentale, iluzii și accese de patetism.
Sursa: mateiudrea.wordpress.com

concluzie rapcea.ro: Trebuie să ne mai unim odată, să ieșim în stradă și să nu-i lăsăm până ce nu dispare PSD-ul din viața politică. Acest partid de mafioți nu este altceva decât o formă instituționalizată de organizare a devalizatorilor banului public. PSD trebuie să plece de la guvernare de mânuță cu UDMR-ul iar înainte de a fi dați afară cu șuturi în cur din politica și administrația românească, trebuie să jure la DNA că NU VOR MAI VENI SĂ FURE NICIODATĂ ! 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *