Câte ceva despre ”iubirea adevărată”

Toată lumea, mai ales femeile sunt în limbă după ”iubirea adevărată”. E cântată în toate melodiile, e glorificată, povestită, murmurată, visată. ”Iubirea adevărată” este dezideratul suprem al generațiilor de căutători ai acestui Sfânt Graal al vieții fericite.
Și, ca orice ideal, nu e nimic mai ușor de falsificat ca ”iubirea adevărată”. Hai să vă dau rețeta: se ia o generație blambuză, prost educată, cu o spoială de cultură – la limita anafabetismului; apoi, se aruncă această generație într-o lume aflată în criză economică perpetuă, fără perspective prea mari de acces la bunăstare. În schimb, acestei generații i se alimentează în permanență – prin intermediul televiziunii – pofta de lux, de mașini scumpe, gadgeturi de ultimă generație, viață în bogăție și fără muncă.
Fiind astfel sădite semințele distrugerii principiilor morale, se începe goana prin hățișurile vieții, după ”dragostea adevărată”.
Să fie oare de găsit dragostea adevărată cu băiatul emoționat, care a venit la întâlnire cu metroul sau tramvaiul, cu o floare de 3 lei în mâinile-i tremurânde ? Sau la flăcăul tomnatic îmbrăcat cu cămașă de firmă largă, care să-i mascheze burdihanul, ras în cap ”tinerește” (ca să nu i se vadă ”ghioceii” din plete), cunoscut în Bamboo, care te-a dus acasă cu mașina lui cea scumpă ?
Dilema nu e grea. Din start, fetele vor simți că ”nu se potrivesc”, cu băiatul venit cu metroul la întâlnire. Acestuia ”îi lipsește ceva”, nu se ridică la nivelul cerințelor fetei.
E aceeași poveste veche de când lumea, despre care povestea și Salman Rushdie în romanul său autobiografic, ”Copii de la miezul nopții”. Ne putem minți atât de mult noi înșine încât putem ”învăța” să ”iubim” pe bucăți, persoana cu care dorim să fim. În romanul mai sus amintit, mama autorului a fost căsătorită de familie cu soțul ei, un om bogat, cu o poziție socială bună. A învățat să îl iubească treptat, pe bucăți. I-a luat un an să îi iubească ochii, încă un an să-i iubească gura, și tot așa, până la sfârșitul vieții reușise să-l iubească aproape în întregime. Este vorba de un proces subtil al ”îndrăgostitului”, adeseori subconștient, de auto-convingere, că ”iubește” persoana potrivită. Dacă există esențialul (perspectivele unei vieți bune, lipsite de griji), restul vine de la sine, în timp.
Și astfel se falsifică ”iubirea adevărată”, căci dacă acest proces ar fi unul conștient, deliberat, el ar veni în contradicție cu valorile morale pe care persoana ”îndrăgostită” pretinde că le posedă – ca un minim respect de sine.
Și e plină lumea de ”îndrăgostiți” și ”îndrăgostite” care mai apelează și la gesturi melodramatice și crize de gelozie pentru a-și dovedi (în primul rând față de ele înșile) cât de ”adevărat” iubesc ele.
Este atât de ofertant să vezi sclipind în ochii femeilor tentația… nu trebuie decât să te îmbraci bine și să rotești nonșalant pe deget cheile unei mașini scumpe și, ca prin magie, Cupidon te va însoți pretutindeni ca un paj credincios, gata oricând să săgeteze cu ”iubire adevărată” inimile frumoaselor domnișoare și domnițe… 

BaDaC53CIAA9ftz

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *