Lecția șamanului

 Tânărul șaman își pregăti desaga de călătorie, apoi îngenunche la picioarele Bătrânului, care îi dădu binecuvântarea de drum lung. La prima geană a zorilor, urca deja poteca abruptă în vreme ce satul dispărea în urma lui, după un colț de stâncă.

În timp ce urca voinicește versantul muntos, deveni brusc nostalgic după satul său și după Bătrân. Nu părăsise niciodată satul, cu excepția micilor incursiuni în căutare de plante, pe tapsanurile abrupte din apropierea satului, alături de Bătrân. De mic copil fusese încredințat bătrânului de către părinții săi. Fusese un copil bolnăvicios, căzând adesea în crize în care își pierdea cunoștința. Bătrânul văzuse în boala lui un semn al zeilor, care cereau copilul pentru a urma calea Spiritelor. Așa că familia lui îl vânduse Bătrânului conform ritualului, pe fereastră, pentru ca spiritele bolii, care așteptau la ușă, să nu îl urmărească. Bătrânul îi schimbase și numele, pentru ca spiritele rele să îi piardă urma. Anii au trecut, iar plantele și incantațiile Bătrânului l-au ajutat să crească puternic și sănătos. Învățase de la Bătrân tot ce l-a putut învăța. Îl asista în ritualurile pentru bolnavi, bătând ritmic, în mica tobă ce avea puterea de a chema spiritele vindecătoare. Învățase de la Bătrân despre Spiritul fiecărei plante de leac, despre cum și când trebuie culeasă fiecare plantă, ce invocație trebuia făcută pentru a face favorabil Spiritul plantei și a-i păstra puterea în planta culeasă. Învățase să călătorească, cu ajutorul tobei, către Spiritul plantei, pentru a cere vindecarea bolnavului. Era pregătit să devină Șaman, căci Bătrânul scădea în putere de la an la an, iar satul avea nevoie de un nou Vindecător.

Atunci, bătrânul a luat hotărârea să îl trimită sus, către satele de pe versantul muntelui. A ars o mână de plante pline de Putere, apoi și-a apăsat degetul mare în cenușa fierbine și rostind o incantație, i-a apăsat degetul pe frunte. Apoi i-a spus:

– Fiul meu, du-te la șamanii din celelalte sate. Chiar dacă vei spăla semnul de pe frunte, ei îl vor vedea și vor ști că eu te-am trimis, pentru învățătură. Te vor primi și vei învăța. Fiecare Șaman are calea lui, este ghidat spre vindecare într-un anumit fel. Eu sunt un Șaman al Spiritelor blânde ale Lunii, care își revarsă binecuvântarea pentru oameni prin plantele de leac. Alți șamani urmează alte căi. Învață de la ei tot ce poți și întoarce-te aici, să ai grijă de oamenii din satul tău.

Așa că pornise la drum, dornic să învețe cât mai mult despre Căile Spiritelor.

A vizitat sat după sat, și de fiecare dată șamanul satului l-a așteptat în pragul colibei sale, fiind înștiințat de către spirite de venirea sa. A învățat Căile Teribile și Căile Blânde, a cunoscut spiritele străvechi convertite în păzitori ai Dharmei, care juraseră în fața lui Budha să ajute orice ființă vie, din compasiune pentru suferința universală. A învățat să accepte moartea ca un final inevitabil al vieții, și să ceară Regilor Karmei o renaștere favorabilă pentru muribund.  

Apoi, într-o zi, a ajuns într-un sat unde o bătrână șaman îl aștepta în pragul colibei sale, conform obiceiului, pentru a-i oferi învățătura. S-a prosternat la picioarele ei, a primit binecuvântarea, a oferit darul de învățăcel și a fost invitat în încăperea pentru ritualuri. Spiritul tutelar al bătrânei Șaman era un străvechi și puternic spirit al cimitirelor, un demon convertit la Dharma de către însuși PadmaShambava. Tocmai atunci, sătenii aduceau un sătean care căzuse de pe o stâncă încercând să salveze o capră dintr-o râpă. Omul avea mai multe oase rupte și abia mai respira. Bătrâna Șaman a cerut ca bolnavul să fie așezat lângă foc iar apoi toți sătenii au părăsit încăperea, cu excepția tânărului Șaman. Bătrâna a închis ochii și a început să murmure invocația. Apoi, a plesnit din palme de trei ori deasupra capului, iar când a deschis ochii, orice fractură dispăruse, iar oasele bolnavului se sudaseră ca prin minune.

Tânărul șaman a pipăit uimit bolnavul, căutând urmele fracturilor. Oasele erau netede, ca și cum nu ar fi fost rupte niciodată ! Încântat, a cerut învățătura respectivă, iar bătrâna i-a oferit transmisia. A aruncat în foc cele 5 ingrediente plăcute Bătrânului Spirit, a desenat cu praf de cărbune din oase mandala acestuia și l-a învățat pe tânărul Șaman cum să invoce puterea vindecătoare a acestuia, șoptindu-i la ureche Cuvintele de Putere. I-a atras atenția că Bătrânul Spirit este un spirit Teribil, iar invocarea lui trebuie făcută cu multă umilință. Încântat de cele învățate, tânărul șaman a părăsit chiar a doua zi satul bătrânei Șaman, plecând spre casă. Simțea că lecțiile lui au luat sfârșit, că a primit toată cunoașterea necesară pentru a-i ajuta pe oamenii din satul său. Dar se însela !

Ajuns în sat, Bătrânul l-a îmbrățișat cu afecțiune, iar el i-a oferit cu lacrimi în ochi, darurile de discipol. Bătrânul le-a acceptat și l-a invitat în casă. Cu impetuozitatea specifică tinereții, tânărul șaman a început să turuie pe nerăsuflate, despre toate minunățiile văzute și învățate, iar spre surprinderea lui, descoperi că bătrânul era deja la curent cu multe din peripețiile sale, semn că Spiritele protectoare îl însoțiseră în călătoria sa.

În acel moment, se iscă mare zarvă în fața locuinței Bătrânului. Sătenii aduceau un bărbat ce căzuse de pe cal și avea o fractură la un picior. Bătrânul i-a invitat pe săteni să așeze bolnavul lângă foc și a început să prepare plantele de leac și atela, dar tânărul șaman l-a oprit cu un gest, și i-a cerut să îl lase pe el să facă vindecarea, cu ajutorul Bătrânului Spirit al Cimitirelor, vindecătorul de oase. Dornic să își împărtășească învățătura, a cerut să fie chemați și șamanii celor două sate învecinate, pentru a le arăta și lor măiestria sa. În tot acest timp, bolnavul făcuse febră și gemea, cuprins de dureri, iar piciorul i se umflase. După câteva ore, sosiră și șamanii din cele două sate învecinate, iar tânărul șaman se puse încrezător pe treabă. Închise ochii, vizualiză mandala, cum îl învățase Bătrâna, apoi când simți că a realizat contactul mental cu Bătrânul Spirit, rosti Cuvintele de Putere și lovi ritualic de trei ori, palmele deasupra capului. Când deschise ochii, descoperi că nimic nu se întâmplase. Fractura era tot acolo. Copleșit de rușine, fugi din încăpere, lăsând pe Bătrân să se ocupe de bolnav cu leacurile sale. Se întoarse spre seară, ca un câine bătut, și îl rugă pe Bătrân să îi explice de ce nu a reușit să facă vindecarea. Bătrânul zâmbi misterios și ridică din umeri. Nedumerit, tânărul șaman insistă în întrebarea sa. Atunci Bătrânul îi spuse:

– Dacă vrei să afli răspunsul la întrebările tale, du-te și cere-l Bătrânei care ți-a oferit această învățătură a vindecării oaselor.

Așa că în zori, tânărul șaman urcă încă o dată poteca abruptă care îl ducea departe de satul său natal. După trei zile de mers, ajunse în satul Bătrânei, dar aceasta nu îl întâmpină în pragul colibei. Se așeză răbdător în fața ușii și își strigă numele, cerând permisiunea de a primi învățătură.

Bătrâna ieși din colibă, cu o figură furioasă, înspăimântătoare, îl luă de o ureche și îl tîrî în colibă, aruncându-l într-un colț. Tînărul șaman se ghemui speriat, ne-înțelegând diferența de atitudine a Bătrânei, față de prima sa vizită. Plângând, îi căzu la picioare, cerând iertare și rugând-o să îi explice cu ce a greșit, și de ce invocația Bătrânului Spirit a dat greș.

Îmbunată de dovezile lui de căință, bătrâna se îndulci la chip și îi spuse:

– Te-am avertizat că Bătrânul Spirit este un spirit Teribil, a cărui invocare trebuie făcută cu umilință. Se pare că mi-ai ignorat sfaturile.

– Dar am acționat plin de umilință – protestă tânărul șaman.

– Se pare că nu ! replică Bătrâna. Nimeni nu îl poate păcăli pe Bătrânul Spirit. Vino cu mine să îți arăt ceva.

Luându-l de mână pe tînărul șaman, Bătrâna îl duse către marginea satului, la o grotă mică închisă cu pietre, transformată în locuință. Înăuntru, lângă un foc, un bătrân zăcea pe un pat, învelit în pături.

– Îl vezi pe acest om ? spuse Bătrâna. Și el a primit odată învățătura de vindecare a oaselor de către Bătrânul Spirit. Vreme de mulți ani, acest om a vindecat o mulțime de oase rupte, devenind faimos pe întregul munte. Oamenii îl respectau, prestigiul său a crescut, o mulțime de discipoli îi ofereau aur pentru a primi învățătura. Treptat, datorită orgoliului, el a uitat motivația corectă a oricărui vindecător: compasiunea pentru toate ființele. El a început să acționeze cu mândrie, dornic să demonstreze altora măiestria sa vindecătoare. La un moment dat, Bătrânul Spirit nu a mai răspuns cererii sale, iar el s-a încăpățânat să insiste, de parcă cererea nu i-ar fi fost auzită de prima dată. Acest lucru l-a mâniat pe Bătrânul Spirit, care și-a arătat fața sa teribilă acestui bărbat. După cum știi, de fiecare dată când o ființă suferă acest lucru se produce datorită ignoranței. Suferințele fizice, datorate vătămărilor trupului, nu sunt decât consecințele duse la extrem ale ignorării legii Dharmei. Ele se datorează încălcărilor Dharmei, care duc la acumularea unei karme de suferință. Bodhisattva-șii dotați cu o imensă compasiune pentru toate ființele, pot alege uneori să își manifeste compasiunea preluând suferința născută din greșelile karmice, fapt care nouă ne apare drept o vindecare miraculoasă, instantanee a corpului fizic. Bătrânul Spirit a a avut o afinitate simbolică cu Dakini ale cimitirelor, oasele fiind simbolul impermanenței și iluziei. Vindecarea oaselor prin preluarea și consumarea suferinței celor vindecați este pentru el un exercițiu spiritual prin care își reaminteșete în permanență că Samsara înseamnă Suferință, iar Suferința, ca și Samsara, este Iluzorie.

- Și totuși, care este suferința acestui om ? întrebă tânărul șaman.

- Bătrânul Spirit i-a dat acestui om boala oaselor fragile. Oasele lui se sparg la cea mai mică mișcare, iar până la sfârșitul acestei vieți, care nu este departe, nu va mai avea nici un os în corp care să nu fie rupt. A primit practic înapoi o parte din suferințele pe care el le-a vindecat cu ajutorul Bătrânului Spirit. Această pedeapsă primită în această lume este tot o formă de compasiune, căci îl va împiedica pe acest om ca după moarte, să cadă în infernul celor mândrii și orgolioși.

 Cutremurat, tânărul șaman se prosternă la picioarele Bătrânei, cerând iertare. Bătrâna îl mângâie pe cap și îi spuse:

- tinere șaman, greșeala ta a fost că ai așteptat sosirea celorlalți șamani, dormic să îți demonstrezi aptitudinile, în loc să vindeci imediat suferința bolnavului. Bătrânul Spirit a văzut că în inima ta dorința de recunoaștere și respect era mai puternică decât compasiunea, și de aceea ți-a refuzat cererea. Mai ai încă multe de învățat despre Căile Spiritelor. Mergi înapoi în satul tău și nu mai încerca să invoci puterea Bătrânului Spirit. Această cale nu este pentru cei slabi în fața tentației orgoliului. Ai văzut care este pericolul care te paște.

Tăcut, tânărul șaman plecă spre satul său. 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *