boboteaza la Domnita Balasa
Prin modul n care Dumnezeu a ornduit astzi lucrurile, prin aparenta serie de ”ntmplri” care m-au fcut s m pomenesc azi n biserica ctitorit de Domnița Blașa (aflat lng Curtea de Apel București), taman la timp s primesc binecuvntarea și stropirea cu agheasm, am nțeles c Dumnezeu vegheaz asupra tuturor și are grij ca nici chiar avocații – plini de greșeli și pcate, s nu rateze șansa apropierii de Hristos.
Scriu aceste lucruri ca o meditație asupra momentului Botezului Domnului Iisus Hristos att pentru mine ct și pentru alții asemenea mie,prinși n vltoarea nevoilor și problemelor personale, prea preocupați s mai dea atenție unor astfel de momente.
Istoricește vorbind, cu peste 2000 de ani n urm, Iisus Hristos era botezat de ctre Ioan Boteztorul n apele Iordanului, fiind recunoscut de ctre acesta drept cel care va boteza ”Cu Duh Sfnt și cu foc”. Spiritual vorbind, n ziua de Boboteaz, credinciosul ce este stropit cu agheazm repet simbolic (imitatio Cristi) gestul Mntuitorului de a fi botezat. Botezul de Boboteaz semnific momentul deschiderii Cerurilor și pogorrii Duhului Sfnt asupra celui botezat. Prin acest gest de primire al agheasmei, al apei sfințite prin Botezul Domnului, ne facem prtași/martori la momentul botezului Domnului, slujba de Boboteaz avnd darul de a anihila spațiul și timpul și de a actualiza aici și acum, trirea momentului de acum 2000 de ani. Prin sacralitatea actului stropirii cu agheazm, retrim momentul magic al botezului Domnului, primim alturi de El și noi, dup puteri, Duhul Sfnt.

Știu c sunt mulți care critic ”puptorii” de icoane și moaște la astfel de momente solemne, punnd n discuție ”igiena” gestului de a pune gura (și eventual de a lua microbi) acolo unde au mai pus-o sute sau mii de oameni.
Pentru mine, srutarea Icoanei, a Crucii și chiar a minii preotului sunt semne de evlavie, de apropiere pioas, smerit, faț de simbolurile Mntuirii. Gestul srutului este un gest de iubire, de atingere pioas n singurul mod n care poți atinge fizic corespondentul fizic al idealului nevzut.
Similar, n India exist aceeași discuție despre brahmanii care și recit mantrele n fluviul Gange, considerat de ei sfnt, n locuri n apropierea crora se ard și se arunc n aceeași ap morții (cenușa lor) uneori parțial carbonizați. Credincioșii hinduși sorb cu pioșenie din apa mloas și murdar a fluviului, pe care o consider pur și sfnt datorit prezenței zeitții n apele Gangelui. Și culmea e c fac asta de ani de zile, și nu se mbolnvesc !
Similar, n creștinism are loc o transsubstanțializare și n cazul anafurei și vinului, care prin consacrare pierd calitțile lor obișnuite (de pine și vin) și devin pentru credincios – Trupul și Sngele Mntuitorului, cu care se mprtșesc prin Hristos, de harul acestuia.
Reactualizarea acestor momente, trirea la unison cu ntreaga creștintate a tainelor Bisericii lui Hristos – sunt ceea ce ne pstreaz mldițe, mdulare vii din trupul pmntesc al lui Hristos, care este Biserica Lui.
Credința, acest ingredient esențial, mpreun cu nțelegerea semnificației acestor taine ale Bisericii, este cea care ne d acces la acest fel de experiențe religioase, pe care știința nu a ajuns nc s le cuantifice sau s le explice.

,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *