In Memoriam – Philip Marlowe

Vă mai amintiți (cei care ați prins vremurile acelea) emisiunile de noapte de la bulgari, la care trăgeam cu ochiul înainte de 1989 ? Despre cum așteptam vineri seara, la ora 12 noaptea, să înceapă ”Studio X” cu serialele acelea polițiste americane ? Un mare impact asupra mea a avut în acea vreme – în care pe TVR aveai doar 2 ore de program – serialul ” Philip Marlowe, private eye ” cu cele două serii (cea alb negru din 1959, și cea color, din 1986). Atmosfera aceea de mister, cu bărbați frumoși și femei rafinate era o noutate absolută pentru România acelor vremuri.

Cred că a fost unul dintre puținele seriale ale vremii care nu era dublat în bolovănoasa limbă bulgară, astfel că puteam savura pe deplin aerul de libertate americană, cu pistoale și mașini mari.

Probabil că acest serial, dar și alte filme văzute în aceeași perioadă – cum ar fi ”Șoimul maltez” au catalizat în mine un fel de a fi, o anumită atitudine masculină, poate chiar o formă de mentalizare inconștientă… Cert este că, după 30 de ani de la acele filme, mă regăsesc în propria mea poveste, propriul roman polițist în care îmi joc rolul de avocat ”detectiv de suflete”, ce seamănă izbitor cu povestea lui Marlowe.
Până și biroul meu este un fel de cameră strâmtă, organizată în stilul din film, diferă doar faptul că nu am ușa cu geamuri pe care scrie numele meu, în rest… nici o diferență.
Uneori, zilele îmi încep ca un episod din Marlowe. O damă disperată, dar frumoasă și elegant îmbrăcată, îmi bate la ușă. O primesc cu acea atitudine masculină din film, de control, reținută și totuși lejeră, ce denotă forță. Evident, e vorba despre soț, iar femeia caută protecție, ajutor, soluții la problema cu soțul. Nu, nu-mi aprind o țigară, dar mă lățesc confortabil pe scaunul de birou, punând întrebări abile, intrând în problemă, în intimitatea vieții clientei.

Pe fondul minții mele, vocea lui Marlowe, partea de detectiv a personalității mele, își spune monologul, concluziile exact ca în film, în timp ce eu trec la treabă, acționând investigând, cercetând la arhive, autorități, etc.
Inclusiv partea cu statul la birou cu picioarele pe el, am moștenit-o inconștient tot din aceste filme, iar treaba asta îmi dă o anumită stare de relaxare, un je m’en fiche dobândit din acele vremuri.
Este felul meu de a face avocatură, căutând adevărul, urmărind povestea, luptând pentru dreptate – atunci când ea este de partea clientului – și refuzând cazuri atunci când intuiția îmi spune să o fac.

Marlowe

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *