Anii `50, Bucureti, Calea Victoriei. Scrnet de frne, o Volga neagr oprete la trotuar, din ea sar sprinten trei indivizi sobri, n geci de piele neagr, care nha un cetean mbrcat la costum, cu plrie, l bulucesc n main ntre ei, iar maina demareaz n tromb.
Lumea din jur, panicat pentru o clip, și vede de drum un minut mai trziu, ca și cum nu s-ar fi ntmplat nimic, dornic s uite s uite scena de coșmar.
n vremea asta, o soție oarecare, așteapt un soț oarecare cu masa pregtit. Mncarea se rcește, soția devine neliniștit. D cteva telefoane, nimeni nu știe nimic, iar seara se las apstoare.
Nimic deosebit. A mai disprut un cetțean al bravei și victorioasei Republici Populare Romne, ca atția mulți alții. Ridicat de pe strad, sau de acas, ca și cum un vultur s-a prbușit din nlțimi pe pmnt, pentru o clip, peste victima-i inocent și neștiutoare, disprnd apoi cu prada n gheare.
n vremea asta…
n vremea asta, cetțeanul nostru, fr nume sau alte detalii personale, care oricum nu intereseaz pe nimeni și cu att mai mult povestea noastr, șade nghesuit pe bancheta din spate a Volgi, ntre doi dintre cerberii si. Aceștia, impasibili, refuz orice dialog, nu i ofer nici un fel de detalii despre destinația sau motivul reținerii.
Mașina intr vijelios n curtea unei cldiri, iar cetțeanul este predat altor indivizi care l introduc ntr-o camer mic și ntunecoas. Ușa se nchide n urma cetțeanului cu sunet de zvor tras. n camer se afl dou scaune, un birou și o lamp. Cetțeanul simte c i fuge pmntul de sub picioare. Prea agitat s se așeze, msoar n lung și n lat ncperea. Dup jumtate de or de așteptare, și pierde rbdarea. Bate n uș, ncearc clanța ușii. nchis. Demoralizat, se las n final pe un scaun.
Dup 4 ore, ușa se deschide și 2 indivizi ntr n ncpere. Unul rmne lng uș, cellalt se așeaz n fața cetțeanului, la birou. Lampa i bate n ochi cetțeanului, care nu vede prea bine chipul interlocutorului su. Cu voce tremurnd, cere un pahar de ap. Cererea sa este ignorat. Cu un gest tacticos, individul așezat la mas scoate dintr-o map o coal alb de hrtie și un stilou, pe care le depune n fața cetțeanului, pe mas și i adreseaz un singur cuvnt, poruncitor:
– SCRIE !
– Ce s scriu !?
– SCRIE !
– Despre ce ?
– Las c știi tu ! – i rspunde individul, care deja se ndreapt ctre uș, cu colegul su.
– Ne ntoarcem peste jumtate de or. Dac vrei s ți mai vezi familia, scrie tot, nu ne ascunde nimic. Știm deja totul. Ceilalți au mrturisit. Dac mai ai nevoie de nc o coal de hrtie, bate n uș și ti se va aduce – i mai arunc peste umr individul, nainte s ias pe uș.
Nimic nu este mai eficient n anchet dect așteptarea, frmntarea, ntrebrile fr rspuns, urmate de examenul de conștiinț propriu, n fața colii albe de hrtie, gata s-ți primeasc confesiunea.
Stop cadru !
n acest moment, rog cititorul s și imagineze chipul cetțeanului respectiv. Perplexitate, stupefacție, șoc, uluire ? Sau revolt, furie, urmate de groaz ?
Astzi, n 2015, v pot spune c ”cetțenii europeni” ai Romniei au parte cam de aceleași tratamente, doar c abuzul este frumos nfșat n ”drepturi”, cci marmota carpatin a nvțat ntre timp s nveleasc n staniolul european ciocolata Justiției…
CategoryUncategorized
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares