Niște ciacre…

Eram în stația de troleu de la Universitate, când un tip la vre-o 25 de ani mă întreabă ce troleu merge spre gară. Îi răspund că 85 și că pe acela îl aștept și eu. Vine și troleul și urcăm amândoi pe ușa din spate, așezându-ne pe scaunele alea 4, față în față. Intrăm în vorbă așa, conjuctural, despre cât cred eu că va face troleul până la gară, că el are tren peste 15 minute, la care eu îi răspund că nu cred că-l prinde. Tipu îmi aruncă o de-aia că Universul conspiră pentru binele lui și că e liniștit că va prinde trenul, iar dacă nu îl va prinde, înseamnă că așa e mai bine pentru el, căci Universul îi va deschide o nouă și nebănuită oportunitate. Ca să-i arăt că facem parte din același film, i-o arunc și eu pe aia a lui von Leibniz – învățată la MISA: Traim in cea mai buna dintre lumile posibile.  Îl văd că și-o notează mintal, să o folosească și el mai târziu, și discuția curge natural către… spiritualitate. Află că după terminarea facultății, deși avea un job foarte bine plătit, a simțit ”chemarea” și a devenit… soul trainer și spiritual life coach. Mi-a enumerat cu entuziasm o serie de autori și traineri de la care a învățat secretele traineritului de guguștiuci – pe care spre rușinea mea, nu m-am obosit să-i rețin – dar cred că majoritatea aveau nume anglo-saxone (probabil americani).
Îi zic și eu ceva de yoga, el îmi zice de prana-nadi, ayahuasca și respirația holotropică și așa ajungem la gară. Acolo omul o zbughește spre tren, dar apuc să-i strig că dacă nu-l prinde totuși, mă găsește la MCDonalds, căci trenul meu pleacă abia peste 20 de minute. Se pare că a prins trenul, căci n-a apărut la Mac. Acu, stau și mă întreb, i-ar fi fost mai de folos dacă pierdea trenul (oricum, mai avea altul peste o oră, spre Brașov) și continuam discuția, sau Universul l-a ferit de o conversație care probabil că i-ar fi pus sub semnul întrebării multe din ciobulețele de sticlă adunate de el cu titlu de mărgăritare…
În fine, ceea ce mi-a rămas ca impresie artistică de pe urma fulgurantei întâlniri cu acest nou tip de căutător-spiritual de generație nouă este goana. Volatilitatea, nerăbdarea specifice unei lumi tot mai grăbite. Faci un curs de 3 zile și primești diplomă de soul-trainer. Mai faci un curs de reiki și unul de prana-nadi de câte 10 zile maxim (împreună) și îți permiți să vorbești de sus despre yoga tibetană, ca și cum ai știi deja cu ce se mănâncă, doar pentru că tu ai pe perete acasă, miraculoasa diplomă de absolvire a cursului, care îți înlătură orice dubii că nu ai știi despre ce e vorba.
Generația mea, aia care a deschis ochii spre spiritualitate în 1990 avea foame de cunoaștere. O foame care nu s-a ostoit nici acum – la unii. Iar cunoașterea provenea pe atunci din cărți, iar pentru cărți aveai nevoie de răbdare, să le cauți, să le citești.
Astăzi, vine câte un nene care pretinde că le știe pe toate iar pentru o sumă de bani îți face rezumatul, pentru că tu nu ai timpul să citești, să intri în subiect singur. Și în 3 zile de curs intensiv (de obicei vineri-sâmbătă-duminică), respectivul trainer ”de renume internațional” îți face capul mare, după care pleacă mai departe, grăbit să-i învețe și pe alții – contracost firește – despre secretele artei sale.
Nici un tânăr pare să mai vrea să se așeze la picioarele unui maestru de pe o linie spirituală tradițională, unde cunoașterea se dezvăluie gradat, pe măsura practicii, seriozității și experimentării, celor ce rezistă pe Cale.
Cât despre cei ce au început practici spirituale de tot felul urmând pseudo-maeștri care au învățat la rândul lor ”tainele” respectivelor practici din cărți, nici la ei lucrurile nu stau mai bine.
Să îți imaginezi, după 25 de ani de ”yoga” că chakrele (cele 7) sunt ca un fel de lotuși sau farfurioare energetice plasate așa, la suprafața corpului, pe linia mediană a acestuia, în diverse culori – și să le vizualizezi ca atare – arată că ”yoga” respectivilor provine din cărți de popularizare de tip new-age, care nu au dus pe nimeni, nicăieri.
Îmi și vine să râd când mă gândesc că în ”școli de yoga” gen MISA, pretins ”tantrice”, cursanții habar nu au despre sistemul energetic și continuă să își vizualizeze în mod greșit nadiuri și chakre, ducând pe coloană, ”prin shusumna”, fiorii plăcerii fizice în timp ce fac amor, crezând că sunt niscava energii rude cu misteriosul Kundalini.
Am ajuns la concluzia că poți învăța și un animal să practice continența sexuală dacă îl înveți să controleze cât de cât agitația minții și respirația în timpul sexului, dar oare la asta se rezumă ”tantra” ?!
Evident, tentația de a crede asta este mare, căci în sinea noastră ne dorim să credem că lucrurile sunt atât de simple și mai ales, atât de facile.
La modul fundamental, yoghinii de la MISA nu sunt cu nimic diferiți de hăbăucii de la Sahaja Yoga care credeau că primesc eliberarea de la Shri Mataji Nirmala Devi prin intermediul fiorilor răcoroși pe care îi simțeau în palme când se rugau la ea. Pentru că sunt încă în România, la 25 de ani de la apariția Sahaja yoga pe plaiurile noastre, urmași fideli ai corpolentei ”yoghine” (care între timp a cam și murit), care perseverează în practicile lor de ”înnodat” Kundaliniul cu mânuțele, la fel cum peste 25 de ani vor mai fi probabil în România practicanți perseverenți ai magistrului gregorian Bivolaru care vor continua să ”sublimeze” cu un strâns din noadă, în timpul partidelor de ”amor transfigurator extatic”, sperma transformată în energie spirituală, în micile lor mitocondrii.
M-am întrebat mereu de ce Gregorian Bivolaru nu a căutat să învețe practicile sexuale de la adevărații maeștrii care încă mai există și culmea, mai și predau aceste practici  (in cadru restrans, e adevarat) – inclusiv occidentalilor ?! Răspunsul l-am primit – indirect – aflând ce pregătire inițială presupun ele. Însă ajuns aici, mai bine tac, căci am spus deja suficient. Cei curioși și mai ales dornici să învețe și să practice adevăratele practici tantrice, tradiționale, o pot face urmând maeștrii tradiționali care au început să predea și în Europa. Însă pentru asta, trebuie să te desparți fără regrete de trecut, să ai tăria să recunoști că te-ai auto-amăgit un număr de ani. Apoi, trebuie să ai puterea și entuziasmul de a o lua de la capăt.
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *