Ce mai face Rapcea ?!

Mă întreabă amici, cititori fideli care îmi citesc “cu sfințenie” blogul (cum se exprima astăzi amuzat, unul dintre ei) de ce scriu atât de rar, de ce nu mai public pe blog. Ce face Rapcea, ce mai coace, cu ce se mai ocupă – e întrebarea care preocupă “și prieteni și dușmani”, ca să-l parafrazez pe memorabilul “bard” al epocii noastre, Nicolae Guță.
În afară de faptul că muncesc și mă ocup de familie, pe plan secund – într-un colțișor al minții mele țes planuri fatale de răsturnare a Noii Ordini Mondiale, în timp ce croșetez o nouă pereche de izmene pentru nepoți 🙂
Și, evident, citesc în paralel mai multe chestii, în funcție de starea pe care o am, locul unde citesc și timpul mort pe care îl umplu cu lectură. În instanță spre exemplu, citesc literatură “de evadare”, cum o numesc eu. Adică SF-uri, povestiri, romane, nuvele – în general chestii captivante care te sustrag din mediul în care te afli, proiectându-te în poveste, în fantastic, în imaginarul autorului.
Alteori citesc chestii grele, filosofice, cărți rare sau lucrări “fundamentale” în câte un domeniu, la recomandările unor prieteni sau luate de pe lista de așteptare. Da, am o listă cu cărți pe care mi-aș dori să le citesc. Unele nici nu sunt măcar cărți, sunt tomuri, volume întregi de cunoaștere și experiență condensată. De obicei le las pentru vacanță sau rarele momente în care mă pot cufunda în lectura lor fără să mă tulbure nimeni.
Și evident citesc chestiile de muncă. Volume întregi de acte, dosare ce inchid între coperțile lor povești de viață, situații conflictuale, probleme a căror dezlegare o cauți luminând filele cu lămpașul logicii juridice, al legislației și a experienței acumulate.
Ca avocat, lectura de material beletristic este importantă căci îmi ține vocabularul în formă, îmi exersează memoria și concentrarea, îmi ușurează formularea de fraze în pledoarii dar și în materialele scrise.
Revin la momentul prezent cu referire la cărțile aflate în curs de lectură. Pe ebook citesc acum în original Coraline de Neil Gaiman, după ce am terminat povestioara Fortunately, the Milk, de același autor. Ambele povestiri au un leitmotiv ce reapare obsesiv în diverse forme la Neil Gaiman. La fel ca și în Cartea Cimitirului, regăsim la autor ca temă de pornire a narațiunii pierderea părinților, lipsa sau dispariția lor, prilej de aventură pentru personajele sale.
Am descoperit și un alt autor prolific, americanul Robert T. Jeschoneck, pe care autorul de Fantasy Adrian Phoenix l-a catalogat foarte inspirat ca fiind “…the literary love child of Tim Burton and Neil Gaiman.” Evident, ador și filmele lui Tim Burton, care au o caracteristică unică, anume reușesc să înfrumusețeze așa-zisa urâțenie, macabrul și grotescul. Jeschoneck are lansate mai multe volume de povestiri scifi, evident nici una tradusă (încă) în română. În primul volum, are o poveste genială din genul high-tech, intitulată The Love Quest of Smidgen the Snack Cake, pe care v-o recomand cu căldură. Se poate citi la liber, pe scribd. Poveștile lui au un umor irezistibil, ce dublează și acoperă de cele mai multe ori tragismul subiectelor abordate.
Sunt frustrat că nu găsesc nimic nou de Serge Brusollo în română sau engleză, și privesc cu jind în curtea culturii franceze, dorindu-mi să fi dedicat ceva mai mult timp în școală învățării francezei.
Revenind la autorii români, mă delectez cu “mitul democrației” a lui Lucian Boia, scrisă în original inițial în limba franceză (oau !) și tradusă în română, ca o parte componentă a unei trilogii de lucrări, celelalte două fiind “Două secole de mitologie națională” și “Mitologia științifică a comunismului”. Chiar dacă la anumite chestii nu sunt de acord cu Boia și chiar m-au revoltat aprecierile sale referitoare la “miturile comuniste” ale glorificării istoriei naționale, totuși nu pot să nu îi apreciez erudiția, finețea observațiilor și justețea lor în alte chestiuni mai puțin… subiective.
Pe zona de lecturi în materie de yoga/spiritualitate – e o zonă fecundă în lucrări, despre care nu vreau să scriu la acest moment – pentru a nu da material de curs anumitor plagiatori de profesie.
Am în pregătire cu IntenseLight un articol scris în co-autorat, despre sfinții închisorilor comuniste (și nu numai), o paralelă între sfinții creștini și cei ai altor religii, cu un exemplu mai puțin cunoscut cititorilor, cazul lui Silviu Crăciunaș – care a fost inițiat în tainele yoga de către Sri Aurobindo, în timp ce se afla închis în pușcărie și era supus la torturi.
Deci, cam asta fac, momentan. Revin în câteva zile, când mă întorc în țară, cu articolul promis.

Și, apropos, ca să nu uit, aștept un feedback la schimbarea de themă wordpress. Vă place mai mult blogul în forma actuală, sau revin la cea inițială ? Micul meu experiment a demonstrat deja că traficul la accesări de pagină a crescut – comparativ cu zilele anterioare, după schimbarea temei, comparația o puteți face și singuri pe t5.ro:

traficrapcea

 

evident, tema trăitului din click-uri date pe kăkaturi publicate cu titluri șirete, îl frământă și pe piticul gratis, care a băgat un articol cocoșător pe subiect, cu titlul http://www.piticigratis.com/2015/02/o-veste-cutremuratoare-care-afecteaza-toti-romanii/

Enjoy, eu unul m-am spart de râs :)))))

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *