Schimbarea la față – a României

După startul furat din 1990, în care securiștii și membrii de partid ai PCR-ului puseseră stăpânire pe România fără nici o opreliște, speranța renaște din nou pentru români.
Dacă intelectualitatea, oamenii capabili și de bună credință alegeau in 1990-1991 să emigreze în masă către Vest, conștienți de caracatița comunistoidă care pusese stăpânire pe România, astăzi lucrurile se schimbă.
Vedem aruncați în pușcării zeci și sute de potentați ai sistemului. De la secretari de comune la primari; de la prefecți la miniștri; băieți “deștepți” din afacerile cu Statul; manipulatori ai informației și ai banului public. Toți sunt prinși într-o imensă horă a justiției, atrași inexorabil în maelstromul găurii negre a pușcăriei, agățându-se disperați unii de alții într-o rețea de denunțuri, încercând să scape de pedepse înfundând pe alții în locul lor. Ușor ușor, rețeaua densă de cumetrii, relații și aranjamente a păturii de parveniți care sufoca România, se destramă sub  loviturile dure ale Justiției.
Am trăit să văd ziua în care borfașii de la ANRP, Tarom și alte instituții ale bugetului de stat își dau demisiile în masă, de teama pușcăriei. Asta înseamnă că ABIA ACUM, pentru prima oară în 25 de ani, avem șansa primenirii conducerii instituționale a României, cu oameni onești, devotați binelui public.
Asta înseamnă că trăim vremurile de excepție ale destructurării mafiei post-decembriste, similare ca fenomen destructurării caracatiței mafiei italiene din anii `80.
Există similitudini remarcabile între cele două episoade. Și în România  și în Italia, lupta contra Mafiei a pornit cu sprijinul și la inițiativa SUA. Datorită faptului că italienii au trecut deja prin asta, avem multe de învățat din lecția italiană. În primul rând, trebuie să avem răbdare. Lupta cu mafia italiană a durat cam 20 de ani, e drept că metodele anchetei s-au perfecționat, dar eu zic că mai devreme de 10 ani nu putem spera să scăpăm de hoți. Deci, cine dorește să construiască socialismul sub conducerea premierului Ponta, și să se bucure de “binefacerile” noului Cod Fiscal, nu are decât să rămână să muncească în România, țară care va continua să aibă cel mai mare TVA și taxe din Uniunea Europeană.
Să vorbim însă puțin și despre hoți. Își vor păstra oare ei averile ? Posibil, însă puțin probabil. E drept, de confiscarea extinsă specială, i-a scăpat domnul Toni Grebă prin decizia Curții Constituționale care a zis că nu e frumos să iei înapoi ce s-a furat înainte de 2012. Numai pentru această decizie, judecătorii Curții Constituționale care au dat această decizie ar merita împușcați pe stadion. Acești imbecili comunistoizi refuză aplicarea legii penale mai favorabile când vine vorba de redozarea pedepselor, însă atunci când prietenii lor din politică sunt atinși la buzunar, își amintesc brusc de “neretroactivitatea legii penale, cu excepția celei mai favorabile” ! Hai sictir ! Nu întâmplător DNA-ul a pus tunurile pe domnul “judecător” Toni Greblă la scurt timp după ce au dat acea infamă decizie nr.11 din 15 ianuarie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1121 alin.(2) lit.a) din Codul penal.
Ei bine, mulți astfel de hoți autohtoni au lasat banii pe numele nevestelor, de care au divorțat în acte, la mișto, să nu se prindă fraierii de judecători unde sunt păstrați banii furați, cât sunt ei ocupați cu pușcăria.
La unii dintre ei treaba asta funcționează, în special la țigani unde familia e unită și neamurile o linșează pe piranda rămasă la crescut copii și dus pachete la penitenciar – și care ar îndrăzni să iasă din cuvântul barbatului.
Sunt destul de dese însă cazurile de infractori rămași în pula goală după câțiva ani de mititica, care s-au bazat pe neveste în chivernisirea banilor. Apoi, urmașii lor, beizadelele, copii de bani gata care sparg banii pe droguri și prin cluburi, cu curvele, care toacă în timp record averea strânsă de părinți cu sudoarea anilor grei de pușcărie. De unde și concluzia că astfel de specimene nu supraviețuiesc în lumea oamenilor bogați, căci banii nemunciți se duc ușor.
În fine, astea sunt doar câteva gânduri răzlețe, aruncate pe blog în ideea de a-mi demonstra măcar mie că n-ar renunțat la scris pe-aici. Ce va fii, Dumnezeu știe, iar el, drăguțul, are darul de a ne face merfeu viața interesantă, luându-ne prin surprindere…
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *