Egoisme

Se spune că fiecare vârstă are înțelepciunea ei. Cum judecam lucrurile la 20 de ani, nu o mai făceam la 30, iar acum, în prag de 40, categoric viziunea mea asupra lumii este sensibil schimbată.
Trecerea prin lume a individului se aseamănă cu cea a pietrei ce se rostogolește la vale, interminabil, prin grohotiș. Contactul cu alte pietre, uneori mai dur, alteori mai blând o modelează, o șlefuiește, îi dă o formă, o adaptează la condiția sfericității sociale, care tinde să netezească toate asperitățile ce ne fac să ne acroșăm indezirabil unii de ceilalți.
Omul perfect adaptat social este o sferă elastică, moale, capabil să reziste imperturbabil șocurilor rezultate din contactele sociale, păstrându-și intacte forma și individualitatea.
Într-o lume excesiv de concurențială, lupta pentru afirmare socială tinde să afecteze caractere și principii morale, viața oferind celor grăbiți tot felul de “scurtături” tentante ce se dovedesc a fi în final doar niște jalnice fundături.
La 40 de ani consider că am atins deja condiția de sferă, adaptabilitatea optimă la condițiile de mediu oferite de societate. Posed bagajul de cunoștințe și experiență necesar unei adaptabilități ce mă pune în ipostaza de a oferi sfaturi valide (nu doar din punct de vedere juridic) în multiple ipoteze de viață.
Rezultatul acestei adaptări m-a adus în poziția unui individ aparent egoist. Refuz să mai mușc cu sete din idealismele consumatoare de timp și energie, să mă avânt în proiectele ce tind să schimbe lumea, să încline just balanța dreptății și echității sociale.
În ultimii 20 de ani am băgat o energie imensă în tot felul de proiecte de pe urma cărora nu am văzut decât rezultate prea puțin vizibile la nivel de societate. Astăzi, când resimt altfel valoarea timpului, sunt mai atent cu el și îl drămuiesc cu mai multă strictețe, oferindu-mi mai mult pentru mine și cei apropiați mie, în special familiei. Acesta este de altfel și motivul pentru care rezist imboldului de a mai scrie pe diferite subiecte de actualitate, de a-mi da cu părerea, de a-mi asuma rolul de vector de opinie pentru cititori. Am realizat că în final, toate acestea contează prea puțin – atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv. Mai importantă este realizarea personală, atingerea unor ținte sociale, profesionale, spirituale și chiar fizice, cum ar fi remodelarea corpului fizic prin yoga și sport.
Știu că par egoist pentru unii. La fel îi judecam și eu pe alții la vremea când le criticam alegerea de a-și face tapasurile sau alte preocupări personale în defavoarea unor mitinguri sau acțiuni sociale colective. Astăzi pot spune că îi înțeleg. Când clepsidra timpului se află la jumătate (în cel mai fericit caz !), este o dovadă de inconștiență să irosești răgazul ce ți-a mai rămas cu tot felul de oameni care tind să te jefuiască de cel mai prețios dar pe care l-ai primit de la Creator: timpul.
Nimeni nu îți poate oferi suficient pentru timpul răpit. Banii au valoare doar în măsura în care poți cumpăra din ei timp pentru tine.
În aceste condiții, închei această confesiune pornită dintr-un exces de sinceritate care deja îmi consumă prea mult timp…
 
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *