Alexandru Cojocaru – o biografie

L-am cunoscut pe Alex în 1996, când venise în București ca student la Facultatea de Educație Fizică și Sport. Un tip atletic, venit la yoga de pe urma contactului cu artele marțiale, cu un caracter clădit pe principiile bushido: modest, onest, respectuos, curajos, cu spirit de sacrificiu pentru idealul ales.

Caracterul său nobil s-a văzut de la primele contacte. S-a implicat total în acțiunile de la PDL de la vremea aceea, fie că era de făcut serviciu de pază (pe vremea aia Nica Leon avea probleme cu cei de la Sindicate, care voiau să îi ia sediul), WC-uri de curățat și amenajat, pereți de zugrăvit, bănci de mutat sau alte amenajări pentru sălile de conferință și cursuri de yoga. Era epoca în care MISA fusese dată afară de peste tot din sălile de sport de la instituțiile de învățământ iar cursurile de yoga se țineau prin parcuri.

Datorită lui Petrică Groza care printr-o integrare spirituală formidabilă găsise soluția sediului Partidului Liber Democrat – de lângă Primăria Capitalei – vis-a-vis de Parcul Cișmigiu, începusem din nou să sperăm că vom putea face yoga cu un acoperiș deasupra capului.

Se lucra zi și noapte, contra cronometru pentru amenajarea sălii de la parter iar Alex a fost dedicat trup și suflet. Nici nu mai pleca la cămin, dormea pe niște scaune într-un birou de la etaj, pentru a munci cât mai mult la amenajarea noii săli de curs de yoga.

După ce amenajarea s-a terminat, însuflețit de o puternică dăruire pentru școala de yoga, Alex a ales să continue în altă parte munca sa. Pe șantierele din Pipera și Ferentari, căci se construia intens în perioada aceea. Fiind un tip direct, curajos, care nu se pierdea ușor cu firea, a fost pus mai ales la serviciul de pază, de la intrare. Cu toții ni-l amintim cum stătea câte o zi întreagă în holișorul de la parter – intrare de la sala de curs din Pipera, la verificare legitimații. Ne învățase pe toți pedinafară, verifica rapid, nu se produceau cozi la intrare. Dacă venea poliția sau apăreau alte probleme, Alex era persoana-tampon cu care se interacționa, până venea cineva din conducere, dacă venea !

În primii ani, până s-a terminat construcția de la Pipera, Alex a dormit ani de zile la sac de dormit în clădiri mereu în construcții, în condiții dure, cu ceilalți colegi din echipele de șantieriști, având apă rece la duș, poate doar două ore seara.

În cei peste 15 ani de ashram, Alex a fost câinele de pază de la intrare; a trăit în curentul din holul de la intrare, mereu la ușă la orice activitate a școlii de yoga. Dacă era curs, spirală, inițiere, revelion, sau orice altă sărbătoare, Alex a ales de cele mai multe ori să fie cel care se sacrifică făcând serviciul de pază de la intrare pentru ca noi, ceilalți colegi ai lui, să ne bucurăm liniștiți de practica noastră. Erau zile în care stătea și câte 24 de ore sau mai mult la intrare, cu fața umflată de la curent, rezistând eroic într-un post de care aproape toată lumea fugea. Pentru toți acești ani de muncă, Alex nu a fost niciodată plătit. A făcut karma yoga, cu o dăruire și o modestie de care puțini sunt capabili. Ca toți ceilalți ashramiști, a primit o porție de mâncare și un loc unde să pună capul jos să se odihnească. În majoritatea taberelor spirituale de la Herculane și Costinești, Alex era în echipa de ordine, asigurând paza. Parcă îl văd și acum în tricourile lui de camuflaj, verificând cu ochii înroșiți de oboseală mii de legitimații de tabără la activități, conferințe, grupuri de bărbați – de care el a avut parte doar de la ușă. Acesta a fost Alex din ashram. În toți anii în care a trăit în MISA, nu i s-a reproșat NICI MĂCAR O DATĂ că a furat ceva, în condițiile în care se știe că vânzătorii care aveau tarabele de pe scările de la Pipera îl lăsau de multe ori să “arunce un ochi” și la cutia lor de carton în care cursantul care urca sau cobora scările, lăsa banii benevol pentru produsul pe care și-l cumpăra de acolo.

Tabloul prezentat nu ar fi complet dacă nu aș vorbi despre cât de sufletist este Alex pentru tot ce înseamnă cauză națională. A fost nelipsit de la toate acțiunile de stradă organizate de MISA, fie că a fost vorba de mitingurile împortiva abrogării art. 200 din Codul Penal privind dezincriminarea homosexualității, tratatul cu Ucraina privind cedarea Insulei Șerpilor, ziua lui Mihai Eminescu, acțiunile anti-masonerie sau acțiunile de stradă pentru eliberarea lui Grieg în 2004 și cele privind abuzurile autorităților împotriva MISA.

În 1997, Alex umbla pe străzi în București, sau pe plajă la mare, cu o portavoce și denunța cu glas tare pericolul masonic și planurile ocultei mondiale. Făcea reclamă cu portavocea conferințelor anti-masonerie organizate de MISA. NU CUNOSC NICI UN ALT YOGHIN DE LA MISA CARE SĂ FI AVUT CURAJUL ACESTA ! A fost dus la poliție, legitimat, amendat, uneori a fost și agresat pe stradă pentru denunțarea pericolului masonic. Neabătut, el a continuat, cu un curaj pe care mărturisesc că eu nu l-am avut și nu îl am nici astăzi.

Tot Alex a fost cel care a avut curajul să sară în ajutorul unei colege de curs care a fost în pericol să fie violată de țigani în părculețul de lângă Pipera, în vreme ce ceilați colegi de care ieșeau de la curs se făceau că nu văd și întorceau capul. Tot Alex a sărit în ajutorul unui coleg care era să fie bătut de țiganii din blocul de vis-a-vis pentru că parcase pe un loc al lor, de a ajuns să fie amenințat cu moartea de țigani, fiind urmărit săptămâni în șir să fie bătut. Și câte și mai câte astfel de momente în care și-a dovedit implicarea și curajul.

Când Grieg era fugit și se ascundea, iar anchetele împotriva MISA erau în toi, când la primele mitinguri eram doar o mână de oameni iar liderii de astăzi ai MISA tremurau în case ascunși ca șobolanii, Alex era alături de mine, la proteste, umăr lângă umăr, ca un soldat credincios. Își făcuse un tricou cu poza lui Grieg, deasupra căruia scria un singur cuvânt “Innocent” – adică NEVINOVAT ! Într-o perioadă în care unii se deziceau de asocierea cu Grieg și MISA, Alex purta mândru pe stradă tricoul lui cu figura lui Grieg, proclamând cu curaj nevinovăția maestrului pe care alesese să îl urmeze. Și a fost agresat, scuipat, îmbrâncit pentru asta, și tot nu s-a lăsat. Alex a fost un exemplu de curaj pentru mulți, inclusiv pentru mine.

Apoi Alex a început să se trezească. A început să vadă că fetele pe care le curta preferau să meargă cu mașina scumpă a câte unui cursant bogat care avea afaceri pe la MISA, decât să iasă cu el la o sărmană prăjitură, la cofetărie, căci atât își permitea. A început să vadă cum oamenii din jurul lui Grieg, ashramiști ca și el, care la început erau la fel de săraci ca și el, se îmbogățiseră peste noapte din afacerile cu MISA, schimbau mașini după mașini, tot mai scumpe și mai luxoase, pe care le parcau cu nonșalanță în parcarea din fața ashramului când veneau la cursuri, în vreme ce el abia reușise să își cumpere o pereche de role.

Și privind mai atent, a descoperit cu stupoare că nu erau chiar toți egali la MISA, vorba personajelor din Ferma Animalelor lui Orwell, “unii erau mai egali decât alții”. Și a început să vadă lucrurile pe care la început le-a acceptat ca atare și nu le-a băgat în seamă, și pe care le știm cu toții, cei care am trăit în ashramurile MISA.

Lucrurile astea le spun procurorii care au anchetat MISA, nu le-am descoperit eu sau Alex. Anume că mâncarea de la porție este lipsită de valoare nutritivă. Păi cum să fie altfel, dacă se alocă 2 lei de cap de ashramist pentru porția de mâncare ? Până și la pușcărie sau la spital mâncarea este mai consistentă. În ani de zile de mâncat la porția din ashram, yoghinul de la MISA se îngrașă pentru că bagă în el hrană proastă, care nu îl vitalizează, nu îl satură. Deci trebuie să mănânce mai mult, să acopere carențele. Sau să își cumpere de mâncare, dacă are bani.

Însă fondul problemei îl reprezintă sistemul de valori. Grieg mânca uneori la Peleaga câte 6 gălbenușuri de ou la o masă (am vazut personal chestia asta), în vreme ce ashramiștii primeau la porție o fiertură; e drept, cei care lucrau pe șantier muncă grea, aveau dreptul la porție dublă din acea fiertură. Se compară cu puterea și valoarea nutritivă a 6 ouă la o masă ?

Apoi, Alex s-a îndrăgostit de munte, de spațiile vaste, de singurătatea și pacea naturii sălbatice, combinate cu efortul ascensiunii, care corespundeau naturii lui curajoase. A făcut școala de ghizi montani și a plănuit să plece în aventura vieții lui.

Și-a dorit să exploreze la pas întregul lanț al munților Carpați, de la începerea acestora de lângă Dunăre, din Orșova, și până în Ucraina. Când și-a propus acest plan măreț de expediție, nu avea nici un ban. Toți prietenii lui am pus umărul să îl ajutăm. Nu se pricepe la net, așa că l-am ajutat să pună pe picioare site-ul 100 de zile în Carpați. A început să muncească cu ora pe unde apuca, strângând leu cu leu, cu tenacitate, aproape un an, pentru a-și împlini visul. Din banii câștigați sau primiți de la prieteni și susținători, și-a cumpărat echipamentul de expediție; unele lucruri le-a primit donație. A petrecut luni întregi în biblioteci strângând informații despre expediții, despre munții Carpați, documentâdu-se.

După ce termina orele de karma yoga, pleca în oraș la muncă pentru banii de expediție, iar seara își mai găsea timp și pentru pregătire fizică, alergând prin parc, făcând exerciții, cu o hotărâre și energie pe care am văzut-o la puțini oameni.

Alex nu a ascuns niciodată colegilor din Pipera care sunt planurile sale. A trimis din timp bilet către Grieg, anunțându-și intenția de a face acea expediție, de a părăsi ashramul. Cu mult bun simț, a ezitat să ceară ajutorul celor de la MISA pentru expediția sa. Ar fi fost normal să o facă, la cât de mult a făcut pentru școala de yoga. În final, la rugămințile prietenilor, s-a lăsat convins să îi ceară lui Grieg ajutorul, dacă vrea, cu cât sau ce consideră el, pentru această expediție. Răspunsul lui Grieg a fost unul penibil: îi răspundea scurt că dacă pleacă în expediția plănuită, o să moară pe munte. Nici vorbă de vre-un ajutor. Încerca de fapt să îl sperie, să renunțe la planul său de a părăsi ashramul, aveau nevoie de el căci nimeni din cei rămași în ashram nu se înghesuia să preia postul de câine de pază de la intrare – în locul lui Alex.

Pe ultima sută de metri, văzând că e hotărât să plece, au început să îi facă mizerii. Să îl acuze că TOCMAI EL a calomniat la TV școala de yoga, l-au învinuit de dispariția unui plic care ar fi conținut 1000 de lei, și câte și mai câte alte răutăți. Ajunseseră să îi controleze zilnic, pe ascuns lucrurile, să îi scotocească bagajele când era plecat, doar doar or găsi ceva care să îl compromită. Alex a plecat din ashram dezamăgit de MISA, cu inima frântă de cei pe care i-a servit cu devotament și dăruire exemplară timp de peste 15 ani. Liderii MISA și-au bătut joc de Alex, i-au aplicat eterna rețetă “cât ești cu noi și muncești pentru noi, ești bun; dacă pleci, nu mai ești bun”, cu metoda șutului în cur de adio de tipul “nu pleci tu de bunăvoie, te dăm noi afară”.

Și Alex a plecat. Nu  luat mare lucru cu el. Și-a donat colegilor de cameră ce îi mai rămăsese în ashram: un televizor, o saltea, mici mărunțișuri. A plecat în lume doar cu un rucsac. În mentalitatea lor de contabili ipocriți și mici la suflet, cei de la MISA n-au înțeles niciodată noblețea și dărnicia lui Alex, care le-a făcut cadou cu un zâmbet, cei mai frumoși 15 ani din tinerețea sa.

Acum Alex are 40 de ani și a luat-o de la 0 în drumul său prin viață. Și-a împlinit visul. Este primul român (de care știu) care să se fi încumetat să bată cu piciorul, doar cu un rucsac în spate, Carpații de la un capăt la altul, cu cortul, în natură, în sălbăticie. A ascensionat cei mai abrupți munți din Carpați – uneori întovărășit de susținători și prieteni (am făcut împreună cu el traseul pe lanțuri din Piatra Craiului către Vârful La OM, la sfârșitul lui mai), în cel mai ploios an din ultimii ani. A străbătut fără odihnă un drum dificil dar frumos, la capătul căruia s-a regăsit resetat, eliberat de MISA, purificat de toate programările și spălările pe creier. În cele peste 100 de zile de expediție în mare majoritate solitară, și-a pus gândurile în ordine. Și-a analizat viața, pe îndelete, în liniște și s-a regăsit. Fără declarații sforăitoare, fără cuvinte mari, fără realizări spectaculoase ale Sinelui. Și, n-a murit, așa cum îi profețise Bivolaru. Sau, poate că a murit vechiul Alex, căci Alex întors din expediție este un om schimbat. E mult mai tăcut, mai interiorizat, emană o liniște, o forță calmă, de om care și-a testat puterile și știe ce poate, știe cine este cu adevărat. Acest nou Alex, dă dovadă de aceeași modestie, nici măcar n-a mai simțit nevoia să scrie pe blogul 100 de zile în Carpați, despre succesul expediției sale.

10407682_790675234301533_9158250198862046025_n 10346305_10203633734461366_1460411119103862858_n 10366054_10203631005633147_4677216147870855000_n

Acesta este Alex pe care îl cunosc eu. Alex despre care vorbește Crina Calek de la MISA este o altă persoană. O ficțiune creată din nevoia liderilor MISA, la aproape un an de la plecarea lui Alex din ashram, pentru a se justifica în fața cursanților care l-au cunoscut pe Alex, și care îl întâlnesc și observă schimbarea lui în bine.

Nu găsesc altă explicație rezonabilă pentru articolul plin de porcăieli și mustind de ură la adresa lui Alex, apărut pe yogaesoteric. Pentru ca ei să rămână buni, trebuie să dovedească plini de disperare că ceilalți sunt răi, că au greșit. Și îl atacă mișelește pe cel mai curajos om pe care l-au avut în rândurile lor, cu un articol de doi bani.

Grieg, dacă tot accepți asemenea “ofrande” de răzbunare mizerabilă care să îți fie puse la picioare chiar de ziua ta de naștere de scribii cu normă de karmayoga de pe yogaesoteric, de ce nu faci o emisiune pe MISA Senzațional TV despre Alex, pe care să îl inviți să se apere în direct ? Tu te plângi că presa te-a calomniat ani de zile, dar faci aceeași nedreptate unuia dintre cei mai dăruiți oameni care au muncit vreodată pentru MISA. Ne învățai prin articolele despre calomnie că este o ipocrizie monstruoasă să arunci cu lături într-un om fără a-i da ocazia sau posibilitatea să se apere, dar tu faci același lucru cu Alex: îl calomniezi, îl acuzi, fără a-i da posibilitatea să se apere. Și nu e prima dată. La fel s-a procedat și cu alți inimoși de la MISA, deveniți indezirabili peste noapte.

Dacă voi, liderii MISA mai credeți că puteți prosti oamenii cu minciunile voastre, vă înșelați. NU PUTEȚI ȘTERGE CU BURETELE DIN AKASHA 15 ANI DE KARMA YOGA PLINĂ DE ABNEGAȚIE PENTRU MISA, PRINTR-UN ARTICOL CALOMNIOS.

Și dacă tot faceți o emisiune, poate mă invitați și pe mine cu alți colegi nedreptățiți de voi, că avem muuuulte să vă spunem în față, BĂRBĂTEȘTE, vipere ce sunteți !

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *