Câteva cuvinte despre “trădare” și “mușcatul mâinii care te-a hrănit”

motto: Înteleptul uita jignirile, ca un nerecunoscator binefacerile – proverb vechi chinezesc

Observ că se repetă cu obstinație, în discursul propagat de cei de la MISA, mantra insidioasă a culpabilizării cursanților care au plecat de la MISA.

Cuvinte de genul „Iuda” sau „a mușcat mâna care l-a hrănit” sunt folosite în mai toate materialele publicate pe MISATV și yogaesoteric la adresa “trădătorilor”.

Nu cunosc nici măcar un singur caz de cursant care să fi plecat de la MISA iar MISA să îl fi tratat onest, ca pe o persoană căreia îi recunoaște și respectă libertatea de a alege între MISA și orice altceva. În cel mai bun caz, astfel de persoane (unele dintre ele remarcabile prin activitatea lor în diverse ramuri de activitate) erau puse la index în sensul că nu se mai vorbea despre ele – ca și cum nu ar fi existat niciodată. Iar dacă deveneau deranjante pentru MISA sau Gregorian Bivolaru, se găsea întotdeauna ceva compromițător de spus despre ele.

Când pui în discuție cu un misan o chestiune ce vizează soluționarea unor probleme reale din cadrul școlii (fie că e vorba de cursurile de yoga sau viața din ashram), persoana din fața ta se transformă brusc într-un “extremist de opinie” care nu nunoaște decât două alternative: acceptă “ce ți se oferă” sau pleacă dacă nu își mai convine.

În mintea acestor oameni MISA a produs o schimbare, o mutație de conștiință. Dacă ar aplica în societate, în România noastră cea de toate zilele, sistemul de valori pe care îl au inoculat de MISA pentru traiul în MISA, ar deveni revoltați. Căci, cum ar fi dacă Johannis ți-ar spune: dacă nu îți convine traiul în România, pleacă; nu te obligă nimeni să rămâi aici. Dacă ceea ce “îți oferim noi”, conducerea României, nu îți convine, ești liber să cauți în altă parte ?!

Sunt convins că 99,9% din cei care ar primi un astfel de răspuns doleanțelor lor din partea conducătorilor țării, s-ar revolta și ar spune că în România este dictatură. Numai celor de la MISA nu li se pare dubioasă atitudinea liderilor din MISA. Nu li se pare nimic ciudat în faptul că oameni care au muncit o viață pentru MISA, nu au nici un drept de a ridica vre-o obiecție sau observație, ca să nu mai vorbim de critică constructivă. În permanență, cursantului, ashramistului misan i se creează impresia că el este un musafir, un tolerat, un fericit al sorții care are “șansa unică” de a “primi” moca ceva ce nu ar merita, el fiind cel ce trebuie să poarte în permanență “povara recunoștinței” față de liderii școlii și față de organizație.

Această atitudine submisivă, de ploconeală și umilință este din păcate o componentă subconștientă pe care noi ca popor am moștenit-o din epoca comunistă. Nu ne cunoaștem valoarea ca indivizi, ca popor, mergem în permanență cu căciula în mână ca niște milogi în fața unora care nu au nici o calitate în plus față de noi, chiar dacă în realitate suntem mult mai înzestrați decât cei cărora le cerșim favorurile.

Pe acest fond moral bolnăvicios, povestea hindusă a relației ideale maestru-discipol a găsit imediat un sol fertil. Marea masă de cursanți au găsit o justificare legitimă în ploconeala în fața autorității maestrului, exercitată desigur cu aplomb de liota de VIP-uri din jurul lui.

Acceptarea necondiționată, plină de încredere a Voinței Divine – prin voința umană a unui maestru pe deplin realizat, a devenit un laitmotiv al MISA, fără să se mai verifice dacă într-adevăr, sunt întrunite condițiile premergătoare punerii în aplicare a acestei ecuații: respectiv existența reală a unui maestru pe deplin realizat. Gregorian Bivolaru nu este un maestru yoga pe deplin realizat. A recunocut-o chiar el în mai multe rânduri, dar cu voce înceată, trecută repede cu vederea în vacarmul produs de adulatori. A recunoscut că și el mai greșește ! A dovedit toate slăbiciunile umane pe care le regăsim și în noi. A iubit cu pasiune și a fost gelos (vezi episoadele tragi-comice din relația cu Irina), a avut și are simpatii și antipatii, dovedește un redutabil simț al răzbunării față de cei ce îl critică – aspecte ce dovedesc că nu a reușit încă să depășească natura duală a Realității. Nu îl pot condamna pentru asta, pot cel mult condamna lipsa de onestitate față de cursanții îndemnați să îl aduleze ca pe un mare realizat spiritual.

Însă a transpune în practică, în aceste condiții, în micro-societatea din MISA principiile infailibilității gurului GB nu poate duce decât la o dictatură odioasă.

MISA a ajuns să împrumute din valorile și tehnicile de “încălecare” a fraierilor pe care le practică de când lumea, țiganii. O vorbă din bătrâni spune să nu intri în relații cu țiganii căci la țigan, oricât i-ai munci sau face bine, tot tu îi ești dator. Așa și cu MISA.

Nu contează pentru liderii MISA că unii din cursanții de rând au făcut donații substanțiale în bani sau muncă, ridicând toată baza materială toate sălile și casele în care locuiesc yoghini. Nu contează că ei, liderii, nu au pus mâna pe o lopată în viața lor, sau pe o cărămidă sau un sac de ciment, nicidecum să ridice vre-o casă sau sală de curs. Ei, care se bucură de ani de zile de confortul acestui patrimoniu, stăpânindu-l “în numele lui Dumnezeu” – căci Dumnezeu este Beneficiarul activităților de karma-yoga, au grijă mereu să îți amintească că munca ta a fost benevolă și tu nu ai dreptul la nimic în schimb, căci aceasta este esența karma-yoga. În schimb ei au dreptul la tot, se bucură de produsul acestui sacrificiu, precum preoții evrei din vechime care puneau pe cărbunii altarului sacrificial carnea animalului oferit spre sacrificiu: fumul fripturii se ducea la Zeu, mulțumindu-L, în vreme ce carnea era consumată de preoți, ca reprezentanți pământești ai zeului. Curat murdar, coane Fănică ! Sau, prosteală pe față, cum ar spune alții !

În aceste condiții, este limpede că Gregorian Bivolaru și ceilalți lideri care exercită în numele lui autoritatea prin MISA, nu au oferit nimănui, nimic. Au oferit doar cadrul în care să se concretizeze efortul nostru colectiv, al cursanților.

Ei sunt asemenea apicultorului hoț care aduce doar cadrul pentru faguri, stupul pe care scrie MISA. Restul, mierea, produsul dulce al muncii noastre l-am adus noi, truditorii, dăruitorii, albinele MISA. Iar ei au grijă doar să scoată mierea și alunge din stup albinele insistente, care se întreabă de ce nu pot primi o explicație despre ce se întâmplă cu mierea lor, de ce nu pot gusta și ei din ea, de ce nu au aceleași drepturi ca și apicultorul ?

MISA, care promova Dumnezeismul, care afirma că nu se va transforma niciodată într-o instituție osificată, într-o biserică care să îl vândă credincioșilor pe Dumnezeu, și-a instituit proprii preoți ai propriului lor Adevăr, pe care îl strâmbă după cum le dictează interesele. A venit Marean Vanghelie cu 150.000 euro la liderii MISA ? Banii s-au luat iar cursanții au fost sfătuiți să voteze cu PSD-ul, pentru “binele școlii de yoga”, desigur. Unde sunt banii aceia ? La Dumnezeu, desigur, care are mare nevoie de ei, căci evident că nu puteau fi folosiți pentru îmbunătățirea condițiilor de trai din ashramuri !

Face MISA bani din munca echipelor de ashramiști în construcții, amenajări, al fetelor care dansează prin baruri sau pe videochat ? Face, și o știm cu toții ! Cu nu știm, este ce se întâmplă cu banii, deloc puțini, unde se duc aceștia. Și suntem învățați că nu e treaba noastră, că “nu e spiritual” să fi interesat de partea materială a problemei. Să le lăsăm lor, liderilor, partea suculentă a materialității grosiere, iar noi să rămânem cu ochii ațintiți doar asupra idealurilor spirituale !

Deci când vine câte unul care îmi spune că sunt un “tradător” și că “am mușcat mâna stăpânului, care m-a hrănit”, nu îi pot răspunde cecât cu următoarele cuvinte:

Noi, toți cursanții, albinuțele harnice, am îngrășat apicultorii. Noi între noi ne-am hrănit cu entuziasm, efervescență și aspirație spirituală; ne-am dăruit unii altora pasiune, tinerețe, iubire, devotament și sacrificiu. Ei, liderii în frunte cu GB nu ne-au oferit decât idealul, povestea frumoasă în care să ne jucăm fiecare, rolul.

Nu eu am trădat, ci ei ne-au trădat idealurile spirituale de la început. Nu noi am mușcat mâna care ne-a hrănit, ci ei au trădat miile de mâini, de ochi, de suflete, de inimi care i-au iubit, i-au protejat și i-au hrănit.

Ei ne datorează nouă, miilor de cursanți de la MISA, TOTUL. Inclusiv existența lor, traiul lor îmbuibat de astăzi, talentele și ifosele de mari maeștri ai yogăi cu nume penibil preschimbate în tot felul de titluri bombastice indiene.

Eu unul, m-am trezit și știu, îmi cunosc valoarea, care este cu nimic mai prejos decât a lor. Dacă toți oamenii de la MISA s-ar trezi din somnicul de obediență în care sunt întreținuți cu multă parșivitate de către lideri, de mâine toți cojocarii, ambărușele și bivolarii s-ar duce să-și caute serviciu.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *