Feed on
Posts
Comments

Înainte de revoluție, prinsesem și eu Shogun-ul lui James Clavell (în librării se vindea doar la pachet cu alte trei maculaturi românești fără valoare) și deschisesem ochii, uimit, către o altfel de lume: Japonia medievală. Lumea descrisă de James Clavell se asemăna întrucâtva cu ceea ce trăiam noi pe atunci. Un univers ordonat, autoritar, cu reguli stricte. Ca și în vremea șhogunatului japonez, și în România existau zâmbete politicoase, sub care oamenii își ascundeau, în stil oriental, adevăratele gânduri și convingeri. Și mai exista o chestie comună: este descris la un moment dat un concept important în societatea japoneză: acela de wa – armonie. Vecinii, chiar membrii familiei se străduiau să nu tulbure wa-ul celorlalți. Conceptul de armonie era mult mai subtil, mai spiritual decât echivalentul său est-europenao-românesc cunoscut în legislație sub sintagma “tulburarea ordinii și liniștii publice”. La nivel concret, cele două idei erau sinonime: era considerată tulburare orice abatere de la normele bunului simț general acceptate: gălăgia, scandalul, deranjarea celorlalți în spațiul public, comportamentul indecent. Doar că în societatea japoneză, conceptul de armonie, provenit probabil din amestecul de shinto-ism nipon combinat cu dao-ismul chinez, privea omul, societatea umană precum un exponent important al naturii, al amestecului de forțe invizibile yin și yang. Omul se afla la întrepătrunderea celor două forțe antagonice, se afla între Cer și Pământ, pe linia subțire ce le desparte, și tocmai de aceea avea puterea de a tulbura acest fragil echilibru prin comportamentul său. Ca și în socialismul ateu, omul nu avea mari așteptări de la Natură. El dorea doar să plouă la timp, suficient, să nu fie nici inundație dar nici secetă, pentru ca el să aibă ce mânca și astfel să își continue netulburat existența. Principalele ritualuri vizau fertilitatea, roade bogate, ploi liniștite, zile bune, fără nenorociri și cataclisme.

 

 

Ei bine, de fiecare dată când armonia între oameni se tulbura prin comportamente dizarmonioase, ce contrastau cu echilibrul Universului, această dizarmonie se reflecta în legitățile Naturii, iar Natura pedepsea Omul. Cam același concept îl au țăranii noștri bine-credincioși, când ies cu icoanele în câmp, la vreme de secetă, rugându-se pentru ploaie. Seceta pedepsește oamenii pentru încălcarea legilor divine, pentru tulburarea armoniei Universului, iar păcatele iertate se spală prin ploaia dătătoare de viață.

În ciuda previziunilor pesimiste ale unora, umanitatea în ansamblul ei care contează – mă refer la zonele considerate în mod tradițional civilizate – a cunoscut o evoluție vizibilă la nivelul conștiinței colective. Oamenii moderni – în ansamblul lor – sunt mult mai toleranți cu semenii lor decât cei din vechime. Sau poate că marile imperii au avut ca element comun  – care le-a menținut coeziunea, toleranța oamenilor unii față de alții, cele mai bune exemple sunt Imperiul Roman și cel chinez.

Astăzi, toleranța are și un revers mai puțin plăcut. Căci dacă romanii, în înțelepciunea lor de antici, afirmau că “libertatea fiecăruia se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt”, în societatea modernă, indivizii singulari, grupurile sau minoritățile par lansate într-o cursă dementă, o cacofonie de revendicări și manifestări menite să le impună la nivel colectiv preferințele, cererile, doleanțele. Societatea modernă pare dominată de un egalitarism îndoielnic, prost înțeles, în care toți exclușii prin definiție, anormalii și dubioșii cu comportamente ne-naturale își revendică dreptul de a fi acceptați în sfera firescului, a normalității. Și iar mă apucă nervii că vine luna LGTB cu paradele homosexualilor, și evenimente aberante gen “fără pantaloni în metrou” sau “sărbătoarea internațională a onaniștilor și pedofililor”. Acesta este oare prețul pe care trebuie să îl plătim pentru a păstra neatins acest principiu – devenit sacru – al toleranței duse la extrem ?

Mă temeam că noua generație, atinsă de morbul toleranței extreme, va deveni haotică, fără repere și valori morale. M-am înșelat. Lumea continuă să meargă înainte, încăpățânată, roata lumii se învârte în jurul aceluiași ax, centrat între conceptele de Bine și Rău. Omul ca ființă socială nu poate fi dezbărat de aceste două repere fundamentale, în raport de care se construiește totul.

Chiar dacă armonia noastră în ansamblu, toleranța de care dăm dovadă a ajuns să fie lezată de felurite minorități vocale, ea rămâne solidă, consolidată de confortul oferit de îmbunătățirea condițiilor de trai, grație evoluției tehnicii. Trecem ușor cu vederea derapajele disperaților după acceptare, schimbăm canalul TV cu un zâmbet la vederea revendicărilor minorității maghiare, ne doare la bască de drepturile homosexualilor, conștienți de enormitatea revendicărilor. Căci n-a auzit nimeni în România de unguri discriminați, după cum n-a auzit nimeni de baruri de poponari devastate de fanatici ai sexului hetero. Am ajuns să îi integrăm, să acceptăm în zgomotul de fond care însoțește tumultul lumii, și aceste voci plângăcioase ce reclamă și revendică atenție și drepturi exagerate – fără să le mai dăm atenție. Este o formă primitivă dar eficientă a individului de a-și păstra feng-shui-ul, liniștea, armonia și echilibrul în universul înconjurător. Asta nu înseamnă că dacă se trece la fapte ce vizează schimbarea efectivă a unor lucruri, indivizii, societatea nu reacționează. Un poponar își va lua în România și acum și peste 20 de ani un șut în cur dacă iese să se fută în cur pe stradă (reacție identică – poate mai puțin virulentă – față de un cuplu hetero care o face în public), la fel și dacă ungurii ar îndrăzni să ne care în Ungaria măcar un camion de pământ transilvănean.

Ce ne poate însă strica nasol de tot feng-shui-ul ar fi un război, dar despre asta, cu altă ocazie.

loading...

3 Responses to “Cine și ce ne poate strica feng-shui-ul”

  1. Mayarentacar says:

    De obicei nu cred in aceste lucruri, dar asta este un articol interesant, chiar cred ca armonia noastra este important.

  2. Le Garfield says:

    “Și iar mă apucă nervii …”
    Adica te-ai programat de acum sa te apuce nervii.
    Asa ti-ai propus, tarziu pentru a retrage.
    Ar mai fi o solutie, dar e prea greu pentru tine. 🙂
    Sa lasi ca cele scrise sa ramana la nivel de gand nerostit.

    Sper ca nu te-a lasat vederea. :))

  3. Le Garfield says:

    Sorry MR, se amana!
    Sa vina intai misa sa ma caute de curcubeu si abia apoi miscarea cu nervii de primavara.

Leave a Reply