Pentru majoritatea oamenilor din țrile civilizate europene, printre care și Romnia, ipoteza rzboiului aici și acum, la noi n țar, n orașul nostru, pe strada noastr, este de neconceput. Rzboiul e o chestie pe care o percepem c li se ntmpl mereu doar altora: fie n filme, fie n buletinele de știri, la televizor, din alte locuri ale planetei. Fiind un fenomen la fel de absurd ca și bolile fatale gen leucemie, cancer, sida, el este de neconceput: nu ni se poate ntmpla nou. C doar noi nu am suprat pe nimeni, noi suntem oameni buni, pașnici, nu ca alții care triesc rzboiul pe pielea lor.

Și, la fel cum receptm nenorocirea sau moartea altora, cu acea jen și dorinț prost mascat de a schimba subiectul, la fel aruncm la periferia preocuprilor – ca pe un lucru neplcut și ideea unui conflict militar armat la noi n ograd.

Orict ar putea prea de absurd, rzboiul se ncpțneaz s se „ntmple” mai des și mai aproape dect am crede. Dac stm s privim din perspectiv istoric, romnii de astzi sunt printre puținii care nu au prins cel puțin un rzboi n decursul vieții lor. Și nu știm ct va mai dura aceast acalmie…

Sunt și unii optimiști care cred c umanitatea a „evoluat” iar epoca rzboaielor a trecut odat cu intrarea n era vrstorului, caracterizat de conștiinț global unificat, pace și fraternitate planetar. Statisticile arat ns c rzboaiele moderne, chiar zonale, sunt mult mai distructive și mai periculoase la adresa civililor din zonele de conflict dect rzboaiele „clasice”.

Alți optimiști, precum Lucian Boia – n lucrarea Mitul democrației, consider c rzboaiele „totale” de tip „național”, cu armate ce incorporeaz toat suflarea, sunt de domeniul trecutului. Citez de la pag 77 a crții lui Boia: „La nceputul mileniului III, suntem pe cale s revenim la o concepție similar (celei din Evul Mediu, cnd rzboaiele erau purtate de profesioniștii din nobilime n.n.): spre o armat de meserie. n curnd, chemarea contingentului sub arme va fi o amintire a trecutului. i rmn astfel armatei naționale dou secole de istorie, de la rzboaiele Revoluției franceze, primele rzboaie „populare”, la Rzboiul din Golf, primul rzboi de tehnicieni: epoca n care națiunile s-au nfruntat nu prin reprezentanți, ci prin ntreaga lor mas.

Din pcate nu pot mprtși optimismul autorului mai sus citat. Cnd te nvecinezi cu o forț militar de amploarea Rusiei, orice armat profesionist sau alianț militar euro-american devine insuficient.

Celor care sper atacului armatelor rusești li se vor opune batalionul Scorpionilor Roșii din Afghanistan mpreun cu batalionul american de la Deveselu, este doar un naiv. E ca și cum ai ncerca s oprești o invazie de lcuste cu o divizie de 10 muște. Orict ar fi de bine antrenate muștele, tot vor fi copleșite numeric de asaltul milioanelor de lcuste.

Evident, suntem n epoca rzboaielor televizate, care sunt obligate de presiunea opiniei publice de pe ntreaga planet s pstreze aparențe „morale”. Americanii au atcat Irakul nu pentru petrol, ci pentru a aboli „tirania” reprezentat de regimul Sadam. n Siria, s-a pus aceeași plac a „aprrii democrației”. Rusia a nsngerat Caucazul și Georgia sub pretextul nobil al „protejrii minoritții ruse” – și exemplele pot continua, ajungnd pn la cele din categoria hilare: s ne amintim – cnd tancurile rusești au intrat n Ucraina, ocupnd Crimeea, dup faza inițial de negare din partea politicienilor ruși, aceștia au declarat, senini, c tancurile acelea au trecut granița „din greșeal” n cursul unor aplicații militare din apropierea granițelor – și dac tot erau acolo, au uitat s mai plece, ba au și nceput lupta cu soldații ucrainieni.

Nu pot dect s mi imaginez o lista de posibile pretexte ale invadrii Moldovei și Romniei de ctre ruși:

– mergeau spre litoralul bulgresc n concediu, și s-au gndit s o ia prin Romnia, cu tancurile

– veneau s asiste la o reprezentație a trupei de balet rusesc Balșoi din Moscova, care urma s evolueze pe scena Operei Naționale din București – și s-au gndit s nu se bazeze pe trenurile din Romnia – proverbiale pentru ntrzierile lor – motiv pentru care au preferat s vin pe tancuri;

– veneau s asiste la deschiderea oficial și punerea n funcțiune a bazei de rachete de la Deveselu – dar au uitat invitația acas. Și da, au venit cu tancurile ca s poat trage niște salve de salut n cinstea srbtoririi acestui eveniment.

Problema este: ce ne facem noi, oamenii obișnuiți, cu joburi, case, familii și vieți prin zona n care vor s se joace știa de-a rzboiul. Ne bgm sau stm deoparte ?

Vrnd, nevrnd, povestea asta ne va lua pe sus, indiferent de preri sau opinii. Rzboaiele se ntmpl brusc, nu le voteaz lumea, poporul. Deciziile n acest sens le iau alții, de multe ori nici mcar liderii națiunilor unde se afl teatrul de rzboi. Și pentru c elementul surpriz a contat de la prima bt n cap dat n paleolitic (nc nu apruse atunci termenul de „perversa ca pe Tg. Ocna) pn la blitz krieg-urile germane, și astzi exist „lovituri fulgertoare”. Deci nu e exclus s ne culcm dimineața cu planuri de om comun, iar dimineața s ne trezim cu camionul de ncorporare la scara blocului, și cu uniformele de soldați pregtite din timp n cazarme – ntru aprarea Patriei.

Din cele povestite de amici ziariști care au fost n zone de rzboi, viața oamenilor din țara respectiv se schimb – n ru – peste noapte. Dispar (mai mult sau mai puțin) beneficiile civilizației: apa, curentul electric, transportul n comun, alimentele din magazine, medicamentele, internetul și telefonia mobil – exact lucrurile fr de care nu putem concepe un trai decent. Orașele devin catacombe din care toat lumea ncearc s fug, s se refugieze la adpost, departe de lupte.

ntro asemenea situație, instinctul de supreviețuire iese de sub pojghița de educație ce definește omul modern, iar mulțimile se manifest haotic, oamenii se transform n animale mnate de o singur dorinț: s supraviețuiasc. Fiecare pentru el, sau pentru familia lui. n astfel de momente, viteza de reacție, pregtirea, planul, opțiunile alternative pot face diferența.

Punnd rul nainte, e bine s ți faci un plan – cci orice plan e mai bun dect nimic – n caz de rzboi. Sunt favorizați cei din mediul rural, sau cei ce locuiesc la marginea orașelor. Cei cu cas la curte, care au un generator electric, o fntn proprie, un stoc de cereale, niște animale n ograd. Sunt bune și ascunztorile, n caz de necesitate.

Brbații au de optat: s fug sau s lupte. Dac vor s rmn s lupte, e bine s și asume toate consecințele acestei alegeri, inclusiv moartea sau mutilarea, imposibilitatea de a-și mai ajuta familia. Dac aleg s fug, și asum fuga, lipsurile, permanenta hituire, pedeapsa pentru fuga de ncorporare – care i poate trimite (dac sunt prinși) n fața Curții Marțiale.

Cred c merit s meditm un pic asupra acestor posibilitți și opțiuni, indiferent ct de fanteziste sau de improbabile le-am considera. Nu se știe niciodat…

, , , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *