Când MISA se re-credibilizează

Pentru că e weekend și am timp, am scris un nou articol  analiză ce demonstrează disperarea liderilor MISA în a-și păstra o imagine falsă, de ascundere a adevărului, în primul rând față de proprii cursanți. Subiectul de astăzi este proiectul publicistic “Dacă MISA nu ar fi existat” – ce se lansează zilele acestea în Tabăra de la Herculane.

Respectivul proiect a fost demarat inițial ca o contraofensivă la criticile tot mai argumentate ale foștilor cursanți referitoare la faptul că practicile învățate la MISA nu duc nicăieri din punct de vedere spiritual – deoarece nu provin de la un maestru autentic, de pe o linie yoghină tradițională.

Am impresia că pe parcurs, proiectul “Dacă MISA nu ar fi existat” a devenit o modalitate de menținere în iluzii fantasmagorice a cursanților MISA, de a le întări acestora fanatismul și fidelitatea față de MISA și Gregorian Bivolaru.

Dacă am dreptate, veți descoperi că majoritatea relatărilor selectate de organizatori nu pun accentul pe rezultatele VERIFICABILE ale practicanților, din categoria celor descrise în textele tradiționale yoghine – unele chiar din categoria sidhiss-urilor, ci pe o paletă largă de „stări”, “trăiri”, “sincroniticăți” și “miracole” personale ce nu pot fi verificate în mod obiectiv de un observator exterior. Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, multe din aceste relatări îl au ca figură centrală pe Gregorian Bivolaru, “fără de care MISA nu ar fi existat”, și care îi întăresc acestuia imaginea de guru omniscient, atotputernic și perfect realizat spiritual. Desigur, vom regăsi la paritate cu fabulațiile și relatări autentice, cu oameni care și-au îmbunătățit viața, starea de sănătate sau și-au depășit anumite probleme personale prin practica exercițiilor yoga.

Vreau să fim bine înțeleși: practica yoga este universală. Tehnicile nu aparțin unei școli sau persoane. Yoga și-a dovedit valoarea și eficiența fără nici un dubiu în mileniile ei de existență, dovedindu-se o cale validă de auto-cunoaștere și evoluție spirituală.

Problema apare când, sub pretexul practicilor yoga, sub haina acestor practici străvechi, autentice, unii caută să profite de oamenii de bună credință. Dacă MISA a început ca o școală de yoga, ea a devenit astăzi o afacere bănoasă, de pe urma căreia unii au tot felul de beneficii materiale (bani, femei și putere). Însă, pentru ca afacerea să funcționeze în continuare, trebuie păstrate măcar aparențele de școală spirituală, a cărei unic scop este acela de a-i învăța pe oameni despre beneficiile practicii yoga.

De aceea a fost necesar ca MISA să lanseze față de proprii cursanți, dar și față de potențialii viitori cursanți, proiectul publicistic “Dacă MISA nu ar fi existat”. Mizând pe confuziunea de termeni dintre MISA ca entitate juridică/echipă/lider spiritual și practica yoga în sine/beneficiile aduse de aceasta, proiectul a căutat să adune relatări ale practicanților de yoga de la MISA, în speranța că aceste relatări despre eficiența practicilor yoghine vor valida MISA ca organizație și îi vor spăla imaginea de acuzele vizând traficul de persoane, spălarea pe creier și îndoctrinarea membrilor sectei.

Exact ca într-o demonstrație de prestidigitație, unde privitorul este invitat să urmărească spectacolul de iluzionism – în care trucul principal consta în distragerea atenției spectatorului de la găinăriile ascunse cu abilitate, prin fluturarea ostentativă de eșarfe în culori țipătoare și gesturi largi, la fel și în MISA se flutură în fața privitorilor spectacolul beneficiilor practicii yoga (ce nu pot fi tăgăduite), escamotând abil matrapazlâcurile din interiorul MISA (videochatul, femeile trimise la dans prin barurile de noapte, karma yoga întru îmbogățirea imobiliară a liderilor școlii, etc.).

Acest gen de fumigene “prind” doar la cei slabi de minte, care nu au capacitatea necesară să urmărească două două acțiuni simultane ale aceleiași persoane, precum în cazul copiilor care nu pot urmări acțiunile diferite a celor două mâini ale unui adult, ce pot fi extrem de diferite. Căci dacă o mână oferă cu aparentă dărnicie, nu o poți ignora pe cealaltă, care te scotocește prin buzunare, căutând să te jefuiască.

Astfel, se ajunge în situația paradoxală în care aspiranții sinceri, amatori de Absolut, să refuze să vadă duplicitatea și dualismul acțiunilor liderilor sectei, alegând deliberat (fiind în mod evident și “ajutați”) în acest sens, să vadă numai partea bună a MISA – existentă în rezultatele practicii yoga.

Dacă tot se adună relatări de toate felurile și categoriile, sunt curios dacă practica karma yoga are și ea dedicată un capitol în aceste relatări. Și dacă în acest capitol, se regăsesc și relatările fetelor trimise să facă dans la bară și entertainment cu clienții prin cluburi; despre cum și-au auto-depășit sfiala feciorelnică și au devenit shakti-uri adevărate, “inițiatoare” tantrice pe video-chat sau maseuze erotice. Să fie făcute publice și aceste reatări și rezultatele acestora, despre banii produși de aceste fete.

Și dacă tot se premiază relatările, propun un premiu special pentru fetele cele mai “productive”, ce merită recunoștința celor ce se înfruptă din roadele karma-yogăi lor, căci și Dumnezeu trebuie să trăiască, nu ?!

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *