Repetiția unei Revoluții

M-am dus încrezător la alegerile pentrtu Baroul București de duminică. Încrezător în maturitatea confraților avocați, în capacitatea intelectuală a exponenților unei profesii care a dat cei mai mulți oameni de seamă ai României.

Încrederea mi s-a topit rapid după ce am intrat în sala unde trebuia să se țină adunarea generală. Doar 3000 de avocați, cu 1800 mai puțini decât ne trebuiau pentru cvorum.

Să nu mă înțelegeți greșit: sunt obișnuit cu adunările din 4 în 4 ani. Am fost și la cele de acum 4, 8 și 12 ani în urmă. Însă anul acesta, masa de avocați prezenți mi-a lăsat sentimentul unei gloate… înfricoșate, sărăcite, disperate.

avocati

În vreme ce pe holuri candidații își etalau ostentativ candidaturile în goana după voturi, în sală atmosfera era cu totul alta.  Acolo aveam sentimentul că asist la spectacolul funebru al unei specii pe cale de dispariție, cu ultimele exemplare adunate laolaltă, vociferând, țipând, aruncând injurii și reproșuri către liderii turmei.

Hainele bune ale bărbaților, chipurile fardate ale femeilor nu puteau să ascundă pauperizarea majorității celor prezenți. Se simțea în aer un soi de ură mocnită, de disperare, de oameni rămași fără opțiuni.

in sala

Discuțiile se învârteau – nu în jurul persoanelor ce candidau – cum ar fi fost normal, ci în jurul problemelor pe care membrii speciei avocățești le au în a supraviețui efectiv.

Pensionari revoltați că Casa de Asigurări a Avocaților – care se laudă cu un excedent de 100 de milioane de euro, nu e în stare să le plătească pensiile la valoarea contribuțiilor cu care au cotizat; civiliști disperați că în ultimii 4 ani, volumul dosarelor a scăzut de 4 ori; stagiari înrobiți de corporațiile de avocatură pe salarii de nimic, revoltați de dificultatea examenelor de definitivat pe care cu siguranță, dacă ar fi testați, nu le-ar trece nici unul dintre decanii – membrii ai Consiliului UNBR – în frunte cu ilustrul să președinte Florea  – și câte și mai câte.

Ascultându-i, ai fi putut spune că liderii profesiei de avocat s-au decis în secret să reducă populația de avocați din România prin limitarea accesului în profesie, pauperizare, și pierderea prerogativelor profesiei – la fel ca Oculta Mondială – acuzată că dorește reducerea populației Pământului – pentru un control total.

În 15 ani de profesie nu am văzut niciodată o masă de avocați atât de disperată, de furioasă la adresa conducerii. Tineri și bătrâni laolaltă, lăsaseră deoparte orice fel de politețe la adresa decanului. Strigau direct la el, din sală, îl interpelau, îl acuzau. Toate manevrele evazive ale decanului în funcție au eșuat lamentabil, mulțimea nu l-a slăbit. Oamenii veniseră hotărâți pentru schimbare. Se înjura la scenă deschisă, plutea în aer miros de praf de pușcă, de revoluție, la fel ca în mitingul gigantic de pe străzile Capitalei, din noaptea în care Ponta și ai lui au pierdut alegerile.

În aceste condiții, lipsa de cvorum a salvat candidații ce dețin funcții în prezent – de o înfrângere zdrobitoare. Cu toată mașinăria de vot a corporatiștilor, cu toate eforturile agenților electorali răspândiți pe coridoare, lumea refuza să mai voteze foști consilieri, foști decani sau prodecani. În fața amenințării cu dispariția profesiei, oamenii s-au unit împotriva celor care au dus de râpă profesia de avocat.

Sunt convins că alegerile de dumincă 17.05.2015 au fost doar o repetiție, o mică întârziere inevitabilă în revoluția ce se va produce în avocatură.

Rămâne de văzut cum vor încerca să se apere de votul popular cei ce mai dețin încă, provizoriu, puterea.