Toboganul

Întâi de toate, trebuie să îl vizualizezi. Toboganul.

Închizi încet ochii și îl construiești în minte, detaliu cu detaliu. Nu atât ca formă exterioară cât ca impresie creată celui care se dă pe el. Începi cu o pantă lină, apoi îi dai un unghi abrupt, unde prindă viteză. Trebuie ca odată pornit pe el, să nu se mai poată întoarce, să fie captat de experiență, să își dorească să o continue.

Adrenalina crește, odată cu spaima și încântarea provocate de pericol. Adaugi câteva curbe așa, de efect, cât să dea senzația de amețeală, iar la final îi lași suficient timp să savureze experiența prin care a trecut, și să-l faci își dorească încă una.

După ce l-ai construit per ansamblu, lucrezi la detalii. Finisezi zonele de îmbinare, mai modifici un pic unghiurile și înclinațiile ca să le adaptezi cu ritmul crescător al senzațiilor, cauți să armonizezi componentele într-un ansamblu care să ofere o experiență unică.

Cam așa se scrie o povestire.

  • Neele

    Cand se nu se mai duce ‘tagadanc. tagadanc’ inseamna ca “iar s-a infundat toboganul”. :))
    Sorry!