Feed on
Posts
Comments

SECURIȘTII NU STAU LA COADĂ

Voi, cei de-un leat cu mine, mai țineți minte cozile la alimentară ? Alea când te puneai repede la rând doar pentru că era o coadă, fără să știi ce se va da ? Cozilea alea pe două rânduri, ca să poți povesti cu vecinul/vecina de-ale voastre ? Cozi unde lumea spunea bancuri cu jumătate de gură, de-alea cu două înțelesuri, ca să nu se prindă securiștii care stau și ei la coadă și trag cu urechea ?

Ei bine, acum știu că securiștii nu aveau cum să tragă cu urechea pentru că ei nu stăteau la cozi, cu noi ceilalți, prostimea. Ei aveau CASA DE COMENZI.

Am aflat târziu de ea, cand mă jucam cu un văr de-al meu care avea de toate. Taică-su era mare ceva pe-acolo, maică-sa casnică. Iar el nu fusese niciodată să stea la coadă, să țină rândul cu ceilalți copii din bloc, să se fugărească printre picioarele moșilor și babelor. Și nu înțelegea distracția asta. Apoi am văzut cum maică-sa, proaspăt venită de la coafor, pune mâna pe telefon, formează un număr și cu voce conspirativă se prezintă, apoi interoghează inventarul CASEI DE COMENZI:

– Bună ziua, sunt cutăreasca, de pe strada X. Aș dori o comandă.

– Ce doriți să comandați ?

– Ce țigări aveți ?

– Kent, Marlboro, Carpați, Bucegi…

– Un cartuș de Kent vă rog, dinacelea lungi, subțiri. Și niște cafea. De care aveți ?

– Păi, nechezol, ness la cutie, mocca, arabica vărsată…

– 5 cutii de ness și 200 grame de arabica vărsată. Salam de Sibiu aveți ?

– Avem !

– Două salamuri de Sibiu atunci. Și ceva pește proaspăt ?

– Avem morun, nisetru, șalău, păstrăv, știucă…

– Vreau și 4 păstrăvi mai măricei.

– Altceva ?

– Cinci kile de portocale, cinci de mandarine și două de banane. Aaa, și să nu uit, o cutie de ciocolățele dinacelea mici, chinezești, în folie galbenă.

– În regulă, în total fac două sute optzecișicinci de lei. Mașina sosește la dvoastră într-o oră.

– Vă mulțumesc !

Asistând la discuția halucinantă, rămăsesem șocat. Cuuum ? A sunat undeva și îi aduce MANDARINE ??! Păi noi nu prindeam mandarine la Aprozar decât de Crăciun, și alea un kil acolo, dacă mai apucam. Salam de Sibiu ? De-ăla uscat, în folie albă ? Nuvăzusem niciodată să se bage așa ceva la alimentara noastră din fața blocului, de la Alba. La noi aveau doar salam dinăla, cu soia, pe care îl dădea mama cu făină pe exterior și îl lăsa atârnat la uscat, pe balcon, să se facă ca ăla adevăratul de Sibiu. De obicei la Alimentara găseai doar parizer de-ăla transpirat, la un leu suta de grame, pe care ți-l felia doamna aia grasă și ți-l dădea în hârtie, frumos împachetat.

Așa am înțeles eu atunci că poți să spui liniștit bancuri despre Ceaușescu la cozi, că securiștii nu stau la coadă.

loading...

One Response to “SECURIȘTII NU STAU LA COADĂ”

  1. Neele says:

    arabica? alvorada poate.
    MR te lasa memoria. Macar de-ar fi fost a ta. :))

Leave a Reply