Feed on
Posts
Comments

Era un banc care circula prin anii de după “atentatele” din SUA de acu 14 ani. Un tip declara: Mi-e nu mi-e frică de teroriști. Știți de ce ? Pentru că sunt căsătorit de peste 30 de ani !

Așa și cu reality-show-ul din Thailanda, produs de Antena 1. Când se difuzează Temptation Island, zici că e campionatul mondial de fotbal, numai că pe invers: toate muierile sunt cu ochii pe teveuri, visând cu ochii deschiși la aventuri, în brațele bronzate ale unor străini fermecători, în decoruri exotice, departe de plictiseala și rutina de acasă.

Și bărbații se uită, dar cu un ochi mai critic. Evident că sorb și ei din ochi “ispitele”, dar tot pe femei le critică, pentru că cedările în fața tentației au fost mai evidente la ele. Și de-aici discuții interesante, mai ales în familie, gen:

– ai văzut-o dragă și pe curva aia ? L-a uitat pe ăla al ei după 5 zile ! Ce nenorocită !

– Ei lasă, că nici de capu lui nu era mare lucru ! răspunde ea, prudentă.

Și de-aici începe scandalul. El brusc își amintește de faza aia pe care ea i-a făcut-o, când a prins-o cu niște mesaje dubioase cu unul pe facebook, și cum totul s-a încheiat cu niște explicații ambigue și o partidă furtunoasă de sex de împăcare, după o săptămână de “despărțire”. Și se simte nesigur, și se întreabă în sinea lui, dacă nu cumva acolo era ceva mai mult, care a continuat pe la spatele lui, iar ea în sinea ei nu e cu nimic diferită de tipa de la televizor care s-a culcat cu altul după 5 zile renunțând la “iubirea vieții ei”.

Ea o dă la pace și îi explică matur că e doar o emisiune, că sigur au fost acolo echipe de psihologi, că totul a fost planificat cu grijă, și că oricum ei sunt mai tineri/tinere, mai lispiți/lipsite de experiență, și că normal ar fi fost ca el să o ierte, că se mai întâmplă să greșească omul, doar nu o să te desparți dintr-o prostie, pentru o simplă greșeală.

La care el ia foc și o dă pe principii: ori e cu iubitu, ori e cu ispita, să aleagă. Și uite așa, disputa se mută de pe insulă în familiile românilor, că am ajuns să mă întreb oare câte divorțuri va produce această emisiune în rândurile privitorilor ?!

Ideea este că fiecare tinde să se identifice cu un personaj într-o anume situație dată, să trăiască prin empatie emoțiile, experiența. Să viseze la ceea ce poate nu va putea trăi niciodată în realitate. Și astfel, zidurile, barierele convenționalului cad, sub asaltul imaginației. “Cum ar fi dacă…” Acel  “dacă”, care scoate la suprafață cugete ascunse, fantezii și vise pe care le credeai demult uitate…

Și uite așa, fațada aparențelor, a convenționalismelor crapă, și prin crăpături se vede ființa reală. De sub pojghița de civilizație, de oameni “maturi” care și-au jurat – unii în Biserică ! – jurăminte eterne de “iubire”, iese la iveală animalul imprevizibil gata să te rănească mortal imediat ce i-ai întors spatele, mânat de pulsiuni abisale pe care nu i le cunoșteai. Astfel, masca de ipocrizie alunecă și pentru o clipă, dacă avem curajul și sinceritatea, ne putem detașa de propriul rol și ne putem vedea unul pe altul, dar și noi înșine, așa cum suntem cu adevărat. Ființe dionisiace, dornice să experimenteze, să trăiască clipa, fără prejudecăți, fără condiționări sociale, fără vinovăție sau responsabilități pentru consecințe. Puțini și puține rezistă unui astfel de exercițiu de sinceritate în cuplu. Și totul depinde de bazele relației.

Dacă au făcut compromisuri, acceptând să trăiască într-o minciună acceptabilă, lucrurile se duc dracului. Dacă în schimb au ales cu inima atunci când au devenit un cuplu, un sentiment de siguranță și încredere reciprocă le va da posibilitatea să își contemple unul celuilalt acea latură sălbatică, irațională a libertății de a visa dincolo de granițele conveniențelor sociale – și de a-și accepta perechea așa cum este. Căci atunci când două inimi bat la unison, ele trăiesc una pentru cealaltă, hrănindu-se din bucuria și fericirea trăită de celălalt. Și ce bucurie mai profundă și mai plenară poate exista decât bucuria deplinei libertăți, savurată – chiar și în fantezie ? Curajul de a fi sincer, măcar în opinii cu privire la o emisiune care pune probeleme morale majore (fidelitate, iubire, atracție) constituie un privilegiu exclusiv al celor puțini, care au ajuns la un anumit grad de auto-cunoaștere.

A-ți cunoaște inima este una, iar a ți-o urma este alta însă. În jocul vieții, singura regulă rămasă validă este compasiunea. A nu-i răni pe ceilalți. Astfel, un bărbat sau femeie vor da dovada maturității doar în măsura în care, acceptându-și latura libertină, o vor înfrâna totuși, nu din frica de a nu-și pierde persoana iubită, cât din dorința de a nu-i produce suferință celui drag.

Căci odată încălcat în viața reală tabuul sexualității cuplului, unitatea relației crapă precum bibeloul de porțelan al iubirii din melodia cu același nume. Căci sexul are ceva sacru, magic, ce nu poate fi împărțit cu ceilalți fără a pierde acea legătură unică ce unește un cuplu. A spune că ești în “cuplu deschis”, că accepti infidelitățile celuilalt de dragul  exprimării libertății lui, bucurându-te de bucuria celuilalt, rănește în egală măsură, cu răni otrăvite, ce nu se mai vindecă niciodată.

O infidelitate consumată devine o barieră invizibilă ce îi împiedică pe cei doi să redevină Unul la nivelul acela profund, arhetipal, în care se uneau înainte. Și astfel, despărțirea devine doar o problemă de timp, dacă nu cumva îi țin împreună alte interese: rușinea de a divorța – de gura lumii, copii sau interese financiare.

Personal, am trăit în tinerețea mea toate aceste adevăruri. Port în mine rănile și învățămintele unei libertăți la care alții nici măcar nu îndrăznesc să viseze. Poate că tocmai de aceea îmi permit luxul sincerității pe acest teren minat. Pace tuturor.

loading...

2 Responses to “Cui îi este frică de Insula Iubirii ?!”

  1. Neele says:

    [De sub pojghița de civilizație, de oameni “maturi” care și-au jurat – unii în Biserică ! – jurăminte eterne de “iubire”, iese la iveală animalul imprevizibil gata să te rănească mortal imediat ce i-ai întors spatele, mânat de pulsiuni abisale pe care nu i le cunoșteai.]
    Ce vina are Biserica in toata treaba asta?

  2. Neele says:

    @MR:

    1. Ti-ai dat drumul la gurita pe propriul site. Nu vad pe nimeni in stare sa te apere. 🙂

    2. “atentatele” – Stii cum se spune, ma lasi, ca exact ti se rupe tie de americani.

    3. Cat de destept sa fii sa dai cu specimen de semnatura pe site? 🙂

    Have a nice, f…-up life! 🙂

Leave a Reply