Povestea “Punguței cu doi bani”

dedic acest articol memoriei și muncii titanice depuse de Vasile Lovinescu

Reiau o temă dragă cercetătorilor fondului ancestral al tezaurului nostru folcloric. Respectiv tema codificării unor realități/procedee secrete/etape ale intinerariilor inițiatice – în substratul unor povești “de adormit copii”. Chiar ideea de adormire a copiilor simbolizează în fapt trezirea la realitatea visului, a imaginativului, căci pe firul poveștii, copilul, auditoriul alunecă în lumea magică a fanteziei, unde toate sunt cu putință, dobândind și crescând pe aripile fanteziei spre orizonturi unde imposibilul nu există.

Așa este și în cazul poveștii “Punguța cu doi bani”, pe care Ion Creangă a făcut-o publică pentru prima dată în revista Convorbiri Literare din 1 ianuarie 1876. La fel ca toate poveștile, și aceasta pornește de la o situație/conjuncture existentă în realitate (moșul și baba cei săraci, baba având găina iar moșul cocoșul). La nivelul interpretării vizuale, descriptive, ipoteza propusă de povestitor nu este una neverosimilă. Sunt pe lume doar atâția moși a căror unică avere este un cocoș, sau babe care au doar o găină. Însă la nivel simbolic, receptorul avizat sesizează deja împărțirea: moșul și cocoșul – reprezintă principiul masculin; baba și găina ei – principiul feminin.

Mai departe, povestitorul ne spune că găina babei făcea două ouă pe zi, în vreme ce cocoșul nu producea nimic. Este descrisă la nivel simbolic condiția obișnuită a celor două aspecte: masculin și feminin. În Lume, doar Principiul Feminin este capabil de Creație, cel masculin fiind lipsit de capacitatea de a da naștere, de a produce multiplicare.

Și de aici, povestea basculează în tărâmul inițiatic al neverosimilului și absurdului (aparent).  Moșul, la sfatul babei celei zgârcite și răutăcioase, bate cocoșul “să facă și el ouă”, de parcă un om trecut prin viață nu știe că doar găina face ouă. Aparenta “neștiință” a moșului justifică de fapt necesitatea poveștii de a avea elementul care să declanșeze aventura. Pe plan inițiatic însă, povestea avertizează că orice drum sau parcurs spiritual începe dintr-o nevoie, dintr-o cautare a ceva ce lipsește individului aflat în starea obișnuită. Fără această nevoie – avertitzează povestea, nu există evoluție reală, nu se poate porni la drum. Cocoșul din poveste – ca vehicul spiritual al principiului masculin, nu a pornit la drum din curiozitate, sau pentru a-și alunga plicitiseala, sau din dorința sterilă de cunoaștere intelectuală, ci dintr-o nevoie acerbă, profundă: dorința de a deveni creator, de a deveni “asemeni găinii”, benefic, hrănitor, zămislitor.

Imperativul cocoșului este unul dramatic: el nu se poate întoarce la fel cum a plecat, adică fără să aducă ceva nou, care să îl îmbogățească, să îl aducă la nivelul creator al găinii. Cu alte cuvinte, ascultătorul este avertizat de seriozitatea odiseei cocoșului, neexistând posibilitatea revenirii pur și simple la starea inițială. Este o încifrată referire la aventura Cunoașterii, în care fiecare pas pe cale, fiecare experiență și cunoștință dobândită schimbă în realitate cunoscătorul, observatorul, fără putință de a se mai reveni la starea inițială de ignoranță.

Găsirea punguței cu doi bani de către cocoș simbolizează prima etapă. Cea a primei experiențe directe, în care adeptul/practicantul/călătorul spiritual găsește/atinge în mod neașteptat, spontan, fără mari eforturi, realizarea/scopul/țelul drumului său. Găsirea facilă a succesului este însoțită de bucurie, de “mândria” anticipării laurilor succesului la întoarcerea către moș, interpretată în plan inițiatic drept o întoarcere la conștiința mundană, obișnuită.

Cei doi bani din punguță sunt de asemenea și simbolul creativității masculine, regăsite în plan fizic sub forma testicolelor, în “punguța” scrotului. Aducerea punguței cu doi bani la moș reprezintă dobândirea/redobândirea puterii masculine, virile, creatoare a bărbatului. Însă nu este suficientă, și nici posibilă, atât de simplu. Apare “boierul”, proprietarul bogățiilor nenumărate, ce revendică fără drept de apel prețioasa punguță “găsită” de cocoș. Din punct de vedere simbolic, boierul este întruchiparea lui Dumnezeu, stăpânul tuturor bogățiilor, care cere și stăpânește peste ceea ce este al său de drept.

Insistent și perseverent, cocoșul/principiul masculin urmărește trăsura Boierului, cerându-și punguța înapoi. Pe drumul inițiatic, la fel ca în toate poveștile cu substrat ezoteric, apar testele. Primul este cel al elementului apă. Cocoșul este aruncat în fântână și se vede nevoit să “bea” (asimileze complet) toată apa, înainte de a fi pregătit să pornească mai departe, perseverant, în căutarea punguței pierdute (un veritabil graal alegoric).

Boierul poruncește atunci aruncarea cocoșului în foc, unde acesta stinge complet flăcările cu ajutorul apei acumulate din fântână, o nouă dovadă de control și depășire a unui element – de data aceasta focul.

Apoi cocoșul este aruncat între animale mari (boi, tauri) în ideea de a fi “distrus” de aceștia. Animalele mari, puternice, semnifică elementul pământ, bogăția fizică în toată diversitatea ei. Și pe acestea, cocoșul “le înghite” neobosit, fără însă a se sătura sau fără a-și pierde țelul inițial: revendicarea punguței cu doi bani. Acest test al materialității reprezintă un paradox evident pentru ascultătorul ne-avizat al poveștii: de ce îi mai trebuia o mică punguță, fără prea mare valoare, când avea deja atâtea animale “îngițite” ?! În această fază, cocșul se putea întoarce bine-mersi la moș, să “verse” în ograda acestuia bogățiile luate din curtea Boierului. Un căutător obișnuit, furat de mirajul materialității, s-ar fi putut opri aici, fără alte pretenții, căci acesta este rolul testului: oprirea sau întârzierea căutătorului pe drumul său spre țelul final. Însă cocoșul perseverează pe drumul său, revendicând în continuare punguța cu doi bani.

Și atunci, urmează ultimul test: Boierul poruncește aruncarea cocoșului în haznaua cu galbeni, “poate va înghiți la galbeni, i-a sta vreunul în gât, s-a îneca și-oiu scăpa de dânsul.”

Galbenii sunt tot bani, precum cei din punguța revendicată, însă ei reprezintă aici esența spirituală, abundența principiului solar, plenitudinea puterilor divine, îmbogățirea ce precede realizarea ultimă, cu care poate fi de altfel confundată foarte ușor.

Chiar și după “înghițirea” întregii comori a boierului, cocoșul tot își revendică cu perseverență punguța “lui”, ceea ce i se cuvine de drept. Aici, trebuie explicat faptul că în simbolistica animalelor, cocoșul reprezintă trezirea spirituală, focul conștiinței, masculinitatea în forma sa arzătoare, vindicativă, luptătoare. Cei doi bani din punguță încetează să mai fie doar năzuința către simpla putere reproductivă, creatoare. Punguța cu doi bani devine simbolul realizării ultime, a Țelului Final al oricărei creaturi.

Odată atins Țelul, cocoșul se poate întoarce la moș încărcat de rezultatul întregii experiențe. Aduce bogăție materială, dar aduce și “aurul” realizărilor spirituale. El revine “acasă” însoțit de “ toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoșului, s-au luat după dânsul, de ți se părea că-i o nuntă, și nu altăceva”.

Tot acest alai de păsări – surate de aceeași natură aviară – simbolizează semenii însuflețiți de aventura spirituală a cocoșului, discipolii ce îl însoțesc pe Învingător pe drumul său către “casă”.

Interesant este faptul că găina babei nu are același “succes” în găsirea și aducerea comorii, ea găsind o mărgică și întorcându-se bucuroasă la babă cu ea, motiv pentru care și este “omorâtă în bătaie, săraca”. Aici, găina respectivă simbolizează neofitul care se plafonează rapid pe drumul său, mulțumindu-se cu un rezultat minuscul, nesemnificativ, fără nici o valoare.

La fel de interesant este faptul că moșul este totuși compasiv față de babă, care este pusă de dânsul, “găinăriță” – adică stăpână/îngrijitoare peste toate găinile. Cu alte cuvinte, principiul masculin, odată dobândită realizarea plenitudinii sale, este compasiv, darnic, oferind babei/principiului feminin mai mult decât a pierdut, respectiv stăpânirea peste toate găinile, fapt ceea ce constituie de asemenea o universalizare – respectiv o realizare la care poate spera principiul feminin – prin intermediul Grației și dărniciei conferite de principiul masculin pe deplin realizat.

Iată deci cum, încifrată într-o banală poveste pentru copii, înțelepciunea ancestrală a umanității a găsit mijlocul de a transmite mai departe, peste veacuri, din generație în generație, prin povestea “Punguța cu doi bani” – folosită ca o veritabilă capuslă a timpului, descrierea hărții secrete a drumului inițiatic pe care ființele îl au de parcurs către Realizarea Ultimă. Astfel, s-a dovedit folositor paradoxul specific poveștilor, care a ajutat la transmiterea pe cale orală a poveștilor, a unor veritabile rețete/sfaturi inițiatice, de la strămoși care cu siguranță au știut ce fac când au inventat aceste povești, povești ce sunt spuse cu răbdare, din gură în gură, de la tineri la bătrâni, așteptându-și destinatarii cărora să le reveleze secretele Căii.

  • Garfield

    Ai descoperit CBL-ul ? Cam târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
    Urmează LSDMTHC.

  • MR

    @garfield
    Probabil te referi la CBD. Nu. As spune caƒ l-am… redescoperit recent pe Lovinescu

  • zars

    Fix la initieri esoterice se gandea Creanga atunci cand murea de foame prin Moldavia.De fapt,toata litania de mai sus imi aminteste de profa de romana care ne punea sa scriem dupa dictare-parerile ei despre vreo poezie de-a lui Eminescu.Iesea un comentariu de sapte pagini in care tipa ajungea la niste concluzii eonice care l-ar fi facut de rahat chiar si pe poet.

  • Problema este ca pentru a intelege asa povestile si filmele trebuie sa privesti lucrurile dintr-un anumit punct de vedere. Adica sa cunosti deja niste principii, simboluri si concepte si sa ai obisnuinta de a face conexiuni pe care publicul in general nu le observa. Sa ai macar o oarecare tangenta cu spiritualitatea si o tendinta naturala de a invata.

    btw articolul asta seamana mult cu explicatiile la filme “initiatice” facute in anumite conferinte in anii ’90 😉

  • prc

    “here’s my 2 cents”
    Asadar putem traduce:
    – aici este punguta mea cu 2 bani, sau…
    aici sunt coaiele mele. 🙂

  • Intenselight

    “Fix la initieri esoterice se gandea Creanga atunci cand murea de foame prin Moldavia”

    :)))))))

    V-ati gandit vreodata ca poate nea Bivolaru e de fapt reincarnarea lui Creanga? Asta ar explica multe .. :))

  • MR

    Eu am fost elev la Liceul Ion Creangă, deci știu absolut toate glumele cu Creangă, nu e cazul să te chinuiești să scoți una nouă.

  • Neele

    @IL:
    Tacem ca pestii. Nimeni – nici-o gluma, ca sa nu pice recomandarea. Sau o incasam pe spinare. :)))

  • MR

    Băi, io încerc să vând articolul ăsta la yogaesoteric iar voi îmi speriați clienții 🙂

  • Neele

    Eureka! Am gasit!
    MR, nu vinzi nimic la ye! Te inscrii la cursul prin corespondenta. 😀

  • Neele

    Am vrut sa dau o solutie in directia evolutiei dar s-a si interpretat ca fiind suspect (si alte treburi). Si iar ramane MR pe dinafara de curs si toata lumea trage de el sa exceleze desi nu i se ofera mare lucru.
    Off Doamne, e drept asa?

  • Neele

    Raspunsul ar fi ca “Da”
    Ii raman si Stefaneasca, cea cu doi bani si Belinda cea mai linda, si restul cotzcarilor, ascunsi sau nu, care privesc cu jind la spiralele hiatale. Cel mai corect si cea mai profunda regasire.

    Sigh! Nici nu stiam ca sunt in stare de atata bine! … Ma bucur pe zi ce trece de cat bine sint in stare.