Basarabia !? – doar pământul a mai rămas românesc

Am așteptat să se stingă ecourile strigăturilor unioniste marca Acțiunea 2012 pentru a putea decanta la rece, într-un articol, impresiile și ideile referitoare la subiectul basarabean.

Pe scurt, pare-se că nu există nici o opoziție politică sau de altă natură la unirea Republicii Moldova cu România căci până acum, reacțiile Moscovei au fost anemice, declarative, formale și fără urmări. Spun asta căci este un element foarte important. Acolo unde are interes, Rusia nu se sfiește să intre cu tancurile: vezi Transnistria din 1992 – mișcare secesionistă care a avut rolul sabiei lui Damocles deasupra capului moldovenilor, pentru a le răci pofta de unire cu patria mamă, România, la acel moment; vezi invazia din Osetia de Nord, regiune a Georgiei – din 2008. Și exemplele pot continua.

Ceea ce vreau să spun este faptul că – în mod paradoxal, în acest moment, Rusia este cel mai fervent și activ susținător al unirii Basarabiei cu România, iar asta în condițiile în care UE a oprit practic motorul extinderii, tăind principalele fonduri ce vizau integrarea Moldovei în UE.

Desigur, se vor găsi mulți să mă contrazică, spunând că Rusia a căutat timp de sute de ani să ne răpească Basarabia. De ce și-ar schimba astăzi poziția ? Este deci ilogic să crezi că Rusia susține și alimentează chiar curentul unionist, pro-românesc.

Ei bine, o să vă dau câteva argumente care o să vă pună pe gânduri:

Primul. Alegerile pentru Primăria Chișinăului, dar și structura Parlamentului moldovenesc indică alegerea curentului european, pro-românesc. Cum așa !? E ilogic ! Conform statisticilor, grație fenomenului de deportare și deznaționalizare, în 1986 în Chișinău trăiau doar 32% moldoveni (adică români), restul fiind alte naționalități (în special ruși și ucrainieni). În acest sens stă mărturia fiului fostului Director al Centrului de calcul al Ministerului Învățământului din Moldova:

moldoveni in chisinau

Treaba asta se mai vede și azi, când vizitezi Chișinăul, căci peste tot (magazine, instituții, etc.) auzi vorbindu-se numai rusește. Pentru cine nu cunoaște istoria Basarabiei de după 1940, trebuie amintit că rușii au dus o campanie de rusificare zonei: între 1940-1953 au fost deportate în Siberia și alte zone din Rusia peste 30.000 de români basarabeni, alte zeci de mii fiind ucise de ruși sau au fugit din calea acestora, refugiindu-se în România. Deși nu există cifre exacte, se estimează că Basarabia a pierdut în jur de 35% din elementul românesc prin deportare, crime, refugiere și rusificare forțată. În locul moldovenilor, Rusia a adus ucrainieni, ruteni și ruși, pe care i-a instalat în zona de conducere a societății moldovenești, românii moldoveni fiind reduși la stadiul de șerbi și servi, fără acces la funcții publice, precum în perioada iobagilor români ardeleni din Imperiul Austro-Ungar.

O să spună iarăși unii că astăzi moldovenii sunt mai mulți decât rușii în Moldova, căci după 1990… După 1990 CE ?! Vă spun eu ce: românul moldovea, sărac, dacă a putut, și-a luat cetățenia română grație regimului Băsescu, și a plecat la muncă în Europa. Moldova de azi este depopulată: au mai rămas doar copii, bătrânii și rușii – care nu au de ce să plece, că ei sunt bine înșurubați în scaunele sistemului, de pe vremea URSS-ului. Deci astăzi, moldovenii sunt mult mai puțini în Moldova, comparativ cu rușii.

Și cu toate astea, astăzi nu iese primar al Chișinăului un comunist filo-rus precum Zinaida Greceanîi din partea Partidului Socialiștilor care a luat doar 35,69% din voturile exprimate, ci taman candidatul Partidului Liberal (fără nici o tradiție sau sprijin politic în Moldova !) pro-europeanul Dorin Chirtoacă, care a luat 37,57% din voturi ! Cum este posibil așa ceva ?! Într-un oraș rusificat cu forța, în care filo-rușii și filo-comuniștii sunt majoritari, să iasă la alegeri un primar un pro-european ?!

Doi. De câțiva ani încoace, Rusia nu a mai manifestat nici o umbră de opoziție privind armonizarea economică, politică, de infrastructură și administrativă dintre România și Moldova. Trimestrial și chiar mai des comisii de lucru ale celor două guverne (român și moldovean) se reunesc în ședințe comune și lucrează intens la racordarea pe toate planurile a celor două țări. Iar rezultatele încep să se vadă. Cei care nu au mai vizitat de mult Moldova, pot avea o surpirză plăcută: orașele arată mai bine, cu clădiri noi sau renovate; drumurile nu mai sunt atât de distruse, se vede suportul fondurilor europene, au dispărut proverbialele șleauri rusești de pe asfaltul șoselelor moldovenești; în Chișinău, pretutindeni sunt localuri moderne, care depășesc în rafinament și eleganță multe localuri din București; până și hotelurile arată mai bine; poliția, chiar dacă ia șpagă cu aceeași lejeritate ca cea de la noi din anii 90, este totuși prezentă și simți climatul acela de încredere. Dacă Rusia ar fi vrut să se opună curentului unionist, ar fi găsit mii de tertipuri și mijloace de a se opune, sabotând aceste eforturi de modernizare și europenizare ale Moldovei. Îmi amintesc cu câtă emoția a așteptat toată lumea inaugurarea conductei de gaze România-Moldova, prin care Moldova devenea independentă de gazul rusesc. Iar Rusia nu a intervenit. Oare de ce ?!

Trei. Societatea moldovenească este dominată de “oameni de afaceri” din familii de ruși. Dau un singur exemplu, edificator. Ați mâncat în București la localul “La Plăcinte” și “Andy`s pizza” ! Și eu. Ei bine, povestea pizeriei lui Andy pleacă de la Chișinău, de prin anii 2005, când un moldovean care lucrase ani de zile prin Italia se întoarce cu capital și deschide la Chișinău primul lanț de pizzerii. Imediat, este contactat de fiul lui Vladimir Voronin, fost președinte al Republicii Moldova și actual parlamentar și președinte al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Fiul acestuia, Oleg Voronin (cu mamă ucraineancă), este și el,conform wikipedia, “membru al Partidului Comuniștilor și militează împotriva integrării europene a Republicii Moldova.” Tot potrivit wikipedia, Oleg Voronin este și “om de afaceri” căciÎn 2009, i se atribuia o avere de circa 2 miliarde de euro.” Ei bine, tipul ăsta se zice că a trimis rakeții peste patronul pizzeriei Andy, patron care a semnat cesiunea afacerii către Oleg Voronin cu pistolul la tâmplă. Sub patronajul lui Oleg Voronin, în localurile Andy Pizza din Chișinău, în primii ani, aveai pe masă sub formă de pliante, materiale care te informau că Moldova nu are nici o treabă cu România iar moldovenii sunt o națiune de sine stătătoare, venită de pe Planeta Moldova, din Galaxia URSS. Apoi direcția s-a schimbat iar astăzi Andy Pizza s-a extins și în România, înflorind ca ciupercile după ploaie alături de La Plăcinte, cu decoruri rustice, românești tradiționale, fără nici o urmă de pretenții rusofile. Oare cine și de ce a comandat această schimbare de direcție ?

De altfel, se observă de câțiva ani intrarea puternică pe piața românească a capitalului rusesc. Lukoil și Gazprom sunt doar vârfurile vizibile ale icebergului rusesc. Peste tot au apărut puzderie de magazine și restaurante “ucrainiene” – ce au în realitate patroni “moldoveni” care nu cunosc o boabă de limbă română.

A crescut în ultimul an și turismul rusesc în România: și nu neapărat pe litoral sau la munte. Rușii care ne vizitează sunt în special interesați de București, prin care sunt văzuți tot mai mulți, căscând gura, cu familii. De unde acest interes subit pentru România ?!

În concluzie, părerea mea este că deja unirea Moldovei cu România s-a produs în fapt, la momentul la care s-a putut trece granița de peste Prut doar cu buletinul. Restul vor fi doar amănunte nesemnificative. Va trece ceva vreme până când turistul român va afla că se poate trece în Moldova la fel de ușor cum mergi de la Cluj la Constanța. Și-atunci să vezi invazie de români în vacanțe în Moldova. Ce o recomandă ? Mâncarea, cazarea și benzina ieftină, băutura ieftină și excepțională. Vinul modovenesc, cu tradiție de sute de ani, bate la cur orice alt vin european; coniacurile moldovenești sunt divine – și la propriu și la figurat. Dacă nu mă credeți, încercați Călărașul cu vechime de 7 ani. Nu mai vorbesc de natura curată, lacurile minunate cu o floră și faună comparabile celei din Delta Dunării.

cahul

Problema este că odată cu Moldova, ne vom lua “înapoi” și mafia rusească, care controlează economic și politic Moldova.  Ultimul tun de un miliard de euro bani europeni a pus pe gânduri pe europeni, determinându-i să pună frână integrării europene în UE. Integrarea Moldovei în UE este calul troian rusesc care va duce la distrugerea construcției europene, căci problemele de sistem vor fi infinit mai mari decât cele ridicate de unirea RDG-ului cu RFG-ul.

Părerea mea este că Rusia încearcă penetrarea Europei prin România, căutând la rândul ei să realizeze o extindere și acaparare pe piețele economice europene. Iar lupta a început deja, și se dă în ograda noastră. “Aducerea Basarabiei acasă” a început încă din 1990, când am început să cărăm de-a valma în România, la studii, tot felul de “studenți” moldoveni dubioși, a căror primă limbă nu era în nici un caz româna. Acei studenți veniți pe bursele statului român, provin în marea lor majoritate din familii de ruși strămutați în Moldova de ocupantul sovietic, deci oameni care datorează loialitate Rusiei. Astăzi, continuăm să “aducem Moldova acasă” deschizând larg brațele, fără să știm prea siguri pe cine vom strânge în ele, frățește, și dacă nu cumva cel ce ne cuprinde în îmbrățișare nu ne va înfige un cuțit căzăcesc în spate.

Dacă am putea vreodată să aducem Basarabia acasă, ar trebui să începem prin a aduce înapoi pe pământul de pe care au fost răpiți cu forța, pe deportații care mai trăiesc și urmașii lor din Siberia. Ar trebui să restabilim pe cât posibil situația anterioară a refugiaților – nu prin reparații financiare acordate de către Statul Român, ci prin restituirea proprietăților din Basarabia, celor care le-au stăpânit. Să repopulăm Basarabia cu elementul românesc, să ne luăm înapoi ceea ce ni s-a furat. Doar așa ne putem lua Basarabia înapoi.