O nouă dovadă de ipocrizie și fariseism – marca MISA – Yogaesoteric

În urmă cu 20 de ani, mă aflam în sala de curs de yoga, după cursuri, împreună cu Gregorian Bivolaru și mai mulți alți cursanți. Țin să menționez că la acea epocă eram de o îngustime a vederilor și un puritanism înfiorător. Țineam periodic regimul oshawa, postul negru obligatoriu – din ashram (de la acea vreme) – cel puțin o zi pe săptămână (vinerea) și eram slab ca o scândură. Toate iubitele din acea vreme se plângeau de mine că se înțeapă în oasele mele când le iau în brațe. Până și Grieg mă sfătuise să o las mai moale cu mortificările și asceza și să caut să țin mai mult “calea de mijloc”.

Ei bine, în acea perioadă nu concepeam standarde mai joase de modelul oferit de Milarepa. Dacă el trăise prin peșteri ani de zile hrănindu-se doar cu urzici, eu de ce nu aș fi putut să mă ridic la înălțimea ascezei lui ?! Naiv fiind, mă împodobeam ca într-o mantie, plin de o satisfacție secretă, cu orgoliul spiritual al celui care trage tare cu tapasuri și austerități de tot felul, sperând că Dumnezeu va observa efortul meu și îl va răsplăti.

Evident, să trăiești într-o permanentă stare de lipsuri și constrângeri auto-impuse poate deveni un mod de viață chinuitor, dar eu mă mândream în secret, fără să îmi dau seama, cu chinul meu, mă umpleam de satisfacție când îi auzeam pe alții cum deplâng starea mea de slăbiciune, fiind totuși admirativi (sau așa mi se părea mie atunci) față de eforturile și disciplina yoghină pe care mi le impuneam.

Ei bine, exista și un revers al medaliei. Austeritățile prost asumate te amărăsc, te fac să nu te mai poți bucura de viață, de prospețimea firii, de lucrurile normale pentru un tânăr. E drept, am fost ferit de excesele celor din generația mea (beții, nopți pierdute prin cluburi, sudat țigară de la țigară, maratonuri sexuale fără continență, etc.) însă nu e mai puțin adevărat că am cunosct propria mea perioadă de excese de altă natură: posturi și regimuri alimentare restrictive, nopți nedormite (de meditație), etc.

Deci eram un tip slab fizic, pe de-o parte foarte satisfăcut de “austeritățile” lui, pe de altă parte frustrat și amărât de constrângerile pe care mi le impuneam, căci erau în dezacord cu mediul social în care trăiam – cu tentații de tot felul. Ei bine, în această stare, am văzut un coleg de curs din cel mai mare an (cred că era și instructor de yoga pe deasupra !), fumând pe la mine în cartier. Nu mi-a venit să cred ochilor ! Un așa sacrilegiu, o astfel de ofensă adusă valorilor în care credeam ! Revoltat, am prins ocazia când respectivul era de față cu mine și cu Grieg și l-am “pârât”, spunându-i lui Grieg că l-am văzut pe  individ fumând ! Mă așteptam ca cerul să se crape, Gregorian Bivolaru să se transforme într-un păzitor terifiant al legămintelor spirituale care să îl distrugă cu o singură privire de foc pe păcătosul care a încălcat restricțiile yoghine atât de aprig păzite de mine. Nici pomeneală de așa ceva ! Nici măcar o dojeană. Grieg i-a zâmbit respectivului, apoi s-a întors către mine și mi-a replicat: ȘI CE DACĂ FUMEAZĂ ?! CREZI CĂ I-AR FI MAI BINE LUI CUTĂRICĂ ÎN CÂRCIUMĂ DECÂT LA CURSURILE DE YOGA ?! Măcar aici evoluează prin ambianța subtilă colectivă și poate că odată va realiza că greșește, fumând.

M-am retras rușinat de fanatismul meu. Am realizat atunci profunzimea viziunii spirituale a Maestrului, dar și îngustimea concepțiilor mele. Eu, care nu acceptam să mănânc la masă cu alții dacă respectivii (chiar rude la care eram în vizită) mâncau carne sau beau alcool, m-am simțit tulburat până în străfunduri. Am realizat că oamenii nu trebuie reduși și judecați prin prisma preferințelor lor culinare.  Eu, care disprețuiam în sinea mea pe oricine, fie el și o persoană spirituală, dacă aflam că mănâncă carne, bea alcool, fumează sau nu practică continența, m-am simțit nevoit să îmi revizuiesc sistemul de valori, să devin mai  tolerant, să dau jos ochelarii de cal, viziunea simplificantă, reducționistă asupra lumii – pe care mi-o impusesem. Din acel moment nu mi-a mai păsat dacă cei de la masă cu mine mănâncă carne, beau alcool sau fumează, nu le-am mai aruncat acele priviri dojenitoare și dezaprobatoare, înțelegând faptul că pe o cale spirituală ce se pretinde a fi tantrică (căci era la modă atunci tantrismul în concepții a lui Osho) libertatea nu se poate dobândi cu adevărat decât atunci când elimini prejudecățile, menținându-ți totodată propriile valori.

Astăzi, continui să fiu lacto-ovo-vegetarian, nu consum alcool decât dacă sunt forțat de conveniențele sociale (pentru a nu-i jigni pe cei care îmi sunt convivi) și chiar și atunci în cantități mici. La mine în casă nu s-a gătit niciodată carne, deși nu i-am impus acest lucru niciodată soției mele, ea fiind liberă să mănânce ceea ce dorește. Din respect pentru mine, ea nu gătește carne acasă, mâncând ceea ce mănânc și eu, foarte rar consumând cantități mici de carne acasă la mama ei, sau la rude, fără a aduce mâncare cu carne la noi în frigider. Am lăsat aceeași libertate fiului meu, care de obicei refuză carnea, căci nu îi place, mâncând-o doar dacă nu are încotro (la bunici, etc.).

Din păcate, se pare că noua generație de cursanți MISA nu a trecut de această lecție a puritanismului, sau – mai grav, sunt persoane rău intenționate ce folosesc acest pretext ca pe o armă, împotriva altora, preferințele lor alimentare, cum este și cazul Crinei Calek care a scris despre cazul lui Dorin Noghi, fostul meu coleg de curs.

Corect ar fi fost din partea Crinei, dacă voia să scrie un articol obiectiv, să menționeze și părțile bune ale lui Dorin, căci ele există cu siguranță – cu atât mai mult cu cât Dorin este unul dintre ahramistii cei mai vechi, de pe vremea când Crina nici nu știa ce este yoga și nu auzise de MISA.

Căci nu se poate să nu fi auzit Crina de situațiile conflictuale ivite în cartier la sala de curs de la Pipera, cu țiganii din blocul de vis-a-vis de Ashram, care făceau scandal și agresau cursanții și cursantele, și despre cum Dorin, Ferenc, Budeș și Alex i-au pus la punct pe respectivii, câștigându-le respectul pentru comportamentul lor curajos bărbătesc, și totodată liniștea pentru cursanți.

Și Dorin, și Alex, și Ferenc, și Budeș – bărbați bine clădiți, au bătut atunci la țigani ca la fasole (căci primitivii din zona respectivă nu respectă decât forța fizică) – iar Grieg nu i-a dat atunci afară și nu i-a pedepsit pentru că au încălcat Ahimsa (non-violența), ba dimpotrivă, i-a lăudat, dându-i drept exemplu de curaj. Exemplu de curaj m-a dat și pe mine Grieg, prin înregistrarea audio trimisă după evenimentele din 2004, pentru modul în care am acționat în acea perioadă – în care mulți din cei ce conduc astăzi MISA – se ascundeau ca șobolanii.

Astăzi, numele meu și numele acestor oameni este terfelit pe yogaesoteric. Motivul real nu este acela că ei ar consuma băuturi alcoolice. În realitate, și ei, ca și mine, au deranjat conducerea MISA prin opiniile lor curajoase, directe, critice. Acești oameni au criticat ipocrizia și îndoctrinarea de la MISA, refuzând să trăiască timorați, în minciună, într-un sistem tot mai represiv, ce se pretinde a fi o “școală spirituală”. Pentru asta sunt ei astăzi puși la “gazeta de perete” a MISA.

Rușine Crina Calek, că scrii la ordin mizerii perverse numai bune de spălat creierii proștilor pe care credeți voi că sunt cursanții MISA, rușine Grieg că te pretezi la asemenea măgării manipulatoare ! Ai uitat Grieg când mergeam cu tine prin oraș la cumpărături cu Simi Lupescu, șoferul tău, și căram sacoșele cu salamuri și șunci pe care pretindeai că le-ai cumpărat pentru Clarvăzătoarea Valentina (care era în acea perioadă gazduită în ashramurile MISA), căci afirmai că ea mănâncă carne ?! Dacă Valentina te lăuda, avea voie să mănânce carne, chiar și în ashram. Dacă însă Dorin, Ferenc sau Budeș te critică, devin culpabili și dacă se tratează cu tinctură de propolis ! Asta dovedește încă o dată ipocrizia în care se scaldă conducerea MISA de astăzi.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *