Călătorind spre Centru

Mă întreabă unii dintre cititorii blogului ce s-a petrecut cu mine, de ce nu mai scriu pe teme actuale, gen naționalism, legea anti-legionară, cipuri, razboiul cu Rusia și alte actualități importante, pe care mass-media fie le ignoră, fie le tratează incorect.

Aș putea răspunde sec, că nu mai am timp, sau nu sunt (răs)plătit pentru asta, nici măcar moral. Ambele răspunsuri ar fi în parte, adevărate. Însă adevărul întreg este altul. Am atins o etapă de liniște interioară în care vacarmul lumii s-a estompat, a rămas undeva la periferia conștiinței mele și implicit optica asupra acestor “noutăți” importante s-a schimbat pentru mine.

Realizez tot mai mult, pe măsură ce mă centrez în miezul imuabil al ființei mele, că toată colcăiala lumească din jur este mai mult zvon și frică decât faptă și schimbare reală. La modul fundamental, substanța de bază a lumii nu s-a schimbat și nu se va schimba prea curând, oricât ar dori acest lucru unii sau alții ce se cred taumaturgii lumii de mâine.

În aceste condiții, realizez că poți pierde foarte ușor timpul și energia minții, pe preocupări ce nu merită atenție – din perspectivă ultimă, spirituală. Simplificând lucrurile, putem spune că ne-am născut într-o lume nebună, care va rămâne la fel de nebună și după ce o vom părăsi. Asta nu înseamnă că nu reacționez în caz de necesitate, sau că mi-am abandonat cumva principiile. NU ! Acea componentă, acea latură a personalității mele a rămas intactă, însă ea nu se mai află în centrul preocupărilor mele actuale. Însă realizez că reacția trebuie să existe la momentul potrivit, cu mijloacele potrivite, căci doar a te agita în media online sau pe rețelele de socializare nu duce la nici un rezultat notabil.

Cred că este mult mai important să aprofundez această centrare în Sine, căci este mult mai împlinitoare, mai dătătoare de satisfacție. Întoarcerea energiilor și atenției minții către Interior are ca prim efect o stare extraordinară de hrănire și plenitudine, de echilibru și stabilitate – atât de necesare în viața trepidantă pe care o trăim, ce tinde să te consume, să te vlăguiască, să-ți perturbe existența.

Interesant este faptul că, odată centrat în miezul ființei tale, devii capabil să re-ordonezi prioritățile mult mai armonios, să acționezi detașat, fără prea mare efort, cu acel sentiment de armonie pe care ți-l dă intuirea faptului că ești o piesă dintr-un puzzle perfect, care și-a găsit poziția corectă în Întreg. Poate că imaginea descriptivă folosită de mine este mult prea statică, însă nu pot explica altfel starea de integrare armonioasă ce apare atunci când simți că acțiunile tale, evenimentele trăite, situațiile de viață și modul în care reacționezi la ele – sunt în armonie cu Universul, că ai devenit “omul potrivit la locul potrivit”.

În aceste condiții, chiar și micile necazuri, greutăți sau probleme ce apar inerent în existența de zi cu zi, parcă nu mai par atât de chinuitoare, de mari sau dureroase, ci – din perspectiva centrării în acea zonă nemișcată a ființei, ele rămâni mici, la dimensiunea lor trecătoare, de evenimente pasagere.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *