Suprema formulă divină

Am știut de cum am văzut-o. O aveam în fata ochilor si mi-era teamă să clipesc, ca nu cumva să nu apuc să o memorez înainte să dispară. ERA FORMULA SUPREMĂ. Formula prin care matematica îl demonstra pe Dumnezeu. Ca Existență, ca Prezentă, ca Esență.

Aș putea să o scriu aici, pur și simplu, dar știu că nu ati intelege o. Fără explicații, nu ati putea pătrunde misterul, ochii nu vi s-ar mai lumina înaintea vapaii descoperirii…

Așa că încep cu începutul. Cum a apărut Matematica ?!

D.p.d.v. mistic, ea a fost dăruită de Creator omului, pentru a-l descoperi pe Acesta. D.p.d.v. profan, matematica a fost un rezultat al evoluției speciilor, un efect al diferențelor între multi si putini, intre des, rar și deloc. Adunarea a apărut dacă adaugai ceva la altceva, scăderea invers. Împărtirea între membrii grupului s-a facut judicios cu ajutorul matematicii. Înmulțirea, la fel. Apoi au apărut chestiile mai abstracte, gen ridicarea la putere sau radicalul (rădăcina pătrată – yoghinii știu de ce). Ele au dus la abstractizarea și teoretizarea științei numerelor.

Și acum, vine SECRETUL.

Dacă Numărul este definibil prin însăși existenta lui, atunci el își găsește natural, corespundentul in Universul real, tangibil. Înțelegând asta, descoperim că orice eveniment, obiect sau persoană poate fi numerificabil – adica transcris numeric.

Formula numerificarii Realității  este simplă: iei 1 apoi adaugi în sistem binar, elementele de existență și non-existență. Evident, în formulă apar si semne necunoscute matematicienilor ce nu au idee despre numerificarea Lumii. Apar simbolurile transformarii, cel al descompunerii și rafinării. Ceea ce este uluitor este faptul că, dacă numerifici orice obiect sau fenomen cu această formulă, rezultatul corect va fi 0.

Unul se adună si se scade, se multiplică si divide uluitor, pentru ca la final să mentină acel rezultat mistic: 1=0.

Să întelegi asta este similar cu a întelege că oricât ai întinde pe sol, șerpuit, o sfoară, creînd modele alambicate, stînga- dreapta, sus-jos, fată-spate, în final cand tragi de capetele sforii și o îndrepți, toate formele, toate excesele, excentricitatile, deviatiile, toate dispar, rămânând doar echilibrul absolut.

Aparenta existenței individului și multiplului său se dovedește a fi întotdeauna iluzorie. Căci Dumnezeu este multiplu în Creatie dar gol/vid/zero în transcendență.

Atât.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *