O poveste cu sfinți – în interpretare modernă

Povestea de astăzi este despre o fată libertină, plină de viață, nonconformistă, obișnuită să trăiască din plin plăcerile vieții.

Ai ei au încercat să o țină din scurt, dar ea nu accepta să îi spună cineva ce să facă sau cum să își trăiască viața. Așa că a fugit de-acasă în lumea largă. Pentru că nu știa să facă nimic, a început să își vândă corpul, adică să se prostitueze.

Îi mergea bine, căci era tânără și frumoasă. Părinții, disperați, au dat de urma ei. Fiind oameni credincioși, au trimis un călugăr cu har să trezească în ea lumina conștiinței, regretul dat de fiorul păcatului.

Călugărul a găsit fata și a reușit să îi miște inima, înduioșând-o cu fervoarea lui religioasă. Ea a consimțit să îl urmeze către casa părinților ei, unde să revină la viața de om respectabil. Pe drum însă, ei au tras la un hotel (căci drumul era lung) și s-au odihnit după truda drumului. Dimineața, călugărul a raportat autorităților că a găsit fata moartă. Ba o mai și îngropase.

Moartea era desigur suspectă, căci fata era tânără, sănătoasă și în putere, seara se culcase bine mersi iar dimineața fusese găsită moartă. Însă călugărul a declarat că a avut o viziune cum îngerii au venit și au ridicat la Ceruri sufletul fetei, care a ajuns direct în rai, în ciuda multelor ei păcate, iar asta doar pentru că se pocăise sincer și renunțase la viața ei de desfrâu.

 Totuși, polițiștii nu au crezut versiunea calugărului așa că au dezgropat cadavrul fetei și au verificat cauzele morții. Și aici, fiecare își scrie propria versiune a poveștii:

Versiunea 1: fata era ne-atinsă, arăta de parcă dormea liniștit, plină de pace, toate organele erau în ordine, expertiza medico-legală nu a descoperit leziuni, moartea a survenit din cauze naturale. Fata a fost declarată sfântă de către Biserică, iar călugărul la fel (evident după moartea lui).

Versiunea 2: pe corpul fetei s-au descoperit urme de violență, fusese violată și a murit în urma sufocării, prin strangulare.

Voi ce versiune credeți că este mai probabilă ?

Povestea o găsiți aici, în Calendarul ortodox pe luna octombrie.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie08.htm

Dacă Taisia a fost cu adevărat sfântă și nu o victimă, cu siguranță mă va ierta pentru această poveste și varianta ei modernă, scrisă de un avocat care a văzut prea multe. 

Mă întreb însă dacă Biserica zilelor noastre ar mai
canoniza o astfel de persoană, în condițiile în care călugări cu har, precum Arsenie Boca nu reușesc să fie canonizați în ciuda unor vieți exemplare cu miracole și tot tacâmul – doar pentru bănuiala că au săvârșit “păcatul” de a fi anti-comuniști, deci legionari (căci se știe că legionarii luptau cu comunismul !).unicorns

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *