O discuție cu un Illuminati

Nimic nu este ceea ce pare a fi. Wolkswagenul – respectabila firmă germană, sinonimă cu corectitudinea, precizia și rigoarea nemțească, înșela consumatorii și autoritățile. Big Pharma înșală bolnavii cu medicamente scumpe și proaste, care țin milioane de bolnavi dependenți de tratamente al căror scop este mai degrabă profitul producătorului decât vindecarea bolilor. Politicienii înșală alegătorii. Sub pretextul democrației, state “civilizate” masacrează popoare, ștergându-le de pe fața pământului, plantând adânc semințele “păcii” prin covoare de bombe cu care acoperă zonele “de conflict”. Ce conflict poate fi între vânătorul cu glonțul pe țeavă și animalul terorizat, aflat în bătaia puștii, lipsit de apărare ? Unde este confruntarea între amărâții sfârtecați de bombe și piloții de bombardiere care parcă ar juca jocuri video și nu ar secera mii de vieți omenești cu o singură apăsare de buton ?

Oare cum pot trăi toți acești oameni, aflați în vârful lanțului trofic al societății ? M-am lămurit după o conversație avută cu un astfel de om.

Respectivul pretindea că face parte dintr-o așa-zisă “frăție albă” a unei grupări oculte de tip masonic – de nivel înalt. El susținea cu seninătate un proiect până mai acum câțiva ani ținut secret, negat în public de către elite. Este vorba de reducerea populației lumii, un țel pe care astăzi liderii mondiali nu se mai ascund să îl afirme. Și îmi tururia argumentele învățate pe de rost, cu care și el la rându lui, fusese îndoctrinat.  Că nu ne mai ajung resursele planetei. Că suntem ca niște viermi ce ne înmulțim până consumăm de tot mărul putred numit Pământ, în drumul său prin hăul cosmic. Că un nivel de civilizație sustenabilă nu poate fi atins de o planetă cu o populație scăpată de sub control, în care cei mai săraci devin tot mai mulți. Că însăși existența și evoluția speciei umane sunt puse în pericol de proliferarea explozivă a stirpei omenești.

Și susținea respectivul, cu o monstruoasă seninătate, demnă de o statuie cu inimă de metal, toate grozăviile la care suntem martori:  

– da, am eradicat cam toate bolile, dar imaginează-ți ce ar fi să trăiască toată lumea mult și bine…; da, există energie liberă, descoperită de mai bine de 100 de ani. Dacă nu eram NOI, Tesla devenea milionar în locul lui Edison iar voi aveați curent electric gratuit, prin antene. Dar atunci cum mai putea controla noi oamenii ? Ce pârgii ar mai fi putut fi folosite într-o lume cu posbilități energetice nelimitate ? Mijloacele de reducere a populației: bolile, sărăcia, războaiele, epidemiile, avorturile, sinuciderea asistată, eugenia, organismele modificate genetic, sterilizarea chimică (prin apă, alimente, medicamente, vaccinuri sau chiar voluntară) sau mentală (promovarea relațiilor sexuale între persoane de același sex), atacarea familiei, promovarea stilului de viață individualist, de-programarea femeii de dorința naturală de a avea copii – prin promovarea agresivă a feminismului, a modelului femeii “corporatiste”, “de afaceri”, aflată în concurență cu bărbații… și câte și mai câte mijloace perfide de  a ucide, distruge, anihila sau măcar domoli invincibila tendință omenească ce corespunde primei porunci adamice: creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul…

Și atunci l-am oprit pe respectivul și i-am spus, plin de înțelegerea revelației avute:

– tu nu înțelegi că te opui primei porunci date omului de către Creatorul său ?!

La care respectivul mi-a replicat, serios:

– cine crezi că a făcut un bine omului ? Dumnezeu care i-a creat pe Adam și Eva ca pe niște animale docile, care să trăiască pentru distracția Lui în Grădina Edenului, sau Lucifer, întâiul dintre îngeri, Steaua Dimineții, care le-a adus cunoașterea Binelui și Răului ?! Știi cum a fost tradus numele lui Lucifer în primele exemplare ale Evangheliilor vulgare și Epistolei lui Apostolului Petru ? Cuvântul grecesc “Φωσφόρος”(Phosphoros) în traducere înseamnă “aducător de lumină”. Știi cine le-a adus oamenilor focul, furat din Olimp, în mitologia greacă ? Prometeu, un titan care a care a fost condamnat să suporte pentru veșnicie pedeapsa Regelui Zeilor pentru că a dat oamenilor focul. Căci focul a însemnat Cunoaștere, evoluție, civilizație. Dumnezeu și Biserica Lui au fost mereu și au luptat din răsputeri împotriva tehnologiei, a cunoașterii, a emancipării omului. Prometeu a fost binefăcătorul oamenilor. În toate religiile vechi vei întâlni acest personaj care a dăruit omului Cunoașterea, împotriva dorinței Creatorului. De aceea Lucifer nu este popular în Biserică. Și este pedepsit, scuipat, alungat și hulit, în loc să i se aducă recunoștință, ca unui binefăcător. Oamenii au fost menținuți în ignoranță două milenii de biserică creștină.

L-am întrebat pe respectivul dacă el mai este creștin, căci știam că provine dintr-o familie de români ortodocși. Mi-a răspuns că el a depășit dogma bisericii. Apreciază creștinismul drept un non-sens, o poveste cu grave probleme de logică.

Iar logica lui suna cam așa:

– Dumnezeu crează oamenii. Oamenii cad în păcat, călcând o poruncă. Păcatul respectiv era păcatul Cunoașterii. De ce este interzisă omului de către Creator cunoașterea binelui și răului ? Ce este binele, în absența răului ? De ce ar fi rea o astfel de cunoaștere, și pentru cine ? Care este scopul vieții omului ? Să existe doar spre plăcerea Creatorului, ori pentru a cunoaște tot mai mult ? Este curiozitatea un păcat ? Dar explorarea ? De ce să ne refuze Dumnezeu cunoașterea, dacă zice că ne iubește atât de mult încât să își jertfească pentru noi pe cruce pe propriul Său fiu ?! Nu putea să ne ierte pur și simplu, fără crima aia oribilă de pe cruce ? Nu vezi că toată povestea asta scârțâie când o analizezi logic ? Nu vezi câte contradicții are ? Probabil că nu ne crease pentru a evolua, iar gestul prometeic al eliberării noastre de ignoranță ne-a pus în poziția de a fi urâți și pedepsiți de El și noi și binefăcătorul nostru. Noi toți, toată civilizația noastră, viețile noastre se bazează pe Cunoaștere. De mici mergem la școală, învățăm. Ce ar trebui să facem ? Să ne lepădăm de binefăcătorul nostru, renunțând la darul său – cunoașterea, în schimbul a ce ? Ce alternativă i s-a oferit omului ? Să facă CE în Eden ? Să se plimbe ca oaia în țarc, ignorant și fericit ? Crede și nu cerceta – te învață Biserică, căci fericit este doar cel sărac cu duhul.  Prostul este totdeauna mai fericit decât deșteptul. E un nonsens să accept “sacrificiul Mântuitorului Iisus Hristos” când pentru dreptul meu la Cunoaștere, altcineva a plătit prețul libertății mele.

L-am privit șocat pe interlocutorul meu, ne-putând pe moment să îi contrazic argumentele. Într-un final, am obiectat:

– dar bine, dacă Lucifer a vrut binele oamenilor, atunci de ce totuși este adeptul depopulării planetei ? Cum poți să accepți cu atâta seninătate moartea și suferința a milioane de oameni la fel ca tine ?

Având parcă răspunsul pegătit, respectivul mi-a replicat:

– Dacă vrei să salvezi întregul, renunți la unele părți. Mai bine pierzi o parte decât totul. Nu există victorie fără sacrificii, iar alegerile ce par dure în aparență, în comparație cu alternativa lor sunt mult mai puțin dureroase. Pentru ca nații dedicate progresului să poată merge înainte, trebuie ca alții să moară pentru a oferi condițiile propice celor ce aleargă în frunte, purtând făclia Cunoașterii. Este legea dură a Naturii, în care supraviețuiește cel mai puternic și mai bine adaptat. Este chiar prima lege pe care Creatorul a dat-o întregii Creații. Asta este legea pe care o respectăm noi, luciferienii, ca de altfel toți oamenii, chiar dacă nu o conștientizează. Cu ce ne diferim noi de cei care mănâncă nu doar carne, dar orice ființă vie ? Un vegetarian pune mai presus existența lui însuși decât a plantei pe care a distrus-o, consumând-o. La fel și carnivorul. Planta sau animalul sunt inferioare omului. Prin distrugerea lor se asigură perpetuara vieții omului, creatură superioară celor două. Dacă accepți acest adevăr, de ce nu ai acccepta că și cu oamenii lucrurile se petrec la fel ?

– Bine, dar e groaznic ! am răspuns. Cum poți accepta responsabilitatea pentru milioane de vieți curmate, pentru suferința a milioane de semeni ?! Nu te impresionează, nu te cutremură suferința altor oameni ?

– La început, m-a cutremurat și pe mine, căci așa ești educat în societate. Dacă este vorba despre un cunoscut, te atașezi de el, sufreri dacă pățește ceva. Când e vorba de un necunoscut, ai un sentiment neplăcut când îl vezi cum suferă, căci te indentifici instinctiv cu el și ți-ai dori să nu ți se întâmple ce a pățit respectivul. Apoi, pe măsură ce înțelegi că ai fost victima unei educații greșite și a unor mecanisme psihologice defensive, viziunea despre suferință ți se corectează și nu te mai simți inconfortabil.

– Bine, dar totuși sunt persoane, oameni, ca mine, ca tine ! am exclamat eu

– Da și nu ! Unii oameni sunt primitivi, lipsiți de orice perspectivă evolutivă. Nu aduc nimic nou, nu produc nimic, doar consumă resurse esențiale. Alții s-ar putea să merite să supraviețuiască din perspectiva noastră, însă simplul fapt că nu reușesc arată că de fapt prima lege a Creației s-a aplicat și în cazul lor: supraviețuiește cel mai abil, mai bine adaptat.

– Deci în opinia ta, singura valoare ce merită atenția este Cunoașterea, doar cei care o poartă și o întrețin în căutarea ei eternă merită să trăiască.

– Este pariul nostru cu Creatorul. Dacă vom reuși să ajungem prin Cunoașterea oferită de binefăcătorul nostru, Lucifer, la independența de Creator înainte să ni se termine resursele pe care ni Le-a oferit. Savanții noștri sunt pe cale să deslușească misterele Nemuririi, care ne vor face capabili să îi râdem în nas Creatorului și amenințărilor lui cu pedepse pretins divine.

– Și dacă greșești ? Dacă te înșeli ? Dacă vă înșelați cu toții voi, cei care vă credeți deștepți urmând regula supremației celui mai puternic și mai abil ?

– Cum am putea să greșim ? Însăși natura, cu legea ei imuabilă a selecției supraviețuitorilor, ne validează alegerea făcută. Și te rog, nu-mi invoca argumentele prăfuite și dogmatice ale Bisericii. Te avertizez că discuția noastră se va termina în momentul în care vei opune argumentelor mele logice altceva decât argumente logice.

M-am blocat, căci mă pregătisem să-i servesc niște vorbe frumoase despre compasiune, suflet și valoarea inestimabilă a oricărei vieți umane. Însă în fața argumentelor lui seci, intelectuale, golite de orice emoție, orice apel la suflet și sentiment părea sortit eșecului.

După câteva momente de tăcere, i-am spus totuși:

– Cu riscul de a te supăra, dar eu cred că greșești.

– Nu mă supăr, cu condiția să îmi spui concret și argumentat, de ce crezi tu că greșesc ?

– Pentru că eu mi-am făcut o verificare interioară, mi-am întebat cugetul cu privire la cele spuse de tine.

– Și, ce ți-a răspuns cugetul tău ?! – m-a chestionat ironic convivul meu.

– Cugetul îmi spune că povestea ta, deși adevărată, este doar parțială. Că Adam a primit cunoașterea dualității, a contrariilor, pierzând la schimb cunoașterea Unității. Cred că Dumnezeu, Creatorul oamenilor nu vrea să ne pedepsească. Ne-am pedepsit noi înșine alegând Binele și Răul în locul Adevărului care le transcende pe amândouă. Iar de aici, orbirea noastră a fost simplă. Prea preocupați să descoperim noi mijloace de rezistență în lupta cu Natura, am uitat de capacitatea ei nelimitată de a ne servi, de a ne hrăni și susține oricât de mulți am fi. Chiar și în natură, într-un sistem ecologic, există mecanisme de auto-compensare care limitează dezvoltarea fiecărei specii din lanțul trofic. Voi v-ați interpus în mod artificial în acest mecanism, omorând oameni fără nici un sens, aruncând din barcă oameni ca voi, când de fapt barca îi poate susține și salva pe toți. Nu pot accepta răul făcut deliberat, căci el contravine însăși naturii mele, ideii de bine pe care fiecare om o are sădită în inimă de către Creator.

Respectivul îmi zâmbi cu superioritate, apoi îmi întoarse spatele. O clipă mai târziu, se răzgândi și totuși se întoarse spre mine și îmi spuse:

– Ne aflăm în pragul unor evenimente majore. Chiar și când ele se vor petrece, majoritatea oamenilor nu vor afla ce s-a petrecut cu adevărat. Ei vor vedea doar efectele, rezultatele ducerii la îndeplinire al planului nostru. Eu mi-am câștigat dreptul la viața eternă prin nemurirea oferită de cunoaștere. Tu în schimb, la fel ca toți ceilalți ignoranți, veți îmbătrâni și veți pieri. Milioane de existențe inutile. Și când te gândești că ai fi putut fi la fel ca mine !

Și clătinând din cap, respectivul încheie discuția.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *