Ce este meditația ?

Există foarte mulți tineri și bătrâni deopotrivă, care nu cunosc înțelesul unor termeni nou intrați în limbajul modern, termeni care sunt utilizați destul de des. Am considerat necesar să scriu câteva rânduri despre ce înseamnă A MEDITA.

Când cineva rostește cuvântul MEDITAȚIE, imaginile ce apar în mintea oamenilor diferă destul de mult. Pentru unii, există înțelesul clasic al cuvântului meditație: acela de a reflecta profund la înțelesul, sensul sau aspectele unui anumit subiect, fie că este vorba de o problemă concretă, fie că este vorba de “nemurirea sufletului”.

Alții folosesc termenul de meditație derivat din cuvântul meditator – persoana care te pregătește pe un anumit subiect sau materie. În această accepțiune, meditația este exercițiul pentru a excela în pregătirea – de obicei școlară.

Și sunt ceilalți, marea majoritate, care la auzul cuvântului MEDITAȚIE au imaginea unei persoane ce stă așezată cu picioarele încrucișate, gândindu-se la ceva, cu ochii închiși. Dacă întrebi un astfel de practicant ce face, el îți va răspunde: meditez. Dacă îl întrebi la ce meditează sau cum o face, răspunsurile pot fi foarte diferite, de la persoană la persoană, însă în general este vorba de un aspect interior, ce ține de minte.

Și totuși, ce este meditația ?

Unii consideră că meditează dacă își focalizează neântrerupt atenția asupra unui singur lucru, aspect sau fenomen, intern sau extern. În realitate, aceasta nu este meditație ci focalizare, concentrarea atenției, o practică ce precede meditația. Poate fi vorba de focalizarea neântreruptă a atenției asupra unui punct sau asupra unui obiect sau fenomen. Unii își urmăresc respirația. Alții, vârful nasului sau un punct dintre sprâncene sau ombilicul. Alții își urmăresc gândurile într-un mod elaborat, sau anumite procese ale minții. Toate aceste nu le putem numi cu adevărat meditație, căci ele sunt în realitate concentrări ale subiectului asupra unui obiect, intern sau extern.

Apoi sunt vizualizările, exercițiile de imaginație, evocările unor emoții, stări sau amintiri, practici ce iarăși nu pot fi numite meditație pentru că ele folosesc mintea și calitățile acesteia.

Tot meditație este denumit generic procesul de identificare cu un anumit fenomen, ființă sau aspect. Te poți identifica cu un sunet, cu o stare, cu un model spiritual, practic cu orice, căci se spune că mintea ia forma oricărui subiect asupra căruia se concentrează suficient de mult, neântrerupt.

În opinia mea, singura și adevărata meditație constă în observarea atentă a propriei atenții. Atenția este acel observator tăcut, prezența de sine conștientă, care face să existe subiectul cunoscător. În drumul interior, prin labirintul falselor identificări cu corpul, memoria, sau atributele noastre (sociale sau de altă natură), avem mereu tendința de a ne identifica cu părți ale întregului care ne compun ca persoane sau, mai grav, cu aspecte sau lucruri care vin din exterior.

În realitate, adevărata meditație se reduce la efortul conștient, consecvent de a mări conștiența observatorului tăcut, la fel cum se mărește flacăra lămpii și lumina acesteia întro cameră întunecoasă, prin alimentarea fitilului cu combustibil. Combustibilul necesar creșterii conștienței de sine provine din reflectarea acesteia în sine însăși, în aplecarea reflexivă asupra propriei naturi, din nou și din nou, până când aceasta crește și cucerește tot eșafodajul de erori, false opiniii și identificări greșite care alcătuiau eul nostru mundan.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *