Astzi sunt depresiv. Este depresia aceea amestecat cu disperare. Disperarea neputinței de a schimba ceva. Am sentimentul inutilitții oricrei acțiuni, al oricrui demers dup ce am fost asear n Piața Universitții. Am trit sentimentul macabru al unei fieste mexicane a zilei morților, n care m-am plimbat printre oameni morți ce purtau mști cu zmbete tmpe n timp ce scandau voioși sloganuri stereotipe, golite de conținut. mi vine s urlu, s smulg carnea de pe ei, s le smulg fețele, mștile, stereotipurile și ideile preconcepute, s scormonesc cu mini febrile n carnea lor, cutnd umanitatea, ființa aceea bun și nobil pe care o mimeaz. Am rmas n piaț doar o gașc de zombie ce se mișc lent purtnd pancarde cu mesaje fr sens, fr legtur cu lumea real. n lumea real, nimnui nu i pas de nimic, dect de sine nsuși sau cel mult de familia lui. Pentru a ne pstra respectul de sine, pentru a ne considera n continuare oameni, ne prefacem c ne pas. Indignarea n fața acestei cruzimi mi umple ochii de lacrimi, abia acum. Nu atunci cnd s-a petrecut nenorocirea din Colectiv, nu n zilele cnd zeci de mii de oameni roiau pe strzi șocați. ACUM, cnd suferința familiilor și victimelor și capt adevratele proporții, iar oamenii s-au obișnuit deja și ncep s uite.

Cci așa suntem noi alctuiți. Nu ne place suferința și o evitm inconștient. Creem ziduri emoționale n spatele crora ne protejm de durere, mai ales atunci cnd ea pare inevitabil. i ntoarcem spatele sub diferite pretexte, o politizm, cutm vinovați refuzm instinctiv s o mai privim n faț pentru a nu ne creea disconfort cu hidoșenia ei.

De aceea ne-am mpuținat, noi cei din strad. Att ne-a luat: o sptmn. S uitm, s cosmetizm, s ne obișnuim cu tragedia, cu moartea, cu suferința. Probabil c eu sunt cel anormal. Imediat dup incendiul din Colectiv erau unii, prieteni chiar, care m acuzau c sunt lipsit de empatie, c judec prea rece, de la distanț, evenimentul. Probabil c așa sunt eu, oi avea gen de ardelean, care se prinde mai greu, cu ntrziere. Și una peste alta mai e și ziua mea de nume. n care oamenii m sun, mi scriu, m felicit. Probabil c ar trebui s m bucur, s fiu fericit ns nu am puterea moral de a rspunde dect la telefoanele obligatorii. Nu v suprați pe mine, cei crora nu v rspund. O voi face probabil mine, cnd o s-mi revin. Azi ns am atins deja limitele prefctoriei, dac mai continui mult se va rupe ceva n mine.

Nu știu de ce simt așa, nici de ce se ntmpl abia acum. Știu doar c nu pot fi altfel n acest moment. Oare ce m supr și m ntristeaz mai tare ? Numrul crescut al morților sau inutilitatea lor ? Faptul c suntem att de ușor manipulabili n piaț, pe strad sau naivitatea noastr care permite Sistemului s supraviețuiasc ? M ursc n egal msur pe ct v ursc pe voi, ceilalți din piaț de la proteste. Cci realizez c sunteți tineri, fr experienț, przi ușoare pentru manipulatorii versați. La vrsta voastr gndeam exact la fel, deci nu v pot acuza de nimic greșit, cci cu toții aveții bune intenții.

Mi-aș dori s fiu arhanghelul al crui nume l port, s v pot lovi cu sabia de foc a discernmntului n creștet, s v despic n dou ignoranța, s v fac s realizați adncimea ignoranței n care v zbateți, n care ne zbatem. Oribil ! S țipi mpotriva Bisericii, opunndu-i Spitalul. Știți voi, mi imbecililor, unde au aprut primele Spitale ? Pe lng biserici, mi ignoranților. Se numeau bolnițe și erau alternativele la lsatul bolnavilor s moar. Caritatea creștin a fost cea care a dat primul spital, pn atunci medicii i tratau doar pe cei care și permiteau costurile tratamentului.

Vindec Spitalul sufletul ? Vindec poate psihologul sufletul ? Cu ce veți nlocui Biserica dac o veți drma, ce veți pune n locul ei ? Spitalul ? M doare cnd vd tinerii transformați n oi ce behie la unison mesaje al cror sens profund nu l nțeleg. Am sentimentul c particip la Revoluția Francez n care se vrea spnzurarea ultimului politician cu mațele ultimului preot. De unde a aprut toat acesast anarhie ? Unde a existat ea, de unde a izbucnit ? Cum de nu a vzut-o nimeni ? Asta este noua generație ? Cnd s-a putut pierde n halul sta și cine a dus-o n direcția asta ?

M doare n egal msur suferința victimelor cu suferința pe care o resimt n fața ateismului vesel, mascat abil, al celor ce ridic pumnul strns mpotriva Bisericii. Mulți dintre ei, dac i ntrebi, afirm c ei sunt totuși credincioși, l iubesc pe Dumnezeu și pe Iisus Hristos. Și totuși ursc Biserica Lui, pentru c e corupt, ia șpag, manipuleaz oamenii, ndoctrineaz masele. Da, știu: opiul popoarelor, religia. Am prins la nvțmntul politic teza asta. i aparține lui Lenin, lui Carl și Marx, toți evrei urtori de Hristos. Dar voi nu aveți de unde s știți asta pentru c nu citiți. Credeți c voi ați descoperit aceste idei și le susțineți cu entuziasmul tinereții voastre.

Nu vreți lideri pentru c vi s-a inoculat ideea preconceput c lider = politician = corupție/hoție/manipulare. Nu nțelegeți c a drma fr a construi este un nonsens. C anarhia nu a dus niciodat nicieri dect la dictatur. Refuzați s nțelegeți c ura voastr mpotriva Sistemului nu va duce nicieri dect la dezbinare și distrugere. C dac nu ne iubim și nu ne ncredem unii n alții, n puterea Binelui din noi, nu vom reuși nimic. Aceiași politicieni vor rmne n continuare la putere iar noi, cu fiecare nou eșec vom fi și mai slabi, și mai dezamgiți, și mai puțin ncreztori n forțele noastre, și mai nfrnți.

V e fric de lideri pentru c la mulți dintre voi v e fric de mediocritatea voastr. Nu vreți ca altul mai bun, mai deștept, mai bine pregtit s se ridice dintre voi și s v conduc. De ce altul, cnd pot fi eu ? spuneți voi. Mai bine ntro confortabil egalitate n care ne pndim unii pe calții ca nu cumva s se ridice vre-unul mai sus dect ceilalți, dect s ne acceptm adevrul despre noi: c nu toat lumea e fcut s gndeasc, s vorbeasc, s conduc, s reprezinte.

Știți ce ? V MERITAȚI SOARTA. Veți fi nc o generație ratat pe altarul prostiei și orgoliului. Sper ca mcar copii voștri s nvețe ceva din tmpenia voastr de papagali ignoranți care nu nțeleg nici mcar ce repet.

V-am suprat ? Nu trebuie. Ce sunteți voi, am fost și eu. Ce sunt eu, veți fi și voi, peste 20 de ani. Hai, fiți veseli. Sigur aveți Mihai și Mihaele, Gabrieli și Gabriele de srbtorit, de felicitat, chit c voi v pișați pe Biseric și tradițiile ei. La mulți ani n fericit ingoranț, cci ceea ce nu cunoști nu ți poate face ru. Fericiți cei sraci cu duhul, nu-i așa ?

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer