Închisoarea minciunii

Articolul ăsta nu se referă la alții în spirit critic, ci mă include și pe mine, pe noi toți. Este o reflecție pe tema certitudinilor și convingerilor absolute pe care le manifestăm în viața de zi cu zi și a motivului pentru care o facem.

Aș începe prin a spune că trăim într-un univers despre care nu știm aproape nimic cu siguranță. Învățăm în școală câte ceva, o spoială despre principiile fizicii însă restul sunt toate aproximări. Istoria ? Cine poate ști cu siguranță cum a fost un eveniment în realitate și cum a fost rescris de către învingători ? Doar științele exacte gen matematică și fizică se apropie de tărâmul certitudinilor. Însă atunci când trecem spre aplicațiile științifice ale materiilor învățate la școală, totul se reduce la un mare zero.

Poate cineva să îmi explice concret (nu doar așa, general) cum funcționează majoritatea gadgeturilor și tehnologiilor pe care le folosim în mod curent ? Evident că 99,9% dintre noi (inclusiv eu) vom răspunde cu sinceritate, NU. Sau așa ar trebui. În realitate, 99,8% dintre noi nu vor recunoaște că habar nu au despre ce e vorba și își vor da cu presupusul.

Ei bine, aici voiam să ajung. De ce își dă lumea cu presupusul, când în realitate habar nu are ? Să luăm spre exemplu un telefon mobil. Fiecare dintre noi are cel puțin unul, și pe care îl folosește zilnic. În afară de funcțiile de utilizare, știe cineva cum merge drăcia ? Evident, NU. Ar putea vreunul dintre noi să îl construiască de la zero ? Nu. Nici măcar să îl repare, dacă pățește ceva. Desigur, știm mici șmecherii de maimulțe inteligente cu degețele agile: știm să le schimbăm bateria, sim-ul sau carcasa colorată, dar în rest mergem la service, la băieții deștepți.

Dacă un semidoct la fel de convingător ca mine ar veni și ar susține cu argumente credibile că telefonul mobil nu funcționează cu unde hertziene ci prin telepatie sau magie, cu siguranță că s-ar găsi destui giboni bipezi să îl creadă.

Și așa funcționează toată societatea noastră. Deoarece ne temem de necunoscut, avem nevoie de certitudini pentru a fi liniștiți, împăcați cu existența noastră.

Dacă privim cu sinceritate în jur, vom observa că majoritatea “adevărurilor” noastre sunt doar convenții general acceptate, care nu au nici o legătură cu realitatea, ci doar cu convingerile noastre.

Doar un mic exemplu: Teroriștii palestinieni sunt răi ? Da, pentru că omoară evrei (care, săracii știm cum au suferit, cu Holocaustul) și pentru că așa cred un număr suficient de mare de oameni. Probabil însă că în realitate lucrurile nu stau chiar așa, respectivii considerându-se în stare de război cu Statul Israel care le-a cam furat de sub picioare țara lor, Palestina, omorând sute de mii de palestinieni în pogromuri sau lent, prin înfometarea – prin măsuri de izolare. Deci ceea ce noi considerăm drept “terrorist palestinian” alții ar aprecia drept un patriot ce se sacrifică pentru țara și poporul său. Totul depinde de poziționarea față de subiect.

În general ne impactează emoțional ce vedem sau poate fi conceptualizat de noi însă ne lasă reci ceea ce nu vedem sau nu putem concepe la scară mare.

Dacă un palestinian s-a aruncat în aer cu un autobuz de evrei, suntem revoltați. Însă ne lasă reci moartea în Fâșia Gaza a sute de mii de femei, bătrâni și copii care se sting în mizerie, sub blocada israeliană, cam cum s-au stins și indienii în rezervațiile americane. Căci un număr mic de victime este mult mai ușor de vizualizat și compătimit decât un număr mare de oameni, care tinde să devină abstract, impersonal.

Și ceea ce este mai grav e faptul că sunt unii care cunosc aceste mecanisme și profită, manipulând opinia publică.

E dureros ce s-a întâmplat la Paris în vinerea de acum două săptămâni, e adevărat. Însă cei ce s-au grăbit să își vopsească profilul de facebook în culorile Franței, din solidaritate cu victimele, ar trebui să se întrebe cu sinceritate de ce nu au făcut asa, sau de ce nu o fac atunci când este vorba de victimele din Siria sau de oriunde altundeva, de obicei mult mai multe decât cei omorâți în Paris ?!

Privind echidistant, fără părtinire morții din Paris omorâți de teroriștii islamici,  comparativ cu sutele de mii de morți din Siria, omorâți de “opozanții” guvernului Bashar, susținuți de europeni, te întrebi care sunt mai demni de compasiune. Răspunsul coresct este: ambele categorii de morți, căci este vorba de oameni nevinovați.

De aceea, cred că cuvântul de ordine al zilelor noastre este NIMIC NU ESTE CEEA CE PARE.

Cu toate astea, luăm de bune toate așa-zisele informații din mediul virtual, pe care facebookul a găsit un mod original de a le credibiliza, prin butonul de like.

Dacă un milion de maimuțe ca și mine au găsit de cuviință să dea like și eventual să distribuie “știrea” despre italianul împușcat de polițiștii francezi pentru că ar fi fost confundat cu un terorist când i-a strigat soției “andiamo a bar” (și francezii au înțeles Alah akbar), „știrea” respectivă a devenit o minciună virală, unul dintre milioanele de hoax-uri care inundă internetul.

Am ajuns în situația paradoxală de a trăi înconjurați de minciuni acceptabile ce constituie fundamentul existenței noastre, mai ales a celor ce își petrec mai bine de jumătate din viață în mediul online. Iar treaba asta se reflectă în lumea reală prin situația jalnică în care trăim: politicieni corupți, ce nu ne reprezintă, manipulare și minciună la tot pasul, sistem de învățământ și sănătate tot mai prost și inutil, etc.

Cu amărăciune remarc cum versurile lui Blaga se împlinesc ca o profeție nefastă: suntem tot mai mulți cei ce refuzăm să strivim corola de “minuni” a Lumii sau să “ucidem” cu mintea “tainele” ei, căci avem nevoie de fabulos, de fantastic, de miraculos în viețile noaste, chiar dacă el este de cele mai multe ori doar o iluzie, un produs al imaginației sau al photoshop-ului. Ne dorim să credem, vrem să fim mințiți pentru că altfel viețile noastre ar fi mult mai serbede, mai lipsite de culoare, de eveniment, de senzațional, iar unii dintre noi ar putea deceda din plictiseală, boala omului modern.

Acesta este de altfel și motivul pentru care înfloresc și abundă peste tot în lume tot felul de specimene de falși guru, așa-ziși învățători spirituali și profeți pe care oamenii îi urmează cu milioanele. Pentru că ei oferă un vis facil, ei vând iluzii comode, suplinesc o cerere, o sete de visare asemănătoare nevoii de film pe care nici Hollywoodul și Bollywoodul la un loc nu reușesc să o satisfacă.

Într-o perioadă de minciunii universale , a spune adevărul este un act revoluționar – spunea Geroge Orwell, vizionarul societății totalitarisme moderne. Căutați Adevărul și rostiți pe cât se poate (prin like-uri, share sau alte mijloace), pe cât posibil, doar ceea ce este conform cu adevărul, căci în caz contrar închisoare noastră modernă nu va fi Statul Planetar Masonic, dictatura Noii Ordini Mondiale a Iluminaților satanici ci imperiul minciunii universale, la ale cărui ziduri înalte, de închisoare, lucrăm toți cu o vervă nebună.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *