M-am referit pînă acum la efectul legii 217/2015 asupra încercărilor de condamnare a autorilor genocidului comunist și a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaților după 1989- protejînd moștenitorii criminalilor care s-au îmbogățit din pradă.

Conex, am vorbit de efectul asupra încercărilor de recunoaștere și reparare (măcar morală) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor înfruntării ocupantului sovietic). De faptul că pedepsirea “antisemiților”, “naziștilor”,”fasciștilor”, “legionarilor” s-a făcut deja, prin genocid juridic, și deci, ni se impune azi să criminalizăm pe cei care își declară simpatia pentru niște români vinovați (în majoritate zdrobitoare…) doar de patriotism activ/jertfelnic. Am semnalat că legea încalcă flagrant Constituția, nu numai la nivelul  individual al libertății de opinie, exprimare și asociere, dar și la acela colectiv al independenței României democratice- condiție incompatibilă cu dictarea legilor dinafara cetății.

Pentru a nu periclita numitorul comun al revoltei față de încălcarea drepturilor cetățenești și interesului național, am lăsat deoparte pînă acum latura politică a problemei, potențial generatoare de polemici. Dar ca să nu creadă adepții prezentului fără adîncime că această dezbatere nu-i privește,  trebuie abordată și această latură, fără timidități impuse de corectitudinea politică pe cale de a depăși în eficiență terorea practicată de regimul comunist. Este important să cercetăm care idei, atitudini și fapte ar putea fi reprimate în numele acestei legi, prin etichetarea lor ca “fasciste” sau “legionare”- ca să intuim un foarte posibil scop secund al legii, pe lîngă acela de a impune agenda condamnării holocaustului în dauna aceleia a pedepsirii genocidului comunist.

Aparența obsesiilor față de trecut camuflează agenda care ne vizează frontal prezentul și viitorul. Pericolul real pentru alianța răpitorilor țării noastre este să adoptăm atitudini neconvenabile față de cotropitorii externi, combinați cu uzurpatorii interni ai statului român.   Sesizînd riscul ca naționalismul să determine rezistență față de procesul colonizării devastatoare a României, inginerii coștiințelor masei încearcă să ne intimideze, delegitimînd/paralizînd etosul național, instinctul comunitar, reflexul anticorpic. Umbra legionarilor e doar o țintă aparentă- adevăratul scop este combaterea acelor idei care ar putea deranja ocupația actuală a României, în numele faptului că sînt similare cu concepții care au dus la tragedii- în interbelic.

Ca să revelăm această manevră a legiuitorilor, să pornim de la extrase din textul legii:

 ”[]Art.2. []prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob [] Art.3 a) prin organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înțelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura și violența pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice, naționalismul extremist.[] Art.5 [] și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.[]Art.6 [] (3) Săvârșirea faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Atenție maximă la fragmentul: “schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice, naționalismul extremist”. E un fel de lapsus, care trădează plenar intențiile liberticide. Nu e vorba deci numai de combaterea xenofobiei și urii etnice- obiectiv umanitar care ar fi de înțeles (deși nu cu forcepsul trebuie apărat). Ci de cumințirea plebei din colonie, ca și cum lanțurile normelor existente nu ajungeau.  Dacă ne vom opune mafioților sau ocupanților care ne subjugă, satelizează, distrug sau umilesc, vom dovedi eventual naționalism extrem, prin trimitere la atitudinile similare ale legionarilor (manifestate într-un context istoric puțin înțeles de cei ce nu l-au studiat). Analogia cu prezentul putînd fi considerată cum vrea de către fiecare, inclusiv de judecătorii care vor decide cine trebuie închis pentru un anume tip de fapte și idei.

Să ne amintim deci cîteva dintre ideile celor care sînt astăzi declarați în bloc criminali, împreună cu toate ideile lor, pentru că e foarte posibil ca de-abia unele dintre aceste idei să fie ținta vie a promotorilor din umbră a legii:

1. Ideea ca resursele țării (pămîntul în primul rînd) nu trebuie să cadă în mîna străinilor și că naționalitățile conlocuitoare (îndeosebi cele venite de curînd și neasimilate) nu trebuie să domine viața socială, economică, culturală, politică. Aceasta fiind motivația principală a antisemitismului din epocă, legionarii declanșînd un fel de război civil pentru această cauză. Și l-au pierdut, cu mari pierderi pentru toate părțile beligerante. Nu știu cît mai contează dacă le dăm sau nu (în vreo măsură) dreptate- pentru ce au gîndit sau făcut atunci.  Întrebarea actualizantă este: cui folosește azi ca ideologia  naționalistă să fie pusă azi la sîlpul infamiei (orice putînd susține că a devenit “extremistă”), ca “antisemitismul” să fie condamnat la București în timp ce  ”antiromânismul” nu este (și nici pomeneală ca să fie incriminat la Tel Aviv) ?

2. Ideea că pătura politică a timpului era fatal coruptă, că lucra pentru interese proprii sau străine și nu pentru cei pe care pretindea că îi reprezintă, deci că democrația era o farsă. Să presupunem că legionarii s-ar fi înșelat în evaluarea situației din interbelic, că politicienii români cu care s-au războit atunci au fost niște patrioți, pe care legionarii nu i-au înțeles,  încît le-au deranjat funest ctitorirea României Mari. Înseamnă asta că, pentru că a fost legionară, e veșnic greșită (azi, de exemplu?) ideea că democrația/reprezentarea devine ușor farsă, că trebuie incriminată teza că politicienii capturează/uzurpă statul pentru a controla eficace populația prinsă în capcană- în interesul păturii exploatatoare/profitoare?

3. Ideea că românii trebuie să fie sudați într-un stat organic, să definească un corp național coerent, sub polarizarea unui interes comun dominant, pentru a putea rezista disoluției și cotropirii. Putem respinge această viziune ca gregară sau totalitară- mai ales dacă sîntem adepții libertății, alterității, nonconformismului (cum sînt eu, de exemplu). Dar interzicerea unei astfel de viziuni “integriste” nu poate decît conveni celor care ar dori dispariția organismului românesc în magma “europeană” sau mondială. Culmea fiind că denunțăm “fascismul” într-o epoca în care dominația absolută a statelor asupra populațiilor victimă a devenit normă de civilizație.

4. Ideea că românul adevărat este obligatoriu creștin și statul trebuie să susțină activ o credință de referință poate deranja pe aceia care vor să fie tratați camaraderește de concetățeni, indiferent de orientarea lor religioasă. Dar cine poate judeca – în contextul unei epoci rămase în urmă- aspirația la omogenitate metafizică a unui neam supus atîtor vicisitudini morale și unei presiuni “progresiste” distrugătoare de identitate? Denunțarea “fundamentalismului creștin” de către cei care susțin “excepționalismul evreiesc” fiind incongruentă și dubioasă.  Cine are interesul să stîrnească antisemitism cenzurînd cultul martirilor în bisericile în care românii își caută azi sensul/refugiul?

5. Ideea că marile cauze trebuie plătite cu sacrificii, că puterea trebuie înfruntată bărbătește, că eliberarea cere luptă, atunci cînd acțiunea antisistem se lovește de aparatul juridico-represiv. Oricine poate deplînge/condamna ca inoportună/nocivă ridicarea legionarilor împotriva puternicilor vremii lor. Dar dacă însăși ideea de război contra uzurpatorilor statului, de mișcare de eliberare, este pusă la stîlpul infamiei- atunci așa zisul reglaj al conturilor cu istoria are alt scop: criminalizarea revoltei față de mafiile care acaparează statul. Acesta este evident rostul pentru care în această lege este penalizată “recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice”- o atitudine pe care legionarii ar fi compromis-o în veci.

6. Ideea că România trebuie să se alăture imperiilor în ascensiune, aparent cîștigătoare, aparent purtătoare a unor valori similare celor considerate benefice pentru noi. S-a dovedit deja cît a fost ea de perdantă- față de Germania lui Hitler sau URSS-ul lui Stalin. A incrimina azi acest tip de poziție vasală ar însemna să nu ne mai gudurăm josnic pe lîngă imperiul american – noul nostru stăpîn vremelnic. Cine vrea să prelungim capitularea din 1944, asumînd în continuare fără crîcnire propaganda învingătorilor noștri (pînă la pragul de a nu-i deranja, reproșîndu-le genocidul comunist) și agenda lor imperialistă, trebuie să o lase mai moale cu aplecarea nazistă sau fascistă a legionarilor, zdrobiți de un Antonescu-aliat cu Hitler și apoi de un PMR/PCR- aliat cu Stalin.

7. Ideea muncii voluntare/patriotice, deși grav compromisă de regimul comunist, nu poate nici ea fi incriminată- ca principial nocivă. Poate că e mai demn să muncești un timp gratis decît să fii taxat sau inflat continuu. Pledoaria pentru disciplina excesivă ne poate irita, dar  nu putem nega eficacitatea ei în gestiunea unor proiecte. Ca să nu mai vorbim de ideea cultivării muncii și cinstei- drept criterii de promovare în societate, pe care aș vrea să văd cine o va declara vinovată. Și mai sînt multe “idei legionare”, cum ar fi denunțarea individualismului, mercantilismului, speculei- care sînt manifest adecvate actualității- deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.

8. În fine, “deasupra deasuprelor”, să incriminăm poziția consecventă a legionarilor față de comunism, plătită atît de scump? Nici pe acest subiect nu putem spune că au avut dreptate ? Să dăm satisfacție urmașilor celor care i-au măcelărit pe legionari, pentru că au opus rezistență instalării comunismului? Pentru ce, pentru cine? Interesele pe care le putem presupune în spatele unei astfel de răsturnări a adevărului- ne dau fiori.

Păpușarii lumii de azi încearcă să ne dicteze trecutul ca să nu scăpăm către un alt viitor. Cei care recomandă supușilor să adere la ideologia stăpînilor pot fi presupuși agenți ai acestora.

Aș dori să ni se explice care sînt ideile legionare ce trebuie eradicate, încît să nu poată fi actualizate –  pentru că sînt socialmente nocive (și nu pentru că ar deveni arme contra sistemului  care ne degradează patologic).

Explicitarea concepțiilor, ideilor și faptelor incriminabile- ca legionare- este strict necesară nu  numai pentru predictibilitatea juridică ci și pentru predictibilitate politică. Trebuie să știm ce fel de concepții, idei și fapte doresc de la noi cei care au puterea să ne dicteze legile. Și pentru a ne putea conforma precis și pentru  a ne putea opune precis.

Autor: Ioan Roșca

Ioan Roșca este un cercetător independent, participant la evenimentele din 1989, inginer.