Baletul grațios al evenimentelor mondene plutește aerian n jurul nostru, cu accente cnd tragice, cnd comice, plpind hipnotic precum o flacr imaterial ce fur ochiul, chiar dac nu ne atinge direct.

Știrile zilei se preling pe ecranele telefoanelor, tabletelor, televizoarelor, mngind duios interfața noastr vizual, lsnd dre umede de emoții ce se evapor rapid sub soarele indiferenței generalizate.

naintm greoi prin furnicarul zilnic de evenimente personale, atacați din toate prțile de știri ce ne solicit atenția, ne cerșesc interesul – fie și pentru o clip.

Ieri doi tineri, copii orfani s-au sinucis, copleșiți de indiferența Sistemului instituționalizat. Azi, Sistemul a emis legea limitrii numrului de cini de stn, pentru ca vntorii burtoși din Sfatul țrii s nu-și mai rup tururile pantalonilor prin uluci cnd haita ciobneasc le simte mirosul de moarte sportiv.

Iar pe 26 decembrie romnii și vor putea da casele napoi bncilor, mulțumindu-le acestora pentru “șansa” de a fi spoliați de munca lor de-o viaț, n vreme ce legea falimentului personal ntrzie la nesfrșit s apar.

Trim ntr-o lume hidoas, de oglinzi strmbe ce reflect diform Adevrul și Dreptatea Cerurilor n penumbra și labirinturile pmntești. ntr-o astfel de lume este ușor s te pierzi de tine nsuți, s te iei drept altul, slut și pitic, uitndu-ți nlțimea idealului și frumusețea ngerului nctușat n clei.

M doare sufletul – nu de nedreptatea și urtul ce rscolesc lumea n valuri gigantice, ci de neputința unora de a le rezista, de a se menține la suprafața vieții cu demnitate și curaj. Nu pierd cei ce prsesc cu fruntea sus scena, chiar doborți de uraganul greutților, ci cei ce caut supraviețuirea cu prețul sacrificrii propriei ființe.

n acest ocean haotic, nvolburat, balizele sunt tot mai puține iar tinerii cad mult mai ușor prad dezndejdii, renunțrii la natura lor bun și frumoas. E un carnagiu generalizat, vd pretutindeni n jur plutind n deriv aripi de nger retezate de uraganul egoismului. Duritatea acestei lumi macin pe cei slabi, i toac mrunt, transformndu-i n mzg moral, deșeu social și cultural. Aceast zoaie colectiv de proporții naționale ngroaș caracterul unui popor cndva curat, i nmoaie tria moral, l aglutineaz, aruncndu-l n neantul depersonalizant al nimicniciei.

mi vine s ies n mijlocul oamenilor, al oamenilor mei și s urlu cu glas gros, neomenesc, de bucium al nenorocirii. S surp bierile Firii, s prbușesc Cerul peste urmașii celor ce se numeau odat cu mndrie daci, și astfel s imprim nc o dat n oameni chipul minunat al Frumuseții ce-a dinti.

, , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *