Moarte vs. Nemurire

Nu e de mirare că nu cunoaștem nemurirea fizică. La ce ne-ar folosi ? Viață nelimitată ar însemna răbdare nelimitată a Creatorului în a aștepta să ne depășim schemele în care ne refugiem. Așa că fiecare șut în fund al Morții ne aruncă afară din crusta împietrită în care ne stratificăm cu vârsta, înspre o nouă realitate, o nouă ipostază a vieții. Moartea nu este în realitate decât un truc prin care Viața ne grăbește evoluția, prăbușind stavilele pe care le ridicăm în jurul nostru.

Privind duratele vieții diferitelor viețuitoare, descoperim că spre deosebire de alte specii vii, omul are o viață cu adevărat lungă. Un fluture poate trăi o zi, maxim o săptămână, dar care ar fi însemnătatea lecției lui ? Un zbor năvalnic, îmbătat de soarele unei dupamiezi ?

Un câine trăiește maxim 20 de ani. La fel caii și aproape majoritatea mamiferelor mai prejos decât omul. De ce ? Pentru că lecțiile lor de viață se învață rapid, iar a trăi mai mult ar fi inutil în economia Naturii.

Țestoasele ? Ele sunt o glumă a Creatorului, un act de bunăvoință divină plină de amuzament. Și-au dorit atât de mult protecție și supraviețuire încât și-au format carapace. De aceea, Creatorul probabil că le-a dat mai mult timp, pentru a înțelege inutilitatea supraviețuirii într-o formă defensivă greoaie. Sunt convins că atunci când mor, țestoasele sunt atât de sătule de încetineala și greutatea târâtului fortăreței lor pe pământ, încât aleg să se reâcarneze în colibri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *