La ce cantitate apocaliptic de ccat, emisiuni imbecilizante și filme proaste/vechi se difuzeaz pe toate posturile tv din Romnia, pentru mine e un mister de neptruns cum de lumea se mai uit la posturile de televiziune aflate ngrila de canalenaționale.

n era internetului și a comunicațiilor online, n care conținutul audio-vizual este disponibil gratuit pe internet, m ntreb prin ce miracol reușesc s supraviețuiasc televiziunile ?!

Cci n vreme ce publicațiile tiprite – ziare, reviste – dispar una cte una sau se refugiaz și supraviețuiesc n mediul online, televiziunile clasice se ncpțneaz s supraviețuiasc pe micile noastre ecrane, consumndu-ne timpul, zi dup zi.

Iar asta n ciuda reclamelor imbecile și enervante ce ntrerup filmele, n ciuda emisiunilor cretinoide, a lipsei de originalitate și inteligenț a majoritții personajelor ce umplu micile ecrane.

Evident c te ntrebi de ce oamenii pierd timpul zapnd pe cele 20 și ceva de posturi romnești unde nu gsești nimic interesant, n loc s și caute informația dorit pe internet ?

Un prim posibil rspuns ar fi acela c mulți nu știu s folosesc netul, deci nu știu unde s caute. Rspunsul este neconvingtor, cci informația cutat este de multe ori la un click distanț. Dac ai vazut la mall afișul unui film nou sau ai auzit pe cineva povestind despre un astfel de film, nu trebuie s fii specialist n informatic s l poți cuta și vedea pe net.

Evident, dac ai pretenții de calitate, cauți pe torrenți și iei variante bluray, fullHD sau chiar 3D, pe care eventual le poți vedea pe televizorul conectat la calculator. ns dac nu ai priceperea necesar, poți pur și simplu s cauți titlul filmului, urmat de cuvintele “online” și gsești o grmad de site-uri unde poți vedea filmele respective pe calculator, n pagina de browser, eventual și subtitrate n romn !

Și totuși, majoritatea oamenilor nu fac nici mcar acest minim efort și continu s zac n fotolii sau pe canapele seara, n fața micilor ecrane ale televizoarelor, vizionnd aceleași emisiuni inepte, care nu spun nimic, aceleași filme vechi redifuzate de zeci și zeci de ori n reluare. Cred c “Singur acas” este filmul care a btut toate recordurile n materie de reluare, fiind difuzat anual de Crciun mai ceva ca Iisus din Nazaret a lui Zefirelli de Paște.

Eu cred c adevrata explicație pentru supraviețuirea televiziunilor n forma lor de ventilatoare de ccat ctre creierele privitorilor se regsește n combinația letal a condițiilor oferite factorii de civilizație maimuței bipede numite om modern: lene/pasivitate + confort + plictiseal.

Elimin din povestea mea pe cei de la țar, fr internet. O generație iremediabil pierdut, care are șansele ei la normalitate și evoluție prin contactul cu Natura. Dar aia e o alt poveste.

Referirea mea e strict la omul modern, cu internetul la uș. Nou stora, ne e prea lene s cutm altceva, cci confortul ne-a toropit simțurile, curiozitatea, imaginația și dorința de cunoaștere. Citim mai puțin, ne intereseaz mai puțin ce se ntampl n jurul nostru și prin urmare ne plictisim mai repede deoarece universul ambiental nu ne mai provoac, nu ne mai rnește, nu ne mai ameninț.

Ne stingem ncet n auto-satisfacții mrunte de ordin material: un telefon nou, o mașin nou, eventual un partener nou.

Astfel, ratm aventura cunoașterii, marile ntrebri la care am fost meniți s rspundem n fața Sfinxului enigmatic al propriei existențe.

Marile ntrebri fundamentale ale Vieții sucomb sub stratul mzgos, sordid de mici curiozitți venale, mondene: ce vedet a mai nșelat, cu cine s-a mai culcat, cine ce a mai furat sau a mai cștigat. Astfel, murim ncet, n fața televizoarelor, nainte de a mai apuca s trim cu adevrat, s ne mplinim menirea de a afla rspunsul, sensul propriei existențe.

Mai ales de srbtori, cnd timpul liber exist din belșug, televizorul este indispensabil. Evenimente, mese festive, ntlniri de familie, televizorul coexist cu noi, n surdin, gata s umple golul, plictiseala, cu o frntur de imagine, de informație semi-interesant. Cci cealalt jumtate o umple noua extensie a minilor noastre, dobndit prin evoluție tehnologic: smartphone-ul sau tableta. Acolo ne petrecem cealalt jumtate de viaț, zapnd prin viețile digitale ale celorlalți – n special pe facebook.

n fața acestei sinucideri colective a speciei umane prin iluzia tehnologic, m ntreb dac vom fi n stare s ne revenim. Nu vorbesc dinafara problemei, precum un profet apocaliptic, ci ca un oarecare ce profeseaz toate proastele obiceiuri descrise mai sus și a avut șansa unui moment de luciditate.

Recunosc c, spre deosebire de alții, existența mea nu se rezum la mprțirea timpului liber ntre smarhphone și televizor. Și totuși m recunosc prins n capcana șuvoiului de banalitți ce mi inund viața pe toate canalele percepției și m ntreb cum vom scpa ca specie din aceast formidabil curs tehnologic ce ne ucide spiritul, cum și prin ce mijloace vor reuși s depșim aceast etap n drumul nostru spre Cunoaștere.

CategoryUncategorized
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares