Înțelegerea mea asupra practicilor preliminarii – partea a II-a

Este interesant faptul cum practicile preliminarii se regăsesc în toate învățăturile tradiționale, pe toate liniile yoghine din școlile budhismului tibetan.

Personal, am primit transmisia doar pe două linii (Gelug și Jonang) însă pot spune că nu există diferențe semnificative în ceea ce privește ansamblul acestor practici.

Ele sunt menite să pregătească din toate punctele de vedere omul obișnuit, pentru stadiul de generare și apoi cel de completitudine.

Din această perspectivă, se spune că realizarea practicilor preliminarii nu este suficientă ea însăși, ci trebuie completată prin studiul textelor ce dezvoltă înțelegerea asupra căii de urmat. În acest sens, drumul inițiatic în această etapă este asemănat în mod alegoric cu cel al unei păsări, care nu se poate înălța folosind o singură aripă, ci are nevoie de amândouă pentru a zbura. În mod similar, nu se poate avansa doar prin realizarea preliminariilor ci acestea trebuie completate în mod constant de studiu, ce are menirea de a dezvolta înțelegerea.

Interesant este însă cum se potențează între ele cele două activități ale acestei etape: studiul și realizarea preliminariilor. Spre exemplu, același text, recitit după o anumită perioadă de realizare a preliminariilor, poate fi înțeles din altă perspectivă, mult mai profundă, dezvoltată de experiența practică dobândită.

Prin faptul că oamenii, indiferent de rasă, religie sau stil de viață, pot atinge aceleași rezultate prin intermediul unei învățături complete, duce la concluzia că aceste metode străvechi, atent etapizate, ating și modifică aceleași mecanisme psiho-mentale în toți oamenii, indiferent de cât de diferiți par a fi aceștia în aparență.

Am început să înțeleg nu doar necesitatea realizării exacte a preliminariilor, ci și modul în care acestea acționează asupra mea și care sunt resorturile intime declanșate de ele.

Doar preliminariile dezvoltă: motivație corectă față de practică, altruism, compasiune, devoțiune, încredere în obținerea realizării spirituale, puritate, bucurie și aspirație.

Făcând o comparație, când făceam yoga clasică pe sistemul indian învățat la MISA, traseul erau următorul: îmi făceam o auto-analiză atentă, lucidă și cât mai obiectivă. Apoi căutam să văd ce anume “probleme” am de rezolvat: continența (controlul energiilor sexuale), luciditatea, umorul, inteligența, voința, aspirația spirituală, capacitatea de concentrare, etc. Apoi îmi compuneam un program de tehnici din multitudinea de metode învățate la cursul de yoga iar apoi îmi luam un tapas (îmi propuneam să realizez pe o anumită durată de timp exercițiile stabilite în program), pe care îl structuram ca durată în funcție de programul social și timpul disponibil.

De multe ori, ajungeam să trag de mine pentru a realiza tapasul respectiv, iar de multe ori rezultatele nu erau la înălțimea așteptărilor, în ciuda sforțărilor și eforturilor făcute pentru a duce la îndeplinire programul spiritual respectiv. Privind retrospectiv acea perioadă, am sentimentul că depuneam mult efort pentru rezultate prea puține sau insignifiante. De multe ori constatam că am pierdut sensul efortului depus și deveneam lipsit de aspirația de a mai duce la capăt tapasul astfel că îl finalizam cumva forțat, mai mult din voință și ambiție decât dintr-o înțelegere superioară, conștientă, a practicilor respective. Iar principala problemă era că REZULTATELE OBȚINUTE NU ERAU PERMANENTE, dispăreau după un timp și era nevoie de un nou tapas, și tot așa, yoghinul de la MISA se treește că după 25 de ani el se zbate să rezolve aceleași și aceleași probleme care dispar doar pentru a reapărea din nou, fără a fi eradicate niciodată definitiv.

În yoga tibetană, regula este să nu forțezi. Se spune că Budha a avut un discipol muzician, care făcea eforturi susținute, îndârjite în practica lui și cu toate acestea nu obținea rezultatele scontate. Deznădăjduit, l-a întrebat pe Budha de ce nu obține rezultate în ciuda eforturilor sale. La care Budha l-a întrebat: când cânți tu cel mai bine la vina (instrument cu coarde asemănător viorii) ? Când are corzile prea întinse sau prea slăbite ? Respectivul a răspuns: când nu sunt nici prea întinse, nici prea slabe. Atunci Budha i-a răspuns: așa trebuie să fii și în practica ta. Dacă ești prea îndârjit sau forțezi sau dacă ești prea relaxat și delăsător, nu e bine.

Însă, ce este diferit în practicile preliminarii este faptul că ele SE CER să fie realizate. Dorința de a practica apare natural, spontan, fără efort, ca un rezultat firesc al practicilor deja realizate, de parcă ceva din interiorul tău de îndeamnă să te rupi din activitățile cotidiene și să practici.

Astfel, spre deosebire de ceea ce realizam la MISA, am ajuns să practic cu plăcere, fără efort, fără încrâncenare și mai ales, fără frica de a-mi pierde “continuitatea” sau “nivelul spiritual atins”, ceea ce este de practicat în această etapă.

Țin minte și acum cum trageam de mine, după o zi plină, să îmi realizez tapasul, fără chef, doar pentru că știam că trebuie făcut, pierzând din vedere intenția inițială cu care îl începusem.

Acum, nu îmi este teamă dacă nu simt să practic o zi sau două, căci acea voce interioară își cere drepturile și mă împinge să practic în mod natural, fără sforțări.

Un aspect ce trebuie menționat cu privire la particularitățile sistemului yoghin tibetan vajrayana constă în altruimul ce răzbate permanent la nivel de intenție, din toate învățăturile și practicile acestuia.

Spre exemplu, la MISA eram învățați să dedicăm roadele acțiunilor noastre lui Dumnezeu, pentru ca astfel să nu ne mai facem karmă pentru viitor. Scopul în sine era unul egoist și viza doar realizarea personală, beneficiul egoist al eliberării de rezultatele propriilor acțiuni. Consacrarea acestor fructe ale acțiunilor se făcea la început, înainte de realizarea respectivei acțiuni, iar primirea unui răspuns semnifica că Dumnezeu este de acord cu acea acțiune, că ea este divin integrată și prin urmare nu acumulăm karmă dacă o realizăm.

O altă diferență importantă constă în aprecierea pe care tibetanii o au asupra meritelor acumulate în urma practicii. Se consideră că atingerea stării de Budha se realizează prin obținerea celor două kaya ale iluminării: acumularea de merite și de înțelepciune.

Din punctul de vedere al meritelor spirituale, acumularea lor face posibilă înlăturarea obstacolelor din calea aspirantului și de aceea sunt necesare pentru realizarea spirituală.

Pe linia vajrayana, dedicarea meritelor obținute prin intermediul practicii spirituale se face întotdeauna după finalizarea acestora, iar aceste roade se dăruiesc tuturor ființelor simțitoare din samsara și nirvana, pentru ca acestea să poată beneficia de ele. De asemenea, ne rugăm ca aceste merite să se multiplice la infinit pentru ajutorul tuturor ființelor în vederea atingerii stării de Budha.

Am găsit și explicația pentru care dedicarea se face întotdeauna la final, nu doar în tradiția tibetană ci și în cea indiană (cei ce vor să se convingă cu privire la tradiția indiană, să pună mâna să citească tratatul Natyashastra tradus în limba română de celebrul indianist Sergiu Al George. În acest tratat, la început se invocă zeitățile binevoitoare – înainte de începerea reprezentației dramatice, iar la final se dedică meritele). Explicația este că dacă încă nu ai realizat acțiunea, nu ai ce dărui, căci roadele nu au fost încă obținute pentru a fi dăruite.

Pe de altă parte, acest altruism mahayanic oferă o minunată încredere în reușită practicantului, căci el simte că nu este singur și prin racordarea la linia de maeștrii care au acumulat oceane de merite spirituale prin practica lor încununată de succes, și el poate beneficia de meritele acestora, dăruite toate ființelor simțitoare. Tocmai de aceea, la fiecare etapă a dizolvării vizualizării lui Vajradhara și companionilor acestuia de pe linie sau a câmpiei de merit, sau a lui Vajrasattva, la purificarea Vajrasattva, sentimentul încrederii în reușită și al posibilității obținerii iluminării este puternic și învinge frica sau neliniștea că prin forțele proprii nu poți atinge realizarea ultimă, de unde și veșnica încordare și sforțare de a-ți înfrânge lenea și inerția pentru a practica – pe care le întâlneam în yoga învățată la MISA. Această abordare diferită creează o ușurință deosebită, aproape fără efort de voință, în realizarea practicii zilnice.

Dar toate astea privesc atitudinea față de practică.

Aș vrea însă să împărătșesc câteva lucruri și despre practica în sine.

Însă despre acestea într-un material viitor.

 

Citiți vă rog și:

Înțelegerea mea asupra practicilor preliminarii

  • FREEDOM

    Cine este cel care practica ? Si ptr ce practica ? Nevoia psihologica de a practica apare doar cind crezi ca esti separat , cind nu intelegi cine esti cu adevarat . De unde apare aceasta nevoie de a pracitca ceva ? Din mine , este raspunsul automat .. dupa care ar trebui sa apara firesc intrebarea CSE ? Si trebuie vazut cine este acest mine care practica . Corpul nu poate practica nimic ptr ca este un cadavru , fara minte nu se poate initia nici un impuls de a practica ceva . Deci cine practica ? Mintea , ptr ca exista credinta ca esti o entitate separata de intreg . Si apoi trebuie cercetat ce este mintea .. e un pachet de ginduri . Gindurile vin si se duc la nesfirsit . Ele pot fi observate si deci si gindul de a practica -transforma spiritual , gindul de aspiratie spirituala si de atingere a Samadhi este tot un gind . Ce este SAMADHI ? Este un ideal spiritual , de care cu totii am aflat de la altii . Este un ideal la care se ajunge prin efort , este un procers de devenire continua pina cind mintea se dizolva =tace =dispare .. abia atunci se atinge samadhi . Dar atunci cind verifici cine esti intelegi in modul cel mai direct ca nu esti mintea , ca mintea nu exista si nici nu a existat vreodata , doar sintem obisnuiti sa credem ca visam , exersam dormitul . Toata practica este doar mai mult combustibil ptr a continua cautarea , e o bucla psihologica =un sens giratoriu mental care ne mentine in minte . -Mintea e un mit – UG KRISHNAMURTI .

  • FREEDOM

    Cine este cel care practica ? Si ptr ce practica ? Nevoia psihologica de a practica apare doar cind crezi ca esti separat , cind nu intelegi cine esti cu adevarat . De unde apare aceasta nevoie de a pracitca ceva ? Din mine , este raspunsul automat .. dupa care ar trebui sa apara firesc intrebarea CSE ? Si trebuie vazut cine este acest mine care practica . Corpul nu poate practica nimic ptr ca este un cadavru , fara minte nu se poate initia nici un impuls de a practica ceva . Deci cine practica ? Mintea , ptr ca exista credinta ca esti o entitate separata de intreg . Si apoi trebuie cercetat ce este mintea .. e un pachet de ginduri . Gindurile vin si se duc la nesfirsit . Ele pot fi observate si deci si gindul de a practica -transforma spiritual , gindul de aspiratie spirituala si de atingere a Samadhi este tot un gind . Ce este SAMADHI ? Este un ideal spiritual , de care cu totii am aflat de la altii . Este un ideal la care se ajunge prin efort , este un proces de devenire continua pina cind mintea se dizolva =tace =dispare .. abia atunci se atinge samadhi . Dar atunci cind verifici cine esti , intelegi in modul cel mai direct ca nu esti mintea , ca mintea nu exista si nici nu a existat vreodata , doar sintem obisnuiti sa credem ca visam , exersam dormitul . Toata practica este doar mai mult combustibil ptr a continua cautarea , e o bucla psihologica =un sens giratoriu mental care ne mentine in minte . -Mintea e un mit – UG KRISHNAMURTI .

  • MR

    De la nivel ultim poti spune asta. Insa atata timp cat nu ai ajuns cu adevarat la acest nivel si nu te-ai stabilizat in el, e doar filozofie ieftina si autoiluzionare, caci esti supus acelorasi legitati ale karmei si samsarei.

    Semnul ca ai atins acel nivel despre care vorbesti este Sat Chit Ananda. Freedom, te bucuri cu adevărat de aceste trei calități ale sinelui revelat ? Dacă nu, atunci ai nevoie de practica.

  • Neele

    Vajradhara, Vajrasattva …, cine sunt acestia?
    M-a fulgerat un gand aseara ca n-am nici vreo legatura cu exmisa.

    * field: parca merge mai bine camp decat campie.

    Jonang-ilor/gelugpa-silor: Na na na na na … 🙂 Mintea din care sa extragi Sinele, nu exista.

    Am trecut pe aici, am vazut ca totul e in regula, am plecat.

  • Neele

    “Cine este cel care practica ? Si ptr ce practica ?”
    Cel care practica este ungur. De ce practica? Habar n-am. Mai intrebati-l si voi!

  • FREEDOM

    Unde este nivelul asta ultim de care vorbesti , in viitor cumva ? Despre ce nivel ultim vorbesti ? De unde sti ca exista un asa zis nivel ultim? De la altii , e clar . Te-ai uitata vreodata sa vezi cine esti cu adevarat ? Ti-ai pus intrebarea CSE cu adevarat sau ai trecut direct peste si ai concluzionat peste ? Ceea ce esti ai fost si vei fi mereu , nu e o chestie de devenire sau de practica .Propria ta fiinta prezenta si constienta care esti chiar in acest moment nu are nevoie in prealabil nici de macar o singura meditatie . Ptr ca deja existi , esti prezent si constient .. Toate practicile si toate ideile despre iluminare si incatusare pot apare doar ptr ca esti prezent si constient , cu alte cuvinte prezenta constienta care esti este dtarea fundal si ea este singura reala . Ideile , gindurile si practicile se suprapun peste aceasta prezenta constienta care esti tot timpul , de-a lungul celor 3 stari si acestea sint doar simple ginduri =asocieri . Daca nu mixezi prezenta cu aceste asocieri ea ramine cum este -simpla pura imaculata . Ramii atent numai asupra prezentei constiente si se va produce separarea de ginduri -idei -concepte si practici . Nu te vei m ai proiecta psihologic in viitor mereu asteptind sa traiesti o stare supranaturala , de extaz , samadhi sau sat-chit ananda . Astea sint doar cuvinte , concepte care impresioneaza mintea aidoma jucariilor . Si in tot acest timp in care cazi prada ideii de eliberare si incatusare si incepi tot felul de practici TOTUSI esti aceasta prezenta constienta fara de care nu ar putea exista nimic , nici ginduri , indei concepte , teorii si idealuri spirituale . Teorie este ce spui tu ptr ca nu acorzi nici o atentie prezentei constiente ci doar mintii care iti spune ca esti altceva decit aceasta prezenta simpla si ca trebuie sa te lansezi in practici altfel nu ai nici o sansa sa atingi =devii =realizezi =transformi =obtii samd . Traiesti intr-o proiectie continua si nu iei deloc in seama aceast fundal care este prezenta ta proprie constienta si pe care o amesteci cu ideile tale despre ce este spiritualitatea si realizarea .

  • MR

    Freedom,

    Ești plin de new-ageisme de tip Eckhard Tole, Nisargadata Maharaj și Krishnamurti. Ești trist, ești vesel, ai fluctuații, pierzi conștiența când adormi ? Atunci nu ești realizat. Punct. Și asta indiferent de ce crezi tu despre a fi prezent și alte vrăjeli și sofisme.
    Ești cumva omniscient, cunoști pe deplin cauzele existenței tale și efectele lor ? Știi ce ți se va întâmpla mâine, îți cunoști momentul morții și condițiile viitoarelor încarnări ? NU.
    Deci ești la fel de praf ca și mine și toți ceilalți, doar că tu crezi că ai realizat cine știe ce, înțelegând cu mintea o chestie care la modul fundamental este reală – CU CONDIȚIA SĂ O REALIZEZI ÎN MOD DIRECT.

  • Neele

    Manipura varza! N-a observat nimeni ca lipsesc tildele?
    E nevoie de tilde pentru aspiratie.
    Nici nu stiti cata nevoie este.

  • Neele

    Nici macar nu e prezent. Daca era prezent, realiza in mod direct.

    Eu n-am celebrat Anul Nou pentru ca n-am avut roba de swami.
    Daca aveam, poate altfel se punea problema.

  • FREEDOM

    Iti mai spun doar ceva scurt si nu mai insist cu nimic , si anume . Ai spus ca ai cititi pe Nisargadatta si ca e fumat de tine . Ok . El spune ceva esential pe prima pagina in EU SINT ACELA , spune asta – ptr ca ceva sa paota aparea in constiinta trebuie sa exista cineva caruia sa-i apara , care sa fie prezent si constient ….- . Daca ai fi inteles chestia asta de pe prima pagina ti-ar fi fost clar care este treaba cu cine esti cu adevarat . Tot el spune in alta parte – daca vorbele mele sint intelese pe deplin , ele fac inutila orice disciplina si orice sadhana . Ceea ce va intav eu este stravechea cale catre eliberare prin simpla intelegere , este o scurtatura fara egal , este scurtatura scurtaturilor . Nici o iluminare nu are loc in viitor . Chir si iluminarea este un concept deoarece tu esti prezent si constient toata ziua si in aceasta prezenta apare ideea de iluminare -eliberare – incatusare .Deoarece tu esti , nici o realizare nu e necesara , nici o tehnica . Aceasta prezenta este unicul adevar si nu ai nevoie de nici o practica ptr a o aduce de undeva , ptr a o crea . Crezi ca poti crea acest simt al prezxentei prin practici ? Tu nu esti separat de aceasta prezenta realitate , asa ce ce fel de practici sa fie necesare si ceine sa le realizeze ?Este prezenta lipsita de orice efort . In realitate nu exista nici o distanta , nici o separare . La ce rezultate te astepti ? Exista vreo cale de a percepe realitatea in mod direct ? Fireste ca exista , tu esti -existi in si de-a lungul celor 3 stari . Asta e tot . Tine-te de senzxatia es si sfirsita-i cautarea .Chiar fara sadhana ? Ce poti adauga in plus ptr a fi , nu esti tu deja prezent si constient pe deplin chiar acum ?Mukti este un cuvint incitant ptr minte si mintea ta se lan seaza in practici acoperin prezenta simpla si evidenta care esti . Tu esti bintuit de idealuri-idei despre libertate pe care le-ai auzit de la altii . Da ,dar scripturile ne incurajeaza sa cautam , sa practicam . Scripturile fac acest lucru ptr oameni incuiati , de asemenea tot ele spun NA SADHANA =fara sadhana , fara practica .Daca ti se pare imposibil ca sa te cunosti fara sa te transformi , in ce anume vrei sa te transformi ? In sine cumva ? Exista 2 sine , unul superior si altul inferior ? Nu esti toata ziua mereu prezent si constient? Ce vrei mai mult ? Nu mixa prezenta cu ideile si gindurile tale despre spiritualitate si eliberare si vei ramine ceea ce esti dintotdeauna -sinele . Cum sa-mi cunosc sinele ? A cunoaste sinele , insemna a fi sinele . Intre cunoastere si fiintqare nu exista nici o distanta . –

  • Neele

    @Freedom:
    “Eu sunt acela.” Unde ai aplicat asta?
    Bau-bau, urli aici la toata lumea si nu-ti dai seama ca urli la tine?
    Nu esti serios, esti smecheras.

    Na Sadhana – fara sadhana. N-ai aspiratie. Am scris mai sus ca avem nevoie de aspiratie.
    Tu negi necesitatea ei. E clar ca vorbim alte limbi aici. Diferite.

    Bye!
    Ai liber de la preliminarii. Sa nu cumva sa te ranesti in ele!
    Cum dam altfel un pretios ca tine inapoi la familie?

    viviiiiiiiiiiiiiiiii,
    Vin’ di ia nataraul!

    Pana vine vivi, eu sunt God si iti comand sa asculti de poruncile mele.
    Sa iti iubesti aproapele ca pe tine insati!

  • Neele

    Succes la karma yoga Freedom!
    Sa ai multi copii! Destepti si iubareti ca tine. Haha!

    Neeext!

  • In mare ce spune Freedom este adevarat. Acelasi concepte le expune si Poonja.
    Tot ce obtii ca urmare a unei practici vei pierde.
    Nici un invatator, nici un discipol, nici o cale.
    Nu e nimic de obtinut, nu e nimic de pierdut.
    Sinele este singurul lucru care nu il poti obtine, dar nici nu il poti pierde!
    Orice practica este facuta cu corpul sau cu mintea. Prin urmare rezultatele vor fi fizice sau mentale.
    Practica este si ea tot un concept care te indreapta catre trecut. Poonja spune ca singura metoda este Atma Vichara, interogarea suprema de ca vorbeste si Freedom Who Am I? Cine sunt eu?
    El descrie foarte clar: universul este de natura mentala, doar un concept si se afla in trecut.
    Singura metoda, practica si cea mai rapida este Cine sunt eu? eu care este tot un concept, un gand. Aceasta intrebare este ca o sabie care loveste la radacina conceptului samsarei, a
    universului care este inerent legata de gandul eu. Gandul eu este primul gand care apare in minte, primul val. Ai lovit la radacina prin intrebarea Cine sunt eu? si ai patruns in Sursa game over! S-a terminat! Daca nu, te amagesti cu practici, mantre etc. Tot Poonja spune ca a doua practica dupa cine sunt eu? este mantra pentru ca tine mintea ocupata si nu mai sare de la o idee la alta.
    Intelege cine poate.
    Mult succes in cautarea Sursei!

  • Neele

    “El descrie foarte clar: universul este de natura mentala, doar un concept si se afla in trecut.”
    Asta e shunyata si fara sa te agati de vreun concept.

    “eu care este tot un concept, un gand.”
    Nu loveste nicaieri pentru ca atunci cand revii, tot in samsara revii. Ca sa percepi diferenta intre samsara si nirvana, trebuie sa intelegi baza samsarei.

    “Ai lovit la radacina prin intrebarea Cine sunt eu? si ai patruns in Sursa game over! ”
    Sunteti in deriva pentru ca mintea nu dispare.

    Hai la treaba! Puneti-va pe invatat limbi straine si pe studiu serios ca sa aveti si un suport, nu doar sa vorbiti de pe cartile altora cum face Catrina.

  • Neele

    Dedic meritele rezultate din aceasta confruntare dlui Iisus pentru curajul de a curata lumea de pacate (impuritati).

  • Neele

    Raspuns pentru Roxana Chirila scris aici deoarece pe site-ul ei este imposibil a comunica vreo idee.

    In momentul in care eu am afirmat ca este mai dificil de tradus din romana in engleza decat din engleza in romana, acest lucru trebuia sa fi fost inteles exact asa cum l-am perceput si l-am descris eu din perspectiva experientei mele. Faptul ca tu te stradui sa fii performanta, sa servesti, sa traduci la fel de bine dintr-o limba in alta, arata doar ca esti limitata intr-o tara numita Romania, ca n-ai calcat niciodata in afara ei si ca esti lipsita de atentie. De aceea cauti atentie chiar si negativa.
    Cea mai buna scriitoare si traducatoare din Romania, nici nu-ti dai seama cat esti de imatura si cat de mult te comporti ca un robotel.

    N-ai pentru ce sa-mi multumesti.

  • Neele

    Daca mai apare vreun vira care vrea sa demonstreze nu-s ce cand altii sunt abia la preliminarii si au nevoie de liniste sa inteleaga si asimileze, il invit sa se prezinte in fata gurului din Paris. Din miscarea lui ati iesit, acolo mergeti si prestati.
    Succes!