Speranța corectitudinii contra mirajului guvernării tehnocrate

rapcea.ro: de astăzi scriu editoriale pentru câteva noi publicații. Iată un prim material pe teme politice.

Democrația este cel mai bun sistem politic din lume cu o singură condiție: să funcționeze. Ultimii 26 de ani ne-au demonstrat că în România, democrația nu funcționează. Ea a devenit doar un pretext, o aparență ce conferă legalitate și legitimitate conducerii României de către aceiași oameni din umbră, beneficiari ai vechiului sistem comunist de dinainte de 1989. Acești beneficiari oculți ai vechiului regim sunt cei ce lansează pe scena politică românească și manipulează din umbră majoritatea partidelor și a politicienilor.

În aceste condiții, românul de rând a cam început să înțeleagă că orice ar vota din 4 în 4 ani, nu contează, căci lucrurile nu s-au schimbat – indiferent de oamenii care au ajuns în Parlament sau la guvernare.
Marea problemă a acestui sistem neo-comunist cu aparență democratică rămâne însă legitimitatea, sau mai bine zis lipsa ei. Atunci când prezența la vot scade la valori periculoase, așa cum s-a petrecut și în România, poporul tinde să nu mai respecte autoritatea conducătorilor aleși prin vot așa-zis democratic, fapt ce duce la fragilizarea autorității instituțiilor. Presiunea se acumulează și erupe în nemulțumiri publice, proteste de stradă iar uneori chiar în războaie civile, în care vechea conducere este răsturnată de la putere de cetățenii nemulțumiți.
Pentru a preântâmpina acest scenariu, oculții ce conduc din umbră politica românească caută să lanseze periodic personaje politice noi, pentru a capta din nou încrederea și speranța electoratului în posibilitatea remedierii stării de lucruri.
Acesta a fost motivul pentru care după revolta generală provocată de drama de la Colectiv, politicienii speriați vorbeau la televizor despre alegeri anticipate, în ideea de a calma spiritele amorsând speranța în posibilitatea unei schimbări democratice. S-a văzut însă că oferta electorală rămânând aceeași – excepție făcând cei scoși înafara jocului politic de arestările DNA-ului – alegerile anticipate nu reprezentau o soluție pentru a liniști spiritele. Și atunci s-a ales varianta schimbării Guvernului.
Guvernul Ponta a ales să “cadă” în aparență, doar pentru a se replia în linia a doua a unui nou Guvern “tehnocrat”, format din oameni “onești” și “curați”, fără legături vizibile cu partidele politice existente. De aici necesitatea mascaradei așa-ziselor consultări publice prezidențiale cu “strada”, sau cooptarea unor așa-ziși tehnocrați în spatele comisarului european Dacian Cioloș, cu permutările și schimbările grăbite de miniștri, pentru a satisface cât de cât exigențele de imagine a căror unică miză era calmarea populației revoltate – prin relansarea speranței și încrederii în noii guvernanți.
Schema folosită nu e una nouă. Aceeași manevră a fost folosită de Convenția Democrată în 1996, când – cu binecuvântarea și susținerea noului președinte Emil Constantinescu, Guvernarea “tehnocratului” Ciorbea, cu cei “cincisprezece mii de specialiști” ai săi, a mai irosit o dată speranța românilor în corectitudinea celor cocoțați la cârma țării.
După cum s-a văzut, Guvernul Ciorbea nu a avut nici un specialist, a folosit tot infrastructura PSD-ului, eșuând lamentabil după doi ani de ținut firma sus în ochii prostimii, timp în care în spatele ei, la adăpost de ochii românilor, vechea nomenclatură comunistă desăvârșea jaful sistematic al industriei și economiei românești.
Evident, totul a fost rodul unor înțelegeri politice, iar nu rezultatul naivității sau lipsei de experiență a echipei PNȚ-ului. Ca dovadă, domnul fost premier Victor Ciorbea, mutantul politicii românești, s-a transformat din oponent al PSD-ului în aprigul susținător al intereselor de clan al acestui partid-mafiot, fiind gratificat pentru aceasta cu poziția de “avocat” al Poporului, instituție de la conducerea căreia încearcă în continuare cu disperare să apere – pe cât se poate, penalii din politica românească.
Revenind la “tehnocrații” guvernării Cioloș, bâlbâielile și permutările din perioada de formare a guvernului ne-au convins pe deplin că acest guvern încropit în pripă, sub presiunea nevoii de legitimare a străzii, este unul fără unitate și strategie proprie.
Nou-înființatul Minister pentru Consultare Publică si Dialog Civic, gândit să dea credibilitate noii puteri executive, nu a reușit să comunice cu nimeni în cele aproape 3 luni de guvernare, deși a primit mai multe solicitări din partea liderilor formali sau informali ai cetățenilor ieșiți în stradă după tragedia de la Colectiv.

raspuns minister

 
 

Ce este mai grav este că în linia a doua a guvernării Cioloș regăsim aceiași secretari de stat și directori de regionale din vechile guvernări, oameni promovați pe criterii politice, conectați la găștile și grupurile de interese din umbră, care au condus România în ultimii 26 de ani. Aceștia nu pot fi schimbați prea ușor din funcții întrucât sunt “funcționari publici” ajunși pe post prin concursuri organizate “cu dedicație” de guvernările precedente, iar ei au “agenda” lor proprie, ce nu are nimic de-a face cu idealurile generoase ale guvernului Cioloș.
În atari condiții, singura soluție ar fi cea folosită și de vechii guvernanți la schimbările de putere de la Palatul Victoria: ordonanțe de guvern pentru restructurarea activității serviciilor autorităților publice, ceea ce ar duce la organizarea de noi concursuri pentru ocuparea pozițiilor cheie din eșalonul doi al executivului.
Faptul că prim-ministrul Dacian Cioloș nu se grăbește să “reorganizeze” administrația publică, și implicit să o “scuture” de căpușele lăsate de vechii guvernanți, nu poate însemna decât un singur lucru – anume că și dumnealui a “căzut la pace” cu oculții din spatele scenei politice, și nu se grăbește să aplice cea mai importantă și necesară măsură: depolitizarea administrației publice locale și centrale.
În aceste condiții, românilor nu le rămâne de făcut decât un singur lucru: să se organizeze temeinic în partide noi, fără penali, corupți și traseiști politici, și să acceadă la conducerea României prin vot democratic, ca manifestare a încrederii concetățenilor.
Este necesar ca cetățeanul de rând să înțeleagă că prin schimbarea legilor electorale, s-a ivit o șansă nesperată, o breșă în actualul sistem de clanuri mafiote, care poate duce la răsturnarea acestora.
Posibilitatea înființării partidelor zonale, cu un număr minim de membrii, interzicerea bannerelor gigantice de campanie, care defavorizau partidele mici în raport cu cele cu buget mare, măsurile de supraveghere a campaniilor electorale de către procurori, înăsprirea pedepselor pentru mita electorală și votul multiplu, plus o serie de alte noi măsuri – dau o șansă reală oamenilor de bună credință, ce doresc să intre în politică pentru a munci în slujba celor ce îi aleg.
Acum este momentul ca românii să se scuture de pesimism, deznădejde și să iasă din pasivitatea fatalistă ce i-a caracterizat până acum, pentru a se implica activ, fie ca și candidați, fie ca susținători ai unor candidați curați, ne-afiliați la vechile grupări mafiote din politica românească.

surse: dinport.ro

soim.ro

             altermedia.info
  • afroditus

    nu stiu cati bani faci din reclamele astea ptr imbecili, dar strica imaginea blogului. nu ma refer la continutul articolului, ci la reclamele de tip tabloid afisate la sfarsit

  • MR

    Ai dreptate afroditus ! Și totuși, le mai las în așteptarea momentului ăla când voi face reclamă la Istoria Religiilor a lui Eliade și bilete la spectacolele Teatrului Național. Până atunci, mai servește o porție de rețete de scăpare de hemoroizi/riduri/monturi/grăsimi. Scot de-o ciorbă pe zi, dar îmi dă satisfacție că produce și altceva decât neliniște în tabăra misană.