Au fost odat ca niciodat niște țri conduse de oameni lacomi și apuctori, crora nu le mai ajungeau propriile bogții și trgeau cu ochiul, șiret, la avuția altora.

Acești oameni au inventat tot felul de pretexte pentru a nvli peste țrile altora, la ale cror bogții rvneau, pentru a le jefui. Și s-au dus n acele țri pentru a le aduce “democrația” și pentru a le scpa de “tiranie” și “dictatur”. Avioanele lor au aruncat milioane de bombe peste acele țri, distrugnd șoselele, spitalele, școlile, muzeele și casele oamenilor. Apoi soldații lor au nvlit ucignd fr noim n stnga și n dreapta, iar cetțenii țrilor respective s-au trezit prinși n mijlocul haosului, fr siguranț pentru ei și familiile lor, fr hran, locuri de munc și perspective de viitor.

Pentru a-și salva viețile, au fugit care ncotro, cu copii, bunici și nepoți, doar cu ce puteau cra cu ei. Din oameni așezați, la casa lor, au devenit pribegi, cerșetori srmani la mila altora. S-au aciuit pe unde au putut, așteptnd s treac nenorocirea și s se poat ntoarce la casele lor. Și anii au trecut, dar rzboiul nu mai pleca din țara lor. Cci jefuitorii cei cruzi și ndrzneți se nvțaser cu hoția iar bogțiile erau multe. Și atunci pribegii au renunțat la ideea de a se mai ntoarce la casele din patria lor și și-au spus:

– mai bine s mergem acas la bogații care ne-au furat pmnturile și țara. S ne ducem pe capul lor și s trim la masa lor, privindu-i n ochi cnd mnnc din pinea noastr, s vedem dac mai pot mnca cu aceeași poft, fr s i mustre conștiințele pentru ticloșiile și jaful lor, abtute asupra capetelor noastre. Nu ne pot refuza, cci ne sunt datori. Ei ne-au furat țara, deci ei sunt responsabili pentru soarta noastr.

Alții, mai suprați au spus:

– s mergem la ei acas și s ne rzbunm pentru jaful și nenorocirile pe care ni le-au pricinuit. S le siluim femeile, s le omorm copii, s triasc și ei ce am trit noi. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte !

Și s-au pornit ca o singur ființ, cu mic cu mare, tnr și btrn, spre țrile jefuitorilor lor. Au trecut munți și vi, mri și ruri, peste granițe și garduri iar n final au ajuns n fața asupritorilor lor. Și acolo au ntins minile lor strignd: hrniți-ne, mbrcați-ne, da-ți-ne adpost ! n numele Umanitții și Democrației pe care pretindeți c o aprați, n numele crora ne-ați distrus țara !

Vznd puhoiul de oameni, bogații cei lacomi mai nti s-au nfricoșat, realiznd c nu i pot refuza pe acești oameni, cci lumea ntreag se uita la ei, așteptnd s le vad mrinimia și drnicia despre care vorbiser n toți anii.

ns bogații cei lacomi nu voiau s renunțe la averile lor pentru a-i hrni, mbrca și adposti pe pribegi, ba s-au plnuit cum ar putea s cștige și din aceast situație. Și atunci au spus n sinea lor:

– Ce ne pas nou ?! S i ajute poporul !

Și au gndit s pun o tax asupra fiecrui cetțean, pentru ajutorarea pribegilor. Astfel, fiecare cetțean era dator, cnd și adpa calul, s plteasc un bnuț n plus pentru refugiați. Și astfel, s-a strns o mare comoar, cci cetțenii erau mulți și bogați și nu simțeau bnuțul pltit pentru niște amrți. ns din banii strnși, doar o mic parte a ajuns la pribegi, cci restul a ajuns n buzunarele bogaților, care au avut grij ca tot ei s produc hainele și casele pentru pribegi, la prețuri umflate. Mai mult, banii care rmseser au fost dați armatei pentru a “pacifica” țara de unde veneau pribegii, iar rzboiul s-a aprins ca o vlvtaie și mai mare n țara de baștin a acestora, și tot mai mulți oameni și prseau casele și pmnturile lor pentru a veni n țara bogțașilor lacomi.

Și ajunseser pribegii ct frunz și ct iarb n țara bogaților, iar bnuțul pltit la adpatul calului nu mai era suficient. Așa c bogtașii au hotrt ca fiecare cetțean al țrii bogate s plteasc doi bnuți n loc de unul, pentru susținerea amrților pribegi.

ns cetțenii țrii celei bogate srciser din pricina pribegilor, cci relele se nmulțiser de cnd aceștia sosiser n țara lor. Nu mai erau locuri de munc, pinea se scumpise, zilnic erau violențe iar țara devenise nesigur.

Și atunci, sraci și bogați deopotriv s-au adunat și mpreun au ridicat n ștreanguri pe bogații cei lacomi.

Și cetțenii din țara bogat și-au ales alți conductori, cu dragoste pentru popor și fric de Dumnezeu. Fr lcomia bogaților, rzboaiele au ncetat iar pribegii s-au ntors la casele lor, pe care le-au reconstruit.

Și toat lumea a trit fericit pn la adnci btrneți. Iar eu am nclecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa cum mi doresc s se petreac.

, , , , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *