Banii și călătoria în timp

Voi face o afirmație ce poate părea ciudată la prima vedere: mașina timpului cu care te poți deplasa în viitor, prezent sau trecut sunt banii.

Și acum, să mă explic. Deși convențional trăim cu toții în aceeași epocă, respectiv anul de grație 2016 după Hristos, în realitatea concretă, lucrurile nu stau chiar așa. Noi percepem momentul temporal în care ne aflăm în funcție de contextul social, economic și cultural în mijlocul căruia trăim.

Te poți afla în Sillicon Valey, unde ai acces la tehnologia viitorului, beneficiind de confortul și opțiunile oferite de ultimele descoperiri ale științei, sau poți trăi în zona sub-sahariană, mâncând pământ pentru a supraviețui, așa cum o făceau probabil oamenii cavernelor în zorii umanității. Între aceste două extreme aflate din punct de vedere temporal convențional în același moment, există numeroase alte zone mai apropiate sau mai îndepărtate de aceste două repere. Poți trăi – spre exemplu, în evul mediu, într-un sat din România unde țăranii se află încă în zorii agriculturii de dinainte de epoca fierului, arând cu calul și cu plugul de lemn, sau poți trăi într-un oraș ultra-poluat din China, unde tocmai a luat avânt industrializarea, etapă depășită deja de orașele din Anglia, care renunță la industria poluantă în favoarea tehnologiilor ecologice.

Pentru a trece dintr-o epocă în alta nu ai nevoie de vre-o mașină sofisticată a timpului, ci doar de bani. Banii te pot propulsa înspre viitor, dându-ți acces la confortul și posibilitățile tehnologiei viitorului, sau îți pot da posibilitatea să vizitezi ca turist, “trecutul”.

De altfel, acest tip de turism spațio-temporal este tot mai popular printre cetățenii statelor bogate, care uneori preferă să își facă adevărate vacanțe în epoci din trecutul Umanității, unde sunt tratați ca niște super-oameni veniți dintr-un viitor inaccesibil celor mai mulți dintre localnicii acelor zone.

În acest fel, putem înțelege pasiunea prințului Charles al Marii Britanii, pentru “modul de viață tradițional” din valea Zăganului, unde oamenii sunt – din punct de vedere material, cultural și spiritual, aflați încă undeva în epoca medievală, mult mai potrivită instituției regalității – în raport de Anglia actuală a prințului Charles.

Tocmai de aceea, banii nu constituie – pentru oamenii inteligenți, un scop în sine, ci doar un mijloc de a trăi cât mai aproape de orizontul viitorului. Însă pentru asta, nu trebuie să ai doar bani, ci și viziune. Căci sunt destui oameni cu bani care sunt tributari psihologiei unui anumit moment temporal, de care nu se pot dezbăra. Oameni care adună bani de dragul banilor sau al puterii pe care aceștia li-l conferă ca poziție în mijlocul societății în care trăiesc. Din categoria asta sunt zgârciții compulsivi (inclusiv cu ei înșiși) și avarii. Astfel de bogați proști sunt cu duiumul, mai ales la noi. Oameni care, chiar dacă au bani care le permit să trăiască în viitor, trăiesc în prezent sau, mai rău, în trecut. Bogați care deși au mașini luxoase, dau cu ele în aceleași hârtoape de ev mediu de pe drumurile desfundate românești, ca și noi, pulimea.

Ce este mai grav e faptul că acești imbecili bogați de pe la noi, care au făcut averi din furt iar nu din ingeniozitate, muncă sau inteligență, țin în loc, în trecut, România, căci doar aici, în pauperizarea și sărăcia generalizată pot disona suficient de puternic cu restul populației, pentru a se simți valorizați, unici, cu alte cuvine, “bogați”.

Pentru această categorie de indivizi, bogăția nu este atât un mijloc de a trăi mai bine cât o soluție de a se diferenția de marea majoritate, pentru a-și satisface imensul orgoliu și nevoia de a se simți “speciali”. Giovani Becali este exemplul clasic în acest sens.

Tocmai de aceea, viața, Universul, Dumnezeu, sau cum vreți să îi spuneți acelei Forțe ce ne guvernează destinele, îi aruncă pe acești repetenți la școala Vieții, în pușcării unde sunt forțați să învețe lecția amară a suferinței de a trăi în trecut: ca și condiții de trai, libertate de mișcare, de comunicare, societate, nivel de cultură al celor din jur, acces la tehnologie sau servicii medicale.

Contrar zicalei “Time is Money” majoritatea celor bogați sunt atât de preocupați de a face bani încât nu mai au timp să îi folosească. Acest soi de oameni trăiesc cu o obsesie permanentă a creșterii câștigurilor, urmărind doar spirala ascendentă a profitului, ratând oportunitățile pe care viața le oferă pentru ei. Ei folosesc banii doar pentru a-și marca în societate prestigiul social atins, folosindu-și bogăția pentru a cumpăra bunuri exclusiviste care să îi diferențieze de cei care nu și le pot permite. Așa se face că au apărut o serie de branduri ale unor produse de uz comun, a căror valoare nu este justificată decât de dorința de exclusivism a celor ce le cumpără. Ceasuri Patek Philippe, genți sau pantofi Louis Vuitton, mașini Maybach, și exemplele pot continua. Aceste bunuri nu își justifică valoarea prin calitatea sau fiabilitatea lor, cât prin exclusivismul prețurilor.

Revenind la oamenii ce folosesc banii în mod inteligent, aceștia folosesc banii ca pe un mijloc de deplasare în timp, mai ales înspre viitor. Cu bani îți poți permite tehnologia sau tratamentele medicale de ultimă oră. Îți poți permite accesul la educație și cunoaștere, la cultură și informație. Deși aparent informația se găsește pe toate drumurile, în realitate informația de calitate, care contează, nu e gratuită, ba chiar costă destul de scump.

Închei acest articol invitându-te, cititorule, să meditezi asupra zicalei ce spune că majoritatea oamenilor sunt prea ocupați cu munca ca să câștige bani, și prin asta, accesul la lumea viitorului, aș adăuga eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *