mi privesc fiica cum suge lacom laptele din biberon. Este cu ochișorii deschiși și m privește. nc nu și-au schimbat culoarea. Are nc ochii de bebeluș, abiadeschiși de doar cteva zile pe aceast lume.
– Bun scumpete mic. Oare este deja cineva acolo, n spatele acelor ochișori frumoși ?

O observ cum m privește, probabil la fel cum și-a privit și Adam Creatorul n prima clip dup ce a primit suflarea care l-a adus la viaț. Chipul meu i va rmne ntiprit n suflet, n lutul primordial al minții ei imaculate. n jurul acestui chip se va construi Animus-ul ei. M va iubi sau ur poate, dar niciodat nu m va putea ignora. Sau uita.

Privindu-i chipul, cu puțin ajutor (!!!) m cufund n amintiri ca un nnottor spre fundul lacului. n beția lucid a hipoxiei, frnturi de amintiri mi se ridic la suprafaț, ca niște bule de oxigen. Amintiri pe care nici nu știam c le posed. Privesc la chipul tnr al mamei mele. Și realizez de ce nu s-au pstrat acele amintiri la suprafaț. Pentru c la acel moment, nu avea cine s le memoreze, cci Eu, cel de acum, nu existam.

ntr-o strfulgerare, am nțeles mica ființ pe care o purtam n brațe. Era o plpndflacr de conștiinț pur, care ardea vesel, alimentat de combustibilul impresiilor oferite de lumea nconjurtoare. Iar forma ei urma s fie stabilit definitiv și irevocabil de micile detalii pe care le absoarbe ca un burete.

Muzica din camera ei; lumina palid a veiozei, cu ornamentele sale romboidale. Și n acel moment, din strfundurile memoriei a țșnit la suprafaț, luminoas și aievea, imaginea veiozei de lng ptuțul meu de bebeluș. Era o mic lamp de noapte, cu un abajur rotund, ca o plrie de ciuperc fr capac. Mi-am amintit cum stteam cu orele, contemplnd forma perfect a conturului rotund al abajurului. Fr gnduri, fr nțelegere. Doar percepția formei rotunde și conștiința mea care lua forma ei. Și muzica. Mama, dar și bunica, lsau radioul s cnte n surdin, zi și noapte. mi amintesc frnturi de șlagre, ora exact, imnul de stat, voci de crainici din buletine de știri. Familiaritate pur.

Tumultuos, zgazurile memoriei se deschid mai mult și mi amintesc cutremurul din 77. Eram la mama n brațe. Aveam aproape 2 ani. M ținea strns la piept, i auzeam inima bubuindu-i de spaim. Stteam sub tocul ușii n apartamentul prietenei ei de-o viaț, la care ne prinsese seismul. Blocul se cambra ca un balaur uriaș, cu balans nfricoștor, aruncndu-ne dintr-un toc al ușii n cellalt. Alt amintire se ridic la suprafața conștienței. Am vzut apoi cearta prinților. Tata strig. Mama țip. Este un țipt neomenesc, care m rscolește. ncep s plng. Și este plnsul meu de bebeluș. Plns de durerea transmis de mama, de țiptul ei ce trezește n mine agonie pur.

Eu, cel de acum, am nceput atunci, cu acele prime impresii. La fel ca fiica mea, care ncepe acum lungul drum al acumulrii de nimicuri care ne definesc ca persoane.

Privind-o n ochișorii aceia puri, senini, fr gnduri, m vd cum sunt acum, trecut probabil de jumtatea propriei povești. Și mi doresc ceea ce și dorește fiecare printe. Ca povestea ei s fie mai bogat și mai plin de frumusețe dect a fost a mea. Ca nici o suferinț s nu o ating. Știu c ceea ce i doresc este imposibil, dar asta nu m mpiedic s sper. Este menit s duc mai departe ceva din mine. Poate chipul meu, ntiprit pentru totdeauna n lutul imaculat al minții ei. Iar ea va transmite mai departe, copiilor ei, imaginea ei, și cu ea, o parte din mine și din mama ei.

A terminat de mncat și zmbește fericit. Un zmbet pur, beatific, fr gnduri, fr conștiința unui eu individual. Nu are nc un nume, nu a fost nc botezat. Și nu m grbesc s i spun pe numele ales de noi. Parc aș vrea s o mai feresc pe ct se poate, de povara ego-ului care nu a aprut nc.

Privind-o zmbind, realizez c la fel am zmbit și eu, cndva. Este probabil cel mai apropiat zmbet omenesc de zmbetul realizrii ultime, a imemorialului Buddha. Și plin de nostalgia originilor, m ntreb dac mi voi putea recpta și eu acel zmbet vreodat.

10398847_10208493745918615_2011579406124576501_n

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *