În vizită la Gregorian Bivolaru

Sunt câteva avantaje decisive atunci când ești avocat. Ca liber profesionist, poți să îți faci programul cum vrei tu și îți poți lua o mică vacanță când vrei tu. În al doilea rând, poți pătrunde acolo unde alții nu pot intra decât cu dosar penal. Ați înțeles despre ce e vorba: pușcăria.

Și când se nimerește să mai prinzi și două bilete de avion aproape moca și cazare pe la prieteni, tentația vacanței devine de nerefuzat. Așa se face că m-am hotărât să dau o fugă cu nevastă-mea, întru-un city-break de câteva zile, la Paris, orașul îndrăgostiților, pentru a ne reveni puțintel după nașterea fiicei noastre. A fost o mișcare îndrăzneață, însă mamele soacre ne-au suplinit cu nădejde în munca de baby-sitter pentru cea mică astfel că am putut pleca liniștiți și cu inima veselă în mica noastră vacanță, chiar dacă nevastă-mea suna din două în două ore acasă, pentru a vedea ce face aia mică.

Călătoria a fost lipsită de peripeții, mai puțin partea de control din aeroportul Charles de Gaulle, unde am pierdut o oră întreagă. Parisul mi s-a părut cumva mai trist după atentatele de anul trecut. Turiști puțini, fapt ce explică de ce am găsit biletele atât de ieftine. Și multă armată pe străzi, cu arme la vedere și degetul pe trăgaci. Din fericire am prins o vreme minunată, chiar dacă a fost puțin cam răcoare în unele momente ale zilei.

moulin rouge

Am vizitat locurile dragi nouă, în care aveam amintiri frumoase, și în sfârșit am putut vedea Luvrul fără să ne călcăm în picioare cu alți turiști.

Din curiozitate profesională am vizitat Curtea de Apel din Paris, teribil de asemănătoare ca arhitectură cu Curtea de Apel din București.

trepte curtea de apel paris

curtea de apel

Și, dacă tot ne-am dus pe-acolo, n-am rezistat tentației de a intra într-o scurtă audiență la grefierul șef al Curții, unde m-am interesat de cazul Magnus Aurollson, prezentându-mă ca fost avocat din România a lui Gregorian Bivolaru, interesat de soarta fostului meu client.

Am fost tratat cu amabilitate, mi s-au dat toate detaliile, inclusiv modalitatea în care pot obține o grefă cu acesta. Am plecat de acolo înarmat cu indicațiile necesare pentru a ajunge la Penitenciarul Fresnes, din suburbia Parisului. Am închiriat o mașină, am pus GPS-ul și în 40 de minute ne aflam la poarta penitenciarului.

prison-de-fresnes-2498226_1713

Penitenciarul respectiv este imens, cam de 3 ori mai mare decât Rahova de la noi. Este penitenciarul de maximă siguranță cel mai vechi și cel mai mare din Franța. Construit în 1898, are o populație de 2200 de deținuți.

Se sună de la un telefon cu fise la directorul penitenciarului, pentru aprobarea vizitei, iar după prezentarea legitimației de avocat și completarea unei fișe de vizită, am fost invitat să aștept într-o sală de așteptare, la parterul clădirii administrative.

telefon penitenciar

După aproximativ 3o de minute, am fost condus de un gardian în interiorul penitenciarului, traversând curtea exterioară și pătrunzând în clădirea interioară a pușcăriei, mai exact în Blocul C de detenție, unde își ispășește pedeapsa Gregorian Bivolaru.

interior penitenciar fresnes

Acolo am fost introdus într-o mică încăpere destinată vizitelor. Încăperea era împărțită în două de un grilaj masiv de fier, cu plasă metalică, care îți permite să vorbești nestingherit dar nu îți permite să te atingi cu prizonierul sau să îi înmânezi obiecte. O masă și un scaun pe fiecare parte a încăperii și un paznic la ușă, pe partea deținutului – în cazul de față un tip negru, chelios.

În partea de încăpere destinată prizonierului, așezat pe scaun, cu un dosar cu acte în față, se afla deja adus Gregorian Bivolaru. Amândoi am fost surprinși să ne revedem. Dar cred că el mai mult decât mine. Eu mă așteptam să îl văd în zeghe, sau cu cătușe la mâini. În schimb, era îmbrăcat într-un trening lejer, de culoare violet. Surprins, a dat să zică ceva, dar s-a oprit. M-am așezat pe scaun și i-am zis:

– Bună Grieg !

Recunosc că și eu eram emoționat și n-am putut spune mai mult. S-a uitat la mine și m-a răspuns la salut, cu un “bună” moale. Arăta mai bătrân și mai chinuit decât în poza dată de televiziuni.

  • Ai venit doar tu ? – m-a întrebat.

  • Doar eu. – i-am răspuns. Așteptai pe altcineva ?!

S-a făcut că se uită în actele din dosarul aflat în fața lui, încurcat, căutându-și cuvintele. Mă uitam la el cum stătea acolo, cu umerii căzuți, purtând parcă pe ei greutatea zidurilor groase ale pușcăriei, și brusc, m-a potopit un sentiment de milă față de el.

– Ești ok ? – l-am întrebat. Ai nevoie de ceva aici ?

Simțindu-mă, s-a recules repede și a încercat să își compună o mină înțeleaptă, meditativă.

  • Sunt bine. De ce ai venit aici ?

  • Am venit să te vizitez. Pot să te ajut cu ceva ?

  • Nu am nevoie de nimic. Am tot ce îmi trebuie.

  • Cum merge cu procesul ? Noi, cei din România aflăm doar ceea se apare din presă despre tine.

  • Avocații mei se ocupă de caz și preconizează că pe 11 mai voi fi liber.

  • Să dea Dumnezeu !

S-a uitat lung la mine, pe de-asupra ochelarilor, parcă ne-venindu-i să creadă că spun asta.

– vrei să transmiți ceva celor din România prin intermediul meu ?

– te rog să le spui că sunt bine și că ne vom revedea cu toții în curând. Să practice cât mai mult yoga, să realizeze programele la unison care au fost stabilite iar bunul Dumnezeu le va asculta cererile și va face miracole după credința lor.

– Grieg, nu știu dacă ești la curent cu problemele pe care le am cu cei din conducerea MISA, care posteaă tot felul de porcării pe yogaesoteric despre mine.

– Da măi, dar și tu te-ai apucat să ataci școala de yoga, ce voiai să se petreacă ? Cine seamănă vânt, culege furtună.

– Grieg, dar eu nu am făcut nimic altceva decât să critic punctual anumite aspecte negative ale unor persoane din conducerea MISA ! Era o critică constructivă, iar de cele mai multe ori am oferit și soluții pentru remedierea acelor stări de fapt negative din cadrul școlii, dar nu am fost ascultat.

Grieg a lăsat capul în piept, parcă consultându-se interior, apoi m-a întrebat:

– mai frecventezi cursul de yoga de la MISA? În ce an de curs ești ?

– Grieg, eu am fost dat afară de la curs de comitetul de conducere, fiind suspendat pe o perioadă de 3 ani pentru că te-aș fi atacat pe tine la imagine !

A ridicat ochii surprins spre mine.

– Măi, să știi că eu le-am spus să încheie amiabil disputa cu tine, să te cheme la o discuție și să te reprimească la curs.

– Grieg, nu m-a căutat nimeni în sensul ăsta !

– Vorbește cu Nicușor, spune-i că îl rog să ia legătura cu Mihai Stoian și să rezolve această situație.

– Grieg, dar nu e doar problema cu mine. Mai sunt și alții care au fost dați afară de la curs pe nedrept. Cazul lui Petrică Groza…

– Ce mai face Petre ?

– Bine, îți transmite salutări și se roagă să te ajute Dumnezeu să fii liber cât mai repede.

– Transmite-i că nu am uitat promisiunile pe care le-am făcut, dar la acest moment nu este posibil să le împlinim. Să aibă răbdare, iar la momentul potrivit, se vor rezolva și problemele lui.

– Grieg, și mai este și povestea cu Nițurad…

– Păi, nu s-a rezolvat ? Mie mi-a spus Mihaela că au rezolvat cu el.

– Nu s-a rezolvat nimic Grieg, omul a rămas cu pagube după povestea cu MISA.

Grieg a aplecat atunci capul în piept mâhnit, clătinându-l ușor și oftând, fără să mai spună nimic. Apoi m-a întrebat:

– în rest, tu ești bine ?

– sunt bine, Grieg. Mi s-a mărit familia, tocmai mi s-a născut o fetiță, de mahashivaratri.

– Să îți trăiască și să te bucuri de ea ! Cum o veți boteza ?

– Natalia Alessia.

A închis ușor ochii, concentrându-se, apoi a revenit și mi-a spus să transmit tuturor să nu ne facem griji pentru el, că totul va fi bine și Dreptatea și Adevărul Divin vor triumfa în final. Am simțit că întrevederea a luat sfârșit, așa că mi-am luat la revedere și i-am urat să iasă cât mai repede din închisoare. Mi-a mulțumit demn pentru vizită, aopi s-a ridicat și a spus câteva cuvinte într-o franceză stâlcită gardianului. Acesta a deschis ușa iar Grieg a plecat, aruncându-mi peste umăr o ultimă privire, îndurerată parcă. Și în acel moment parcă măștile au căzut și l-am văzut așa cum nu dorea să în văd. Un om bătrân, bântuit de spectrul pușcăriei, străduindu-se să pară încrezător în eliberarea lui.

4852679_fresnes_545x460_autocrop

Apoi ușa s-a închis iar eu am părăsit pușcăria aceea cu un aer dezolant. Pe drumul de întoarcere mi-am trecut în revistă toate momentele frumoase petrecute alături de Grieg, toate trăirile și experiențele spirituale minunate și m-am întrebat, copleșit de tristețe, cum a fost posibil să se ajungă aici ?

Apoi, ca într-o străfulgerare, am avut revelația cauzelor decadenței instalate la MISA.

Am văzut un copăcel mic, frumos, care promitea să ajungă la maturitate un stejar falnic. Însă copăcelul avea o înclinație, o abatere minusculă, aproape imperceptibilă, de la verticală.

Cât era mic, aproape nimeni nu o putea remarca, căci el era mlădios și elastic, ca orice copăcel în creștere. Însă atunci când a prins puteri și s-a dezvoltat, ajungând la maturitate, mica abatere de la verticală s-a văzut tot mai tare, pe măsură ce se înălța. Degeaba au încercat unii și alții să îl îndrepte la poziția sa verticală, căci era deja prea târziu: trunchiul i se rigidizase, nu mai putea fi îndoit, corectat. Singura soluție era să fie dezgropat din rădăcini și reașezat pe o poziție corectă, verticală. Dar cine să facă asta, fără acordul grădinarului ? Iar copacul a crescut strâmb, tot mai înclinat, până când, într-o zi, sub presiunea unei furtuni năpraznice, s-a prăbușit la pământ.

Așa și cu MISA. La început erorile erau aproape imperceptibile, dar pe măsură ce a crescut, aceste erori au devenit tot mai importante, tot mai vizibile. Astăzi, s-a ajuns în punctul în care ea este aproape destabilizată, aproape prăbușită sub furia furtunii justiției. Întrebarea este: după ce se va prăbuși, se vor găsi destui doritori care să ajute la replantarea în poziția corectă a acestui arbore ?!

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *