Feed on
Posts
Comments

Mare bătaie pe net ce s-a încins în jurul lui Marian Munteanu, candidatul PNL la Primăria Capitalei. Calcule peste calcule, atacuri și contraatacuri. Cum s-a ajuns aici ?

Să recapitulăm. Cine este Marian Munteanu ?!

În 1989 Marian Munteanu era un fel de student tomnatic ( avea 27 de ani), membru PCR și secretar de an al Asociației Studenților Comuniști. Nu oricine ajungea să facă facultate pe vremea comuniștilor. Trebuia să ai “origine socială sănătoasă”, ceea ce nu era cazul lui Marian Munteanu, care avea tatăl fost cadru militar și deținut politic în Siberia. Dovadă că între 1983 și 1987 (anul intrării la facultatea de Litere a Universității București) a lucrat la Metrou.

Pentru astfel de persoană cu “dosar pătat”, singura șansă de a-i fi acceptat dosarul la înscrierea în facultate era colaborarea cu Securitatea, delațiunea. În anul 1999 cotidianul „Atac la Personă” a publicat pe prima pagină în facsimil acordul de colaborare semnat de Munteanu cu Securitatea în septembrie 1988.

Dan Zamfirescu spunea într-un interviu dat în 1993, că i-a propus lui Munteanu să își dezvăluie unul altuia gradul pe care îl au în Securitate. Și că, mai mult, Munteanu era preocupat în decembrei 1989 că dosarul său va fi dat publicității. Chiar Ion Coja afirmă pe blogul personal, fără menajamente, că studentul Munteanu, pe care el l-a dus la Țutea și pe care l-a susținut apoi în lupta politică, este securist

Revoluția anti-comunistă din 1989 îl prinde comunist și lider student, dar pe 22 decembrie își mănâncă carnetul roșu de membru de partid iar pe 23 înființează Liga Studenților, simplu, fără comuniști.

În mediul Ligii din 1990, el este unul dintre promotorii discursului de tip legionar, fapt ce alimentează cu argumente hotărârea lui Iliescu de a “stârpi elementele legionare” din Piața Universității.

Pe noi ne interesează însă traseul său sinuos prin viață, căci marele public nu cunoaște prea multe despre viața celui se s-a vrut președintele României în 2000 și Primarul Capitalei în 2016.

După omorul luat de la mineri în 1990, devine primul președinte al Alianței Civice dominate de Grupul de Dialog Social (GDS), cloaca aia infectă de așa-ziși oameni de cultură – toți cu angajamente semnate cu Securitatea. Demisionează după doar câteva luni, termină facultatea în 1991.

Între cele două experiențe politice ale lui Munteanu, cu Mișcarea Pentru România (1992-1995) și PUNR (2000),  acesta efectuează un stagiu de specializare în științe politice și guvernamentale la Washington, SUA, ca bursier al Național Forum Foundation (Admiral Jeremiah Denton Foundation) în 1993.

De menționat că toți așa-zișii bursieri români de la americani, de după 89, au fost racolați ca agenți de influență de către Unchiul SAM, care în general nu face cadouri, ci doar investiții profitabile. Relația cu americanii începuse de altfel din primele zile ale Pieței Universității, când Ambasada SUA la București devenise un fel de sponsor neoficial al Pieței, furnizând de toate pentru toți, inclusiv material pentru note informative oferite de către unii dintre patrioții ei vizitatori… dar despre asta cu altă ocazie.

În 1998 îl regăsim alături de delegația care îl însoțea pe premierul Radu Vasile în Italia, ca apoi în 1999 se zvonea că se va înscrie în PNL.

Interesant este și saltul lui Munteanu de la preocupările politice, universitare și culturale, la cele economice. Brusc, din 1995 până în 1999, Marian Munteanu devine un “prosper om de afaceri” astfel că este ales vicepreședinte al Confederației Naționale a Patronatului Român (CNPR), organizație pe care o reprezintă (1999-2006) în cadrul Comisiilor tripartite de Dialog Social (Guvern-Patronat-Sindicate) de pe lângă Ministerul Educației, Ministerul Culturii și Ministerul Muncii. În această calitate reprezintă România, în 2000, la Congresul Internațional al Muncii de la Geneva. În 2000 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR); a fost delegat la Congresul Internațional al Întreprinzătorilor și Industriașilor (Vilnius, 2000 și Moscova, 2001) și membru al Consiliului CIII.

Transformarea lui Marian Munteanu din lider al studenților (comuniști și anti-comuniști) în om de afaceri prosper, cu sediu în Piața Rosetti, l-a făcut pe răposatul Cristian Pațurcă, autorul imnului golanilor, să scrie despre el: “Marian Munteanu a luat-o cu afacerile, n-a mai băgat în seamă pe nimeni. Da, a ajuns și ăsta mare și tare. A ajuns pe dracu’. Vali Sterian a fost singurul care l-a înfruntat și l-a făcut trădător nenorocit”

Din 2000 și până în prezent, activitatea lui Marian Munteanu este una… nepublică. Nu pare să se ocupe cu nimic în mod special (în afară de diverse activități culturale), însă menține contact activ cu tot felul de persoane (începând de la președintele AVMR – Ene Viorel și terminând cu diverși lideri informali naționaliști, pe care îi tot convoacă la diferite întâlniri). Nu reușește să câștige însă încrederea mediului naționalist, datorită strânsei sale colaborări cu Virgil Măgureanu, fostul director SRI.

Ce nu sună bine în povestea cu Marian Munteanu ?

În primul rând, pentru un om cu simpatii legionare declarate, nu prea înțeleg cum poate candida din partea PNL-ului, partidul al cărui lider a promovat în Parlament legea anti-legionară ?

Recunosc că prin contrast, Marian Munteanu devine un pic mai simpatic atunci când vezi cum îl atacă cu spume la gură pe motiv de legionarism, toată șleahta de jidani și jidăniți din structurile conectate la banul public românesc.

Care este însă miza acestui joc ?

Am aflat-o întâmplător, de la un fost coleg de ligă de-a lui Munteanu, actualmente ziarist șomer, care se temea că potrivit sondajelor, PSD-ul o să ia tot la alegeri (“futu-I morții măsii !”).

Ori, o întoarcere a PSD-ului la putere în contextul geo-politic actual și așa destul de încordat dintre Euro-SUA și Rusia, ar însemna o dinamitare a tuturor eforturilor axei UE-USA de îndepărtare a României de Rusia.

Iar cum alegerile la Primăria Capitalei au rolul de a sălta în rezultatele de la alegerile parlamentare, cu cel puțin 5 procente pe câștigătorul care reușește să își înșurubeze un primar al Bucureștilor, miza bătăliei este una evidentă.

Rușii și-au activat toate “conservele” de politruci copii de activiști sovietici, punându-i să “țipe” la adresa presupusului “antisemitism” și “legionarism” a lui Marian Munteanu, în vreme ce vectorii mediatici euro-americani îl susțin pe Marian Munteanu, trecându-i cu vederea păcatele colaboraționismului cu vechea și actuala securitate, pentru a salva ce se mai poate salva din voturile pe care PSD-ul amenință să le câștige masiv la alegerile din acest an.

De aici scoaterea în decor de către DNA (la solicitarea americanilor, probabil) a candidatului Orban și înlocuirea cu “rezerva” Marian Munteanu, care își făcea “încălzirea” mediatică în așteptarea intrării pe teren, de vre-o 8 uni, de când tot apare pe la TV ca invitat permanent la emisiunile lui Rareș Bogdan.

Având în vedere că lupta se va da din primul tur, este evident că din ecuația bătăliei cu PSD-ul euro-americanii au exclus din start partidele mici dar oneste, cum este cazul Partidului Național Democrat condus de Daniel Fenechiu.

“Tovarășii” europeni și americani trebuie să știe însă că în cursa electorală anti-PSD au mizat pe un “cal mort”, căci bucureștenii s-au săturat de impostori și mincinoși, cu atât mai mult cu cât oferta vine din partea PNL-ului, un partid aliat sub sigla USL, până mai ieri, cu PSD-ul.

Dacă s-ar fi jucat onest în România, euro-americanii ar fi trebuit să susțină, cu riscul de a pierde, un candidat curat, anti-comunist, cum este spre exemplu Daniel Fenechiu, iar nu indivizi cu traseu dubios.

Pe mine mă irită în egală măsură manipularea ordinară a rusoilor, la paritate cu cea a agenților de influență euro-americani.

Tocmai de aceea, mă piș pe variantele oferite de PSD și PNL și voi vota PND-ul lui Fenechiu, singurul candidat pe care îl cunosc personal și despre care pot băga mâna în foc pentru el că nu a furat, nu fură și e capabil să reziste la tentația de a fura, dacă va fi ales.

 

loading...

7 Responses to “Gogorița numită Marian Munteanu”

  1. prc says:

    “voi vota PND-ul lui Fenechiu, singurul candidat pe care îl cunosc personal și despre care pot băga mâna în foc pentru el că nu a furat, nu fură și e capabil să reziste la tentația de a fura, dacă va fi ales.”
    Daca va fi ales!?
    LOL
    Cu atribute de genul “cinstit” va fi ales, dar nu va iesi.
    Avem la bataie “castratoarea chimica”, “catedralu’ folcloric” si “savantu’ extrovertit”.
    Fiind un singur meci, cred ca la final catedralu’ si savantu’ o sa vorbeasca mai subtire, daca nu-si unesc, cumva, fortele.
    Mai e suficient timp, insa, pentru simplificat ecuatia.

  2. Ecce Homo says:

    Tu bagi mâna în foc pentru el iar el o bagă pentru tine… Adică vi-o băgați reciproc?!
    Kurrupt fiind, un om nu știe ce scrie pe verso în paginile propriei agende. Un criminal evident este corupt iar el știe că pe verso nu sunt doar dâre de cerneală ce a pătruns de pe față.

  3. Public Enemy 1 says:

    De exemplu:

    Kurrupt fiind băi publice cutreieram
    Și mă trezeam ades cu timp pierdut
    Foamea astfel eu mi-o potoleam
    Apoi scriam ce bine mi-a plăcut

  4. Cuminecatura Priori says:

    Kurrupția Ucide

  5. JE says:

    – Ce se-ntâmplă cu România? Pentru că mai mulți cititori s-au arătat CONFUZI pe bună dreptate legat de ceea ce se-ntamplă în acest moment în România iată care este înțelegerea pe care o avem asupra situației actuale
    http://bit.ly/1pdcncc

  6. n says:

    Bun îi vinul ghiurghiuliu ,
    Dacă-l bei devii diliu ,
    Și-l votezi pe Fenechiu
    Ca s-ajungem în pustiu !
    Uiuiu și iară iu ,
    De-l votezi pe Fenechiu ,
    Zice lumea că ești zbanghiu !

  7. Manu says:

    In anii 80 putea absolut oricine dorea sa urmeze o facultate. Ar fi trebuit sa va documentati mai serios. Ceea ce afirmati dvs. s-a intamplat in anii ’50, adica cu cateva decenii inainte. Din nefericire, oricine poate sa scrie orice trasnaie pe internet si isi imagineaza ca a devenit purtatorul adevarului absolut. Umberto Eco a descris cel mai bine aceasta chestiune, citiți-i parerea!

Leave a Reply