Falimentul Democrației. Ce urmează după ?

Organizarea majorității statelor moderne are la bază principiile democrației grecești din antichitate: dreptul de a alege și de a fi ales la orice funcție în Stat. Chiar și rarele monarhii rămase în viață sunt supuse unor principii constituționale ce îngrădesc în mod explicit atributele suveranilor, făcând loc drepturilor elective cetățenești.

Și totuși, democrația, un sistem participativ la viața cetății – vechi de peste două mii de ani, se apropie de obștescul său sfârșit. Semnele sfârșitului se văd în foarte multe țări: tot mai slaba participare la vot a cetățenilor – ce denotă lipsa de încredere în acest sistem, și ipocrizia sistemului electiv, concretizată în diferența între ceea ce prevede legea că ar trebui să fie candidații și partidele, și ceea ce sunt ei în realitate.

Din păcate, cetățenii nu meditează prea mult asupra acestor aspecte, căci exercitarea dreptului de vot este una sporadică, o dată la 4 sau chiar 5 ani.

De altfel actualele sisteme democratice existente în întreaga lume sunt destul de tinere, majoritatea fiind emanații ale revoluției franceze, o perioadă fecundă în domeniul imaginării celor mai năstrușnice modele de organizare a societății.

Constatăm însă că, dacă la baza modelului democratic modern de sorginte iluministă stăteau cele trei valori fundamentale ale revoluției franceze (libertate-egalitate-fraternitate), devierea de la aceste principii ideale este enormă în actualele sisteme democratice.

Astăzi, libertatea de a fi ales este împiedicată de tot felul de reguli electorale (număr de semnături, sume de bani ce trebuie depuse cu titlu de “garanție”, etc.) iar egalitatea candidaților în fața alegătorilor este cvasi-inexistentă, căci vizibilitatea mediatică este doar pentru aceia care au banii să și-o permită.

Aceste “filtre” blochează accesul simplilor cetățeni la funcții elective în Stat, favorizând crearea unei “clase” politice din “profesioniști” ai politicii, a căror singură ocupație și profesie este aceea de a fi aleși și de a conduce prin rotație.

Chiar organizarea partidelor nu mai corespunde scopului inițial al acestora. Partidele, acele entități juridice cu caracter politic ce trebuiau să se diferențieze prin viziunea politică asupra manierei de a conduce destinele unei țări, sunt astăzi un amalgam de găști grupate pe criterii de interese personale ale membrilor mai degrabă decât pe criterii și principii politice.

În plus, în tot acest joc al puterii a apărut o nouă forță, ce nu exista la originile democrației ateniene sau franceze: mass-media.

Rapiditatea cu care o informație poate fi răspândită sau distorsionată în rândul membrilor unei comunități face de multe ori ca încrederea publică într-un lider sau grupare politică să se schimbe fulgerător, mai ceva decât cotația la bursă a unei companii.

În acest context, presa scrisă și cea audio-vizuală, împreună cu mediile de socializare online au  devenit factori decisivi în percepția colectivă asupra politicului, afectând de cele mai multe ori în mod negativ opțiunile electoratului. Astfel, au luat naștere marketingul electoral, consultanții de imagine, șefii de campanie, sondajele de imagine și scandalurile mediatice.

Tot mai mult, democrația ca act de alegere în cunoștiință de cauză a unor lideri reprezentativi, și-a pierdut din această menire fundamentală, de a duce în fruntea comunității pe membrii cei mai reprezentativi ai acesteia.

În aceste condiții, falimentul democrației nu este departe. Tot mai multe țări europene înregistrează de la an la an preență la vot tot mai scăzută. Iar prăpastia între lumea politicienilor și votanți crește la fel de repede. În ciuda așa-ziselor alternative oferite de diferitele partide existente pe eșicherul politic, populația și-a pierdut încrederea în politicieni, și auzim tot mai des scandate în stradă sloganurile: “toate partidele sunt compromise” și “Democracy is a lie !”

Rotativele guvernamentale au încetat de mult ă mai păcălească pe cineva, căci blaturile politice sunt vizibile cu ochiul liber iar oamenii refuză să se mai lase târâți în partizanate politice.

În disperare de cauză, politicienii de carieră caută să propună publicului figuri publice noi, pentru a redeștepta speranța oamenilor în schimbarea în bine a stării de lucruri. Mass-media se căznește să scoată și ea din anonimat tot felul de indivizi cuplați la actualele clanuri de partid, în speranța că vor descoperi noi talente ale căror unic rol este acela de a aduce voturi și credibilitate.

Însă scopul, SCOPUL inițial al sistemului democratic, s-a pierdut. Căci scopul era acela de a permite accesul la conducerea Statului, în condiții de egalitate și libertate, a indivizilor cei mai reprezentativi din rândul alegătorilor, și care întrunesc cel mai bine aspirațiile comunității.

De aceea, cred că este momentul să schimbăm, să inovăm, să re-inventăm actualul sistem politic așa-zis democratic, care în realitate nu mai are nimic democratic în el.

Renunțarea la democrație nu trebuie să se facă în favoarea unui totalitarism global, de factura celui visat de arhitecții Noii Ordini Mondiale, prevestit în faimoasele Protocoale ale Înțelepților Sionului.

În locul actualului sistem democratic trebuie să punem un nou sistem de participare colectivă la viața societății, care să încorporeze în mod corect noii vectori de putere ai societății: presa, marketingul, rețelele de socializare, capabilitatea de a ne exprima instantaneu opțiunile, ideile, sugestiile și adeziunile, prin intermediul internetului.

În opinia mea, Statul modern nu trebuie să renunțe la conceptul de Națiune și valori naționale care ne auto-definesc atât ca indivizi cât și ca popoare. Căci cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui individ este să își piardă reperele, valorile.

În schimb, trebuie să avem curajul de a renunța la vestigile arhaice ale istoriei politicii: Parlamentul.

În locul Legislativului, trebuie să punem la lucru grupe de studiu publice, la care orice persoană interesată poate adera printr-un singur click, pe internet. Unde să poată aduce sugestii, îmbunătățiri, finisări. Unde populația activă politic, interesată de procesul dezbaterii noilor legi, își poate aduce în mod concret contribuția. Apoi, variantele legislative să fie votate individual, de oameni, prin intermediul unui portal securizat. Să treacă, să fie adoptate doar acele inițiative care întrunesc o largă majoritate, pentru a se menține echilibrul societății, continuitatea și stabilitatea structurală a acesteia.

Guvernul să nu mai fie ales de politicieni, dintre politicieni. Guvernanții să fie simplii angajați ai unor firme de management, care încheie un contract cu Statul, în care li se trasează ținte de atins, drepturi dar mai ales obligații de îndeplinit și sancțiuni în cazul eșecului.

Să aducem inițiativa particulară în domeniul politic, așa cum ea ar trebui să există și în comerțul de tip capitalist. Să nu ne fie teamă să deschidem piața conducerii treburilor Statului către competiția de tip economic dintre cei mai buni, remunerați corespunzător, și care să urmeze fidel mandatul încredințat de popor, potrivit necesităților de moment ale aparatului de Stat și ale societății în general.

În acest fel, am elimina dictatura și tirania imbecililor care votează în Parlament legi care nu reprezintă pe nimeni în afară de inițiatorii lor și grupurile de interese oculte care îi susțin în jocul politic. Am elimina hoția și delapidarea banului public, căci atunci când guvernanții, ca o mare corporație, acționează în baza unui mandat precis, cu răspundere patrimonială și mecanisme de control rapide, nu se mai lasă loc furăciunilor.

De ce am păstra Democrația actuală ? Doar pentru că o consființește Constituția ? Are ceva sacru și de neatins în ea, de trebuie protejată cu orice preț ?! Eu cred că actualul sistem democratic este depășit și trebuie schimbat fundamental. Paleativele de tip “afișarea proiectelor legislative ale Guvernului pentru consultare publică” sunt doar palide încercări și nu fac decât să confirme sistemul propus de mine, faptul că mijloacele tehnice dar și evoluția societății converg către un sistem democratic participativ direct.

Ce spuneți, se poate ?

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *