Cu voia lui Dumnezeu, mplinesc 41 de ani chiar n ziua de Paște, de nvierea Domnului Iisus Hristos. Pentru mine este prilej de dubl bucurie, cci am reușit s mai adaug un an vieții mele, dar s și srbtoresc acest lucru odat cu nvierea.

n acest an, rememorarea acestei zile speciale, cu semnificație, are rolul de a reactualiza un adevr: venirea pe lume – n cazul meu, dar și ncrederea n Dumnezeirea lui Iisus, dat de Miracolul nvierii Sale.

Srbtoresc lumina cea mic a vieții mele, ce se va stinge așa cum i este scris, la timpul rnduit – și care nu va fi ținut minte, cu Lumina cea mare a nvierii Domnului nostru Iisus Hristos, care va fi rememorat n veac de veac, pn la sfrșitul vremurilor Umanitții.

Și dorința mea este ca lumina mea s devin una cu Lumina Lumii, cu Adevrul Vieții Veșnice a lui Hristos Dumnezeu.

Știu c nu sunt vrednic s ridic mcar ochii ctre El. Natura mea muritoare, plin de defecte și greșeli, este mult prea departe de perfecțiunea Dumnezeirii. Și cu toate acestea, ndrznesc, cci acesta este singurul lucru care ne-a mai rmas nou, celor ce ne nsemnm cu semnul crucii: ndejdea n Mntuire.

Cci zi de zi și an de an ni se scurg zilele n drumul spre mormnt și nu facem altceva dect s ne adncim n materialism și preocupri lumești. Iar cnd moartea vine, ne prinde nepregtiți, cu inimile lipite de lucrurile din aceast lume, dezndjduiți.

Mulți dintre noi suntem att de zpciți și confuzi din pricina luminilor nșeltoare ale acestei lumi strlucitoare, pline de tentații, nct nu mai știm s deosebim binele de ru și adevrul de minciun.

Societatea nsși și-a pierdut direcția, iar oamenii bjbie n ntunericul propriilor dorințe, cutnd fericirea n satisfacțiile oferite de simțuri. S mnnci bine, s bei, s faci sex, s te distrezi, s ai bani, putere, recunoaștere social – acestea sunt felurile n care oamenii caut fericirea. Am ajuns probabil la apogeul vieții mele, n care am gustat pe deplin din toate aceste așa-zise ci de a atinge fericirea, și cu toate acestea nu sunt mpcat, nu sunt mulțumit, nu sunt fericit cu adevrat. Rmne un gol, o neliniște, o tristețe pe care nu o poate umple, nu o poate acoperi nici o reușit material sau social.

Știu c sunt unul dintre puținii norocoși care a reușit s realizeze și s se bucure de tot ce ofer aceast lume material, cci alții se zbat o viaț pentru a-și mplini dorințele lumești și nu mai apuc s realizeze c n realitate ele nu ofer satisfacția.

Mulțumesc lui Dumnezeu și pentru faptul c nu am czut n capcana acumulrii, cci sunt mulți cei care deși au ct le trebuie (bogții, femei, onoruri, chiar cunoaștere), nu se satur și devin tot mai lacomi, creznd n mod prostesc c acumulnd tot mai mult, vor umple golul care le provoac foamea de acumulare.

Și cu toate c am realizat inutilitatea acumulrii, m zbat nc n capcanele materialismului. mi irosesc timpul cu preocupri inutile, absurde iar viermele din inima mea m roade, iar nemulțumirea crește.

nțeleg c fiecare trebuie s și duc lupta cu propriul egoism, s aleag calea dificil a sacrificiului de sine, dar totuși, ct de puțini urmeaz acest drum cu adevrat !

Istoria Umanitții nu este altceva dect o reeditare a vieții și sacrificiului Mntuitorului Iisus Hristos. Adevrul și poruncile Dumnezeiești sunt batjocorite, hulite și ridiculizate, iar Hristos este rstignit clip de clip oriunde este prins, de ctre vajnicii urmași ai iudeilor de odinioar.

n Istoria planetei, este un fapt de netgduit c evreii – prin liderii lor sioniști, precum odinioar iudeii prin preoții lor, atac și distrug tot ceea ce este spre folos sufletului.

Cei mai mari proprietari de mass-media sunt evrei, și iat ce face mass-media: promoveaz consumatorismul, sexualizarea, materialismul și ateismul, atacnd fțiș valorile creștine.

Tot evreii sunt cei ce au inventat doctrina drceasc a comunismului. Ei au suit Basarabia pe crucea calvarului, au schingiuit neamul romnesc prin comunism, distrugndu-ne valorile, morala, vrfurile intelectualitții și spiritualitții. Și astzi, chiar astzi, aceiași urmași ai evreilor i urmresc cu o ur nempcat pe urmașii lui Hristos, pe martirii și sfinții nchisorilor din temnițele comuniste, temndu-se de nvierea Lor. De aceea le este att de fric de memoria eroilor-martiri anticomuniști:

VOI N-AI FOST CU NOI N CELULE

Voi n-ai fost cu noi n celule
s tii ce e viaa de bezne,
sub ghiare de fiar, cu guri nestule,
voi nu tii ce-i omul cnd prinde s urle,
strivit de ctue la glezne.
Voi n-ai plns n palme, fierbinte,
strpuni de cuitul trdrii.
Sub cer fr stele, n drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava i binele rii.
n cntec cu noi laolalt
trecnd printre umbre pereii,
voi n-ai cunoscut frumuseea nalt
cum dorul irumpe, cum inima salt
gonind dup harfele vieii.
Ce-i munca de brae plpnde,
ce-i jugul, ce-i rnjet de monstru,
cum scrie osul cnd frigul ptrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-avei de unde
s spunei aproapelui vostru.
Voi nu tii n crunta nchisoare
cum minte sperana i visul,
cnd uile grele se-nchid n zvoare,
i-n teama de groaznica lui ncletare
pe sine se vinde nvinsul.
Ai stat la ospee-ncrcate
gonind dup fast i orgoliu,
nici mil de noi i nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprins i nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Aa suntei toi cei ce credei
c pumnul e singura faim.
Farnici la cuget, pe-alturi ne trecei,
cnd noi cu obraji ca pmntul i vinei,
gustm din osnd i spaim.
Cnd porile sparge-se-or toate
i morii vor prinde s urle,
cnd lanuri i ziduri cdea-vor sfrmate,
voi nu tii ce-nseamn-nvierea din moarte,
cci n-ai fost cu noi n celule.

Radu Gyr (+29 Aprilie 1975)

Evreii sioniști dau atacul final asupra Bisericii lui Hristos. Prin slugile lor, schimb textele slujbelor religioase, n ncercarea disperat de a șterge orice referire la rutatea și trdarea unui ntreg neam ndrcit.

Dup ce l-au rstignit și omort pe Hristosul promis lor de ctre Dumnezeu, ncearc s l omoare pretutindeni, persevernd n pcatul lor diabolic de ucidere a Adevrului și Luminii lui Hristos, cci nu pot ndura Prezența Lui.

Iisus in celula

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina:
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani…

Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.

Radu Gyr

Și exact ca și n vremurile viețuirii Lui pe Pmnt, și vor duce la capt planul. Vor nctușa pas cu pas umanitatea, persecutnd, crucificnd pe toți cei ce triesc n concordanț cu Adevrul, iar cnd Hristos-Umanitatea va muri pe crucea materialismului, ucis mișelește de uneltirele jidnești, cnd totul va prea pierdut, cnd rul va prea c a triumfat, atunci Iisus Hristos se va ntoarce pe Pmnt iar Omenirea va nvia ntru Adevr.

Ne vom intoarce intr-o zi

Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cantec, pe viori.

Ne vom intoarce intr-o zi…
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.

Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de maini,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.

In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.

Radu Gyr

Pn atunci ns, suntem datori s ducem lupta cea bun. S l mrturisim cu glas tare pe Hristos Dumnezeul nostru, respectndu-i poruncile: s ne iubim unii pe alții mai presus dect pe noi nșine; s ne iertm așa cum ne dorim ca Tatl Nostru s ne ierte pe noi; s avem ndejde și credinț; s fim milostivi și compasivi, blnzi ca porumbeii și nțelepți precum șerpii. S nu ne lipim inimile de frumusețile și tentațiile nșeltoare ale acestei lumi vremelnice; s nu slujim la doi stpni, ci ntrindu-ne prin rugciune, s alegem partea cea bun, fr compromisuri, chiar dac material avem de pierdut.

Iar la timpul cuvenit, s prsim aceast lume fr regrete, cu sufletul ușor, mpodobit doar de mulțumirea faptelor bune nfptuite.

Hristos a nviat !

 

, , , , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *