Scrie ! Scrie ! Scrie ! Acesta este ndemnul celor din jur.

Scrie literatur pentru c ne place s te citim – spun unii.

Scrie despre MISA c le zici bine – spun alții.

Scrie despre orice, c ne plictisim, nu mai avem ce citi dimineața la cafea, cnd navigm pe net.

Problema e c nu mai simt s scriu. Sunt o grmad de teme sociale, politice sau spirituale care ar merita exprimat o poziție bine conturat, la care lumea s adere, s dea like și share. Suntem n plin campanie electoral, sunt attea lucruri de spus despre relele care distrug Nația.

Și totuși…

Totuși, nimic mundan, exterior, nu mai pare s merite efortul, energia investit, dintr-o anumit perspectiv.

Simt c sunt n pragul unei descoperiri fundamentale interioare, c puținul de energie și atenție care mi mai rmne dup ndeplinirea ndatoririlor familiale și profesionale nu trebuie irosit n preocupri exterioare.

Pe fundalul conștiinței de sine, evenimentele existenței de zi cu zi se oglindesc precum norii trectori n oglinda unui lac glaciar, fr nici un impact asupra acestuia.

Și din acest adnc, se naște ceva. E un freamt, o mișcare pe care nu o pot nc defini, dar despre care merit s scriu, pentru a o obiectiva. Este ceva despre care am senzația c nu ține de nici un element exterior actual, nu este nici o cauzalitate vizibil care s produc, s accelereze sau opreasc acest proces.

Viața mea merge nainte, n ritmul ei prestabilit, cu tiparele ei organizate, iar n adncuri, ceva se mișc. Pn și calitatea viselor s-a schimbat, prezența acelui freamt, a acelei schimbri fundamentale este prezent pn și n vis, modificnd subtil manifestrile onirice ale impresiilor mentale.

Desigur, citesc, muncesc, iubesc, cresc copii, ascult, vorbesc, scriu, inclusiv pe facebook, cnd share-uiesc articole ce mi se par relevante, cu mici comentarii adugite.

Dar nu m mai arunc cu capul nainte. Nu m mai pierd n noianul de iluzii perindate de caruselul evenimentelor zilnice.

Din cnd n cnd am un soi de intuiții/certitudini extrem de clare, un soi de vedere neobturat a propriei ființe, care mi confirm cu un gen de liniște și siguranț interioar de neclintit, c sunt pe drumul cel bun n periplul prin labirintul dinluntrul meu.

Din aceast perspectiv fulgurant, clar, lumea și pierde consistența, menirea și nțelesul. De aici ncolo, nu mai e nimic de nvins, de cucerit, de demonstrat. E doar Liniște și Prezenț.

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares