Scandalul Condrea – un pattern care se repetă

Dacă te ridici un pic deasupra momentului prezent și contempli în ansamblu ultimii 10-15 ani, descoperi cu stupoare că societatea românească seamănă cu un imobil șubred, ros din încheieturi de politicianism neo-comunist, supus unei explozii controlate.

Societatea românească este detonată priodic, parcă într-o ordine prestabilită, palier cu palier, explodând în scandaluri de presă finalizate cu mai mult sau mai puțină pușcărie pentru protagoniști, după puteri și averi.

Cunoscând atmosfera dinainte de 2003 în care toate autoritățile, de la Poliție, SRI, Justiție, Guvern, Parlament și Parchete – erau o mare și fericită familie în care domnea armonia socială și batistele se așterneau lin pe țambaluri, precum omerta pe gurile Mafiei, ceea ce se petrece din 2003-2004 pare de neconceput.

Izbucnesc scandaluri din zona presei “independente” (în realitate agenți de influență colaboratori ai unor servicii secrete străine – cărora li se “servesc” de-a gata materiale sau informări), iar de dincolo de fileu, sar la cap și preiau bomba suspect de zelos, tot felul de instituții care până mai ieri tăceau mâlc.

Ce se întâmplă în România ?! Chiar așa, nu se mai poate mușamaliza nimic în mod decent ?

Cine sunt cei ce demantelează sistematic mafia securistoidă înfășurată ca o caracatiță în jurul României ? Și cum reușesc să propage aceste bombe de presă ? Prin ce miracol au ajuns să se auto-sesizeze autoritățile ?!

Părerea mea este că abia acum se vede rodul muncii specialiștilor americani, care au dezvoltat în liniște, pe tăcute, sistemul eficient de reacție al societății, care trimite la pușcărie sau pune pe fugă (până pe lumea Cealaltă – în unele cazuri) intangibili precum Patriciu sau Condrea.

Asistăm la un fenomen similar terra-formării unei planete, sau al defrișării de buruieni, civilizării unui teritoriu. Suntem precum simpaticii locuitori albăstrii din filmul Avatar, cu diferența că în cazul nostru se încearcă smulgerea – nu a unui arbore al Vieții, ci unul al corupției, furpăciunii și minciunii instituționalizate.

Teoretic, treaba asta ar trebui să mă bucure ca avocat, căci asta înseamnă – teoretic – mai multă clientelă în zona penală. Din păcate, chiar dacă acest lucru este ok din punct de vedere financiar, satisfacțiile profesionale nu sunt pe măsură.

Procurorii și judecătorii aplică legea cu excesul de zel ce caracterizează aceste vremuri tubluri, conform zicalei: “La vremuri extraordinare, măsuri extraordinare”.

Se face rabat la Justiție, la prezumția de nevinovăție, la judecata dreaptă, echilibrată, ce ar trebui să caracterizeze o societate stabilă.

Trăim sub semnul blestemului chinezesc: acela de a avea parte de vremuri interesante. Și din păcate nu se poate ghici finalul acestei epopei, momentul ei de final sau de acalmie. Societatea românească seamănă cu un balaur înfricoșător care se auto-devoră fără nici o noimă, căci rezultatele nu se simt pentru omul de rând.

De ce Doamne, de ce nu putem fi și noi ca ceilalți europeni ?!

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *