Ce aș face dacă aș avea enorm de mulți bani !

Discutam zilele trecute cu un amic despre epoca de pace și prosperitate prin care trece Europa în general. Afirmam că simplul fapt că au trecut 2 generații (noi și părinții noștrii) fără să prindem distrugerile războiului – este un lucru extraordinar, dacă privim din perspectiva experienței triste a generațiilor trecute, cu oameni care au prins și două războaie mondiale și multe altele mai mici.

Ultimele sute de ani ale istoriei europene au fost pline de conflicte militare sângeroase, creatoare de pagube materiale și suferințe pentru populațiile din teatrele de război.

Noi, europenii, ne-am obișnuit să vedem războiul doar la televizor, în filme sau în buletinele de știri ce prezintă imagini de pe alte meleaguri. Simțul pericolului ni s-a atrofiat, căci ni s-a indus convingerea greșită că războiul, moartea și distrugerea datorate acestuia sunt chestii nasoale care li se pot întâmpla doar altora de prin Orientul Mijlociu, Asia sau Africa.

De fiecare dată mă cutremur și mă rog cu toată inima pentru pace atunci când particip la slujbele ținute de preoții ortodocși, unde aceștia se roagă împreună cu toată suflarea creștină prezentă în biserică pentru vremuri de pace, căci știu de la alții care au trecut prin războaie cât de cumplit este acest flagel al nebuniei umane.

Ei bine, și discutând despre șansa de a avea parte nu doar de o încarnare umană sub auspiciile prosperității și civilizației, dar și vremuri de pace, mă gândeam la ce face omul obișnuit cu această pace și prosperitate.

Într-o astfel de perioadă de stabilitate, în mod firesc apare fenomenul acumulării și creșterii din toate punctele de vedere: economic, financiar, cultural.

Cei care au capacitatea și voința de a-și face un rost pe lume, realizează prin muncă, perseverență și cumpătare acumulări în domeniul pe care și-l doresc: muncitorul își ridică casă și gospădărie pentru a avea belușug pentru familia sa; intelectualul acumulează cunoștiințe, creează valori. Per ansamblu, societatea crește în calitate și bunăstare – în ciuda hoțiilor politice și circumstanțelor economice defavorabile la nivel global.

Ei bine, urmăream și exemplele ratate ale bunăstării realizate de generațiile anterioare, bunăstare de care vlăstarele acestora nu știu să se folosească cum trebuie.

Citeam spre exemplu un articol din presa britanică despre “copii bogați al Londrei” și îmi aminteam de autohtonul Andrei “Versace”, beizadeaua fandosită a  unui părinte îmbogățit de pe urma afacerilor imobiliare. Și comparam traiectoria acestor copii bogați-fără-vină, cu cea a oamenilor bogați din antichitate.

Puțini sunt cei ce știu că în Antichitatea greacă și romană, copii nobililor bogați aveau drept institutori și profesori particulari pe unii dintre cei mai luminați și înțelepți oameni ai vremurilor lor, care erau plătiți pentru educația acestor copii cu sume exorbitante.

Spre exemplu, celebrul cuceritor Alexandru cel Mare (Macedon) încă de la vârsta de 13 ani l-a avut drept profesor pe vestitul filosof Aristotel.

Și mă gîndeam la educația primită de acești copii de bani gata, de orizonturile intelectuale pe care le au.

Cea mai mare problemă a oamenilor îmbogățiți într-o generație sau două este aceea că nu știu cum să folosească în mod judicios banii pe care îi au. Desigur, majoritatea cunosc cum să îi înmulțească mai departe, și de multe ori se rezumă la acest joc de a pune banii la muncă să producă alți bani.

Din păcate sunt prea puțini aceia în a căror viață se reflectă banii pe care îi dețin, care folosesc puterea banilor la adevăratul lor potențial.

Există un singur lucru pe această lume pe care nu îl putem cumpăra: timpul. Însă timpul uman se traduce în experiență de viață trăită, în cunoaștere eficientă acumulată.

Ori, asta se poate cumpăra cu bani ! În loc să te “plictisești” ca orice prost de rând, fără bani, trăind pe orizontala experiențelor senzoriale aruncându-te în tot felul de extravaganțe – atât cât îți permite buzunarul, mai bine acumulezi cunoaștere și înțelepciune folosind banii în acest scop.

Și când spun asta, nu mă refer la îmbogățiții peste noapte ai societății noastre care devalizează librăriile cumpărând rafturi întregi de cărți doar pentru a le depozita în bibliotecile proprii – și a da astfel impresia unei spoieli de cultură.

Mă refer la posibilitatea de a pune banii în mișcare pentru a decanta din imensitatea informațiilor și cunoașterii acumulate de Umanitate, ceea ce te interesează, ceea ce îți este necesar și te poate ajuta.

Căci cu toții (bogați sau mai puțin bogați) avem micile noastre preocupări care pornesc – începând de la corpul nostru și potențiale nemulțumiri legate de el – până la întrebări despre sănătate, politică, fizică sau filosofie și religie.

Deci, dacă aș avea bani foarte mulți, nu aș ezita să îi folosesc pentru a “vâna” și a atrage în jurul meu oameni interesanți: filosofi, creatori, genii. Prin contactul cu ei, mi-aș îmbogăți viziunea asupra vieții, i-aș putea cunoaște direct și nemijlocit pe autorii favoriți ai cărților mele preferate, m-aș “contamina” cu spiritul și vastitatea gândirii lor.

Apoi aș angaja “căutători profesioniști” de informație, care să îmi adune din marile biblioteci și baze de date științifice, cele mai interesante informații, studii și soluții pentru diversele probleme sau chestii care mă preocupă.

Aș deveni un fel de Batman sau Iron Man, însă nu al tehnologiei de tip războinic, ci al cunoașterii, câștigând astfel privilegiul rarisim de a mă ridica deasupra Umanității și de a contempla în ansamblu tot ce are ea mai bun de oferit. Și m-aș bucura din plin de aceste nestemate ale cunoașterii, păcălind astfel Timpul și devenind contemporan cu Viitorul.

Asta aș face eu cu banii…

Însă, mijloacele tehnice actuale, ce permit comunicarea cvasi-instantanee la distanțe mari a indivizilor, dă naștere și la alte posibilități de acumulare a Cunoașterii. Spre exemplu, există grupuri online de omeni pasionați de anumite subiecte, dar care individual nu au banii necesari pentru a cumpăra lucrările noi, importante, care apar într-un anumit domeniu. Așa că ei își unesc forțele financiare și cumpără la comun câte o carte, pe care apoi o scanează și o distribuie între ei.

În astfel de Academii virtuale de științe, discuțiile pe forumuri închise, în care oamenii împărtășesc Cunoaștere și Experiență de calitate, nivelul discuțiilor este de multe ori excepțional. Deci, iată că se poate și cu bani puțini, dar cu efortul conjugat al mai multora.

Imaginați-vă însă ce s-ar putea realiza dacă mai mulți oameni bogați ar institui o astfel de Societate Academică privată, menită cercetării și cunoașterii pe anumite domenii.

La un moment dat, Gregorian Bivolaru menționase intenția de a realiza așa ceva în domeniul cunoașterii spirituale, dar totul a rămas la faza de proiect, ceea ce spune totul despre mentorul MISA…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *