Gata, Campania Electoral pentru alegerile locale s-a ncheiat oficial, ns facebook-ul colcie n continuare de materiale electorale ale diverșilor candidați, n ideea de a convinge pe ultima sut de metri acel segment majoritar de nehotrți sau apatici care de obicei nu ies la vot.

Și cum, datorit blogului și activitții mele anterioare civice și politice sunt perceput ca un vector de opinie, sunt mulți oameni care m sun și m ntreab ce i sftuiesc, cu cine s voteze.

Dac Daniel Fenechiu și PND-ul ar mai fi fost n cursa electoral pentru București, aș fi indicat fr nici o ezitare ctre Partidul Național Democrat și Daniel Fenechiu. Chiar faptul c a ales s nu falsifice liste cu semnturi pentru a ajunge pe buletinele de vot mi demonstreaz c ar fi fost candidatul potrivit, pentru care este mai important verticalitatea moral și corectitudinea dect pofta de putere, al crei preț penal ar fi fost falsul și uzul de fals.

Este ns ludabil și UNIC n politica romneasc, gestul lui Daniel Fenechiu ca lider al Partidului Național Democrat, de a face turul tuturor filialelor partidului, pentru a susține candidații PND, fcndu-le campanie electoral PERSONAL, chiar dac el nsuși nu avea nimic de cștigat din acest lucru.

Asta nseamn altruism, solidaritate și camaraderie ! Oamenii cu adevrat mari sunt mari pn și n lucrurile mici.

13256057_1006642166093207_7655707605835480933_n13256040_1006876059403151_8533953410778108701_n13319820_906315956162776_8283040571656171846_n

Deci, dac aveți pe liste, pe unde sunteți prin sectoarele Capitalei sau prin țar, PND-ul și candidații lui pe liste, votațiii cu ncredere, cci au dovedit deja c sunt oameni integri, conduși de un lider autentic.

Așa c n lipsa lui Daniel Fenechiu și a echipei lui pe București, m vd forțat s aleg, ca de obicei, rul cel mai mic. Și nu, nu voi alege ntre Firea și cine mai e dat n sondaje pe locul 2.

La primarul Capitalei, voi vota pentru independentul Ctlin Berenghi, n ciuda disensiunilor pe care le am cu el.

Va fi un vot nu pentru el, ci mpotriva clicii politice ce constituie alternativa la Primrie.

Evident, vor fi unii care vor sri, naivi s ntrebe: bine, dar de ce nu Nicușor Dan ?

Bi, voi ați vzut campania lui Nicușor și a USB-ului ? Nu mai poți s vezi un clip pe youtube fr s ți apar o reclam electoral a individului. Pe ia de la facebook cred c i-a mbogțit, la ce reclam a bgat ! Și dac te uiți la prieteșugurile individului cu zona neo-marxist (a așazișilor hippsteri) și la modul n care evit orice ntrebri incomode legate de familie, moschee și poponari, realizezi c e omul Sistemului ntr-un mod mult mai nasol dect sunt furcioșii din PSD și PNL.

Alții ori s m bzie c ar fi de votat Bogdan Diaconu cu PRU-ul su. Hai s fim serioși ! Diaconu nu este dect un fost PSD-ist care probabil c a primit misiunea ingrat de a-l nlocui pe Vadim, cu retorica lui flamboiant, plin de exagerri, care duce n derizoriu ideea de naționalism echilibrat, curat, de care avem nevoie cu toții. sta este blestemul neamului nostru, ca securiștii neo-comuniști care conduc din umbr Romnia, s lanseze mereu și mereu petarde naționalistoide penibile de genul lui Diaconu, care demonetizeaz și arunc n penibil ideea de patriotism și naționalism, la fel cum Gregorian Bivolaru a aruncat n derizoriu ideea de yoga n Romnia, asociind-o n mintea oamenilor cu sexul cu minore și urofilia. Pcat ! Cci, exact ca și n cazul lui Bivolaru, cei care l-au cunoscut ndeaproape pe DIaconu n activitatea politic mi-au confirmat c omul e gunos moralmente, fr respect pentru oamenii care muncesc doar pentru el și partid, doar gura e de el. Deci iese din discuție.

Așa c m ntorc la Berenghi. l votez pentru c este singura variant rmas n joc, apropiat de votul anti-sistem. Alternativa ar fi fost s nu ies la vot deloc, pentru a nu legitima minciuna numit “alegeri locale”.

Este același tip de vot pe care l-am dat la prezidențiale, cnd am votat orice altceva dect Ponta. Atunci s-a nimerit s fie Johannis, un papagal manipulabil de gașca de mafioți PNL-iști din jurul lui.

Așa c mine, eu și ai mei l vom vota pe Berenghi, chiar dac nu cred n el, nici ca om și nici ca Primar. Argumentele le voi da dup ziua de mine, ca s nu zic c i fac anti-campanie. ns nici nu vreau s cread c e sat fr cini.

Per final, preiau de pe anacronic.ro un articol de mare ținut intelectual – pe tema inutilitții gestului de a vota, care merit citit și recitit cu atenție:

Problema votului i soluia boicotului privat

Vlad TopanLector la Facultatea de Relaii Economice Internaionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureti, Preedinte al Institutului Mises Romnia (www.mises.ro).

Articol publicat inițial pe 19 noiembrie 2004 pe Mises.ro

Murray Rothbard ar ncepe aa: „Vin s ngrop alegerile, nu s m nchin naintea lor!” M aez i eu pitic pe umeri de gigant ca s m rstesc cu toat puterea la idolul cumpenei dintre milenii: procedura aa numitului „vot democratic” sau,horribile dictu, „alegerile libere”. A dori s fac lmurit ns de la bun nceput c prin asta nu vreau dect s m rstesc la cel mai mare i mai mare dintre idolii prezentului: statul. Adic nu gsesc c „votul democratic” reprezint o problem autonom i nici nu m aplec, pragmatic, asupra ei n sperana de a da soluii „punctuale”. Mai degrab a dori ca discuia despre aflarea electoral n treab s fie numai nceputul unei lungi serii de dezvluiri cum c „mpratul este gol” nu numai la vot, ci i n problemele educaiei, produciei de moned i sectorului bancar, justiiei, integrrii europene, ”dezvoltrii” durabile, impozitrii, serviciilor de aa-numit utilitate public i toate celelalte pretexte de a-i mai bga nasul n trebile noastre pe care mria sa statul (democratic sau nu) a gsit de cuviin s le speculeze.

Un ocol, aadar

nainte de a scruta mult supralicitatul mecanism democratic al votului, se impune, credem, un pas napoi, de distanare – cam aa cum fac filozofii cu ntrebrile la care n cele din urm nu mai catadicsesc s rspund – pentru o mai bun apreciere a contextului general n care toi (sau muli, prea muli), ca nite animale de circ bine dresate, trecem pe la urne.

Unde mergem aadar cnd mergem la vot? Care e contextul? La ce participm? i ce semnificaie poate avea aciunea noastr?

Contextul general al votului este statul, aparatul statal i ideologia etatist, iar participarea la vot echivaleaz cu o incursiune prin „holurile” acestuia. De ce o exprimare metaforic, v vei ntreba? Din pricina stranietii situaiei. Cci a vota nu nseamn nici a te angrena efectiv n aparatul de stat, dar nici nu ine n esen de participarea la cooperarea social, la societate.

i iat c am atins deja o prim problem important pentru prezentul articol: distincia ntrestat i societate. E cu neputin a nelege problemele social-politice ale lumii contemporane (i nu numai) fr aceast distincie. Pus n aceti termeni de Albert J. Nock n Our Enemy, the State, distincia are la baz o alta, cel puin la fel de important, a lui Franz Oppenheimer [1] : aceea ntremijloacele economice imijloacele politice de dobndire a avuiei.

Mijloacele economice se rezum la apropriere originar [2] , producie, schimb i cadouri (inclusiv moteniri i donaii), implicit fiind recunoscut i faptul primordial al proprietii asupra propriilor resurse corporale. Mijloacele politice se rezum la un singur lucru: deposedarea prin for a celor care au acumulat bunstare pe ci economice. Cu alte cuvintejaful, prdciunea.

Cum bine au neles Spooner, Oppenheimer, Nock sau Rothbard, statul esteorganizaia mijloacelor politice; iar societatea a mijloacelor economice. Sau, altfel spus, statul este agentul jafului, societatea fiind agentul cooperrii panice.

De-ar fi lucrurile clare n aceti termeni, nu ar fi att de departe izbvirea. Aburi intelectuali groi estompeaz ns distincia n mintea celor mai muli dintre contemporani. i-n locul uneilupte deschise cu statul, societatea nu mai face dect s-l poarte n spinare ca pe un mdular ce-i aparine, nenelegnd c a ncetat s mai lupte i c gzduiete, fr a realiza, un parazit. Aceast mantie ideologic a statului l transform din simpl agresiune n agresiune instituionalizat: adic agresiune care nu mai e perceput ca atare, ci ca ceva necesar, firesc, util sau chiar dezirabil; i, ceea ce e cel mai ru, legitim.

Mantia intelectual a statului – ideologia pro-etatic – este un compozit deeroare intelectuali rea intenie i ntreine un astfel de compozit. Existena unei ci agresive (ntr-un anumit sens mai facil) spre prosperitate sau spre sporirea orict de nensemnat a acesteia, neperceput ca atare – ca agresiv – i plaseaz pe supuii statului ntr-o tragedie a comunelor. Cei care o uziteaz cel mai puin pierd; sunt nevoii s in pasul n „utilizarea” statului. Se nate chiar o concuren pguboas n acest sens [3] . De aici rezult i caracterul necesarmente dinamic al statului i al relaiei sale cu societatea (ceea ce numimintervenie,intervenionism), cci dac aparatul statal exist i e bine, conform „mantiei intelectuale”, s fie utilizat, de ce s nu fie folosit i extins? Iar dac avem dubii n legtur cu extinderea statului ntr-o nou problem, de ce n-am avea dubii i asupra dimensiunii actuale – rezultat al unor extinderi anterioare[4] ?

Primul pilon al statului, cel care i circumscrie inconfundabil natura, estetaxarea,impozitarea. Iar caracteristica principal, fundamental a impozitrii este caracterulnon-voluntar, agresiv; se nscrie ntre mijloacele politice, alejafului.

Al doilea pilon este monopolul asupra utilizrii violenei ntr-un teritoriu anume. Acest monopol vine o dat cu monopolul asupra sistemului care desemneaz cnd e legitim utilizarea violenei – justiia, i, de asemenea, cu cel asupra aparatului de implementare a deciziilor justiiei – poliia.

Cu aceti doi piloni statul e formal „complet” [5] . Sub aspectul coninutului mai sunt nc multe de spus. Stpn al legii, statul oblitereaz ideea existenei unor principii etice generale pentru evaluarea propriilor prestaii legislative i transform pe nesimite legea n legislaie: adic legea e ceea ce eman de la el, bun, proast, cum o fi. Pasul urmtor l constituie utilizarea prerogativei legislative pentru diverse „proiecte publice”.

De pild, statul legifereaz c toi prinii sunt incompeteni n ceea ce priveteeducaiapropriilor copii, prin urmare instituie un sistem public de nvmnt. De reinut c acest sistem e finanat prin taxe i c e obligatoriu. De asemenea, eventualii antreprenori educaionali privai (universitile private) trebuie s ndeplineasc nite condiii (sub aspectul dotrii i programei – deci aideilor promovate) impuse de ctre acelai stat, prin Ministerul Educaiei.

Tot statul ajunge la concluzia c i producia de moned ar fi, pn la urm, o prerogativ a sa i monopolizeaz sectorul. Mai mult, dup pomenita monopolizare, substituie vechea moned marf adoptat de pia cu propriile hrtii pe care le poate produce la discreie, cu costuri infime. κi adaug astfel o surs de finanare mult mai flexibil dect „tradiionala” impozitare. Ca stpn al tiparniei, statul poate taxa „pe ascuns” populaia prin expansiunea monetar (crearea de moned), deci prin inflaie.

Nu mai e dect un pas pn la controlarea strict a sectorului bancar: bunul tranzacionat l d statul, regulile le d tot el. Se nate firesc o alian etatist-bancar, n care bncile accept exigenele statului n schimbului privilegiului de a opera cu rezerve fracionare (posibilitatea de a da cu mprumut mai departe mai mult dect s-a atras n depozite pe termene ferme plus resursele proprii) i de a avea la nevoie acces la sprijin din partea bncii centrale, creditor de ultim instan (mpotriva mijloacelor fiduciare, Degenerarea banilor i a creditului). (Credem c e limpede de ce-i permite aceast banc acest rol: graie privilegiului de a fi productor discreionar de moned).

Statul a infantilizat pri ale societii, smulgnd deciziile investiionale din minile consumatorilor i a antreprenorilor privai ateni la dorinele acestora, ntr-o serie de alte sectoare economice: transporturi (aerian, urban, feroviar), agricultur (Politica Agricol Comunitar, de pild; dar i programele americane de susinene a fermierilor), energie, etc. Chiar atunci cnd deciziile investiionale pomenite nu sunt smulse direct, prin naionalizarea sectoarelor cu pricina, intervenia e prezent prin standarde (ca-n cazul Pieei Unice Europene i problemei armonizrii; n problema mediului) sau reglementri (vezi cazurile porcul, mgarul sau via de vie ne-nobil, concurena etc.)

Membrii societii nu sunt „competeni” nici n ceea ce privete asigurarea propriilor btrnei. Nici familia, nici prietenii, nici Biserica i nicidecum eventualele asigurri private n-ar fi n stare, n viziunea etatist, s asigure prosperitatea n aceast perioad a vieii. De asemenea serviciile medicale: i ele par predestinate a fi prilej de mpotmolire pentru iniiativa privat. Curios cum, n general, noi oamenii simpli (consumatori i antreprenori) suntem capabili s ne gestionm fr probleme necesarul de eugenii sau ap mineral, de pild, dar nu ne duce mintea s fim ateni i cu cele necesare pentru sntate, despre care tim toi „c-i mai bun dect toate”.

Apoi caritatea. Nici ea n-a scpat de naionalizare. Nu mai poate omul fi milostiv pe cont propriu i dup msura virtuii i puterilor date lui de Dumnezeu, ci trebuie s participe cu fora la sistemul socialist (i falimentar) de aa-zis caritate al asigurrilor sociale – la diversele programe asisteniale (omaj, ajutoare la ntreinere, cornul i laptele etc.). Prima instituie atacat de aceast fagocitare a milei din societate de ctre stat este Biserica. A devenit i ea un departament de stat. Este „sector bugetar”.

i multe altele. Cci cu greu a putea identifica vreo sfer a vieii sociale n care statul s nu-i fi bgat nasul. Rostul acestui ocol a fost acela de a puncta „n ce ne bgm” atunci cnd votm. Numai introducnd i elementul hului de sub, are cel care merge pe srm peisajul complet al posibilelor consecine ale faptelor sale. Iar cele de mai sus n-au fost dect o ncercare de a ne nzestra, n vederea discutrii problemei votului, cu contiina „hului” din spatele ideii de vot.

banner-articol

 

 

Pe scurt, despre vot n general

Nu ideea de vot ca atare, indiferent de context, e cea luat la rost n articolul de fa. Cci votul ntr-un cadru privat este neproblematic. Un club sau o firm, n care intrarea i ieirea sunt libere, poate propune ca modalitate de adoptare a deciziilor interne procedura votului (cu diferite tipuri de majoriti). Cei care ader la club sau devin acionari la firm tiu de la bun nceput n ce intr. Mai mult, dac pe parcurs consider c obiectivele iniiale ale respectivei organizaii au fost „trdate”, o pot prsi fr consecine dramatice. Votul din cadrul acestoragregate sociale voluntare nu poart dect asupra celor care au subscris n mod voluntar la aceast procedur. Nimic n neregul aici.

Votul din cadrul sistemului electoral este ns diferit. Agregatul statului naiune estenon-voluntar. Nu exist opiunea de a „iei” din joc (adic de a secesiona de unul singur cu persoan i proprieti cu tot) n cazul n care acesta ofer numai alternative problematice (cu consecine agresive, de nclcare a drepturilor de proprietate legitime ale unei pri a membrilor societii). Exist posibilitatea de alegere (ntre Bsescu i Nstase, de pild) dau nu exist libertate (de a nu fi nevoit s alegi – sau s te supui deciziilor pe care cel ales cu echipa sa le vor lua). i m-a bucura nu att s pot alege ntre a muri spnzurat sau a muri mpucat, ci s pot s rmn n via.

Votul nu constituie agresiune

Orict am vrea s tranm ntr-un anume sens problema votului, trebuie spus rspicat c votul nu reprezint, per se, o agresiune. Nu este nclcat, cu alte cuvinte, prin simpla participare la un scrutin electoral proprietatea legitim a nimnui. Deci n-am putea spune c cei care aleg soluia (corect, n opinia noastr) de a boicota privat votul sunt ndreptii la mai mult de att – adic la utilizarea forei pentru a-i mpiedica pe cei ce vor s voteze s-o fac, de pild. Trebuie neles ns faptul c simpla existen a mecanismului electoral aa cum l cunoatem azi semnaleaz existena unor agresiuni, nclcri ale libertii i proprietii, persistente: (n plus fa de mecanismul etatic concret) o lege electoral de acest tip survine numai ca urmare a monopolului etatic agresiv asupra justiiei; existena unor structuri precum Biroul Electoral Central sau seciile de votare presupune finanarea lor prin msura de asemenea agresiv a impozitrii; ce s mai vorbim de cazul n care exist o lege ce prevede obligativitatea – sub pedeapsa cu amenda – a participrii la vot.

A trece pe la vot ar echivala, ns, cu a te preocupa de dotarea i programul slii de sport n care s-ar antrena o cunoscut band de tlhari.

Votul nu este o „datorie”

Nu puini sunt cei care asociaz ideii de participare la vot caracterul de datorie; de datorie vzut n fel i chip: ceteneasc, legal, etic sau moral.

Nulitatea votului ca datorie ceteneasc rezult din nsi nulitatea noiunii decetean. Cci ce nseamn a fi cetean? nseamn a fi supusul, subiectul unui aparat etatic agresiv – deci nclctor al principiului minimal al non-agresiunii mpotriva proprietii i persoanei, necesar pentru cooperarea social. Iar „datoria de ceteneasc de a vota” s-ar asemna cu „datoria” unei victime a unei tlhrii de a-l saluta respectuos pe tlhar.

Votul ca datorie legal nu exist, slav Domnului, n Romnia. Dar chiar i acolo unde exist prin lege datoria de a vota, lectura corect a situaiei ar fi aceea c avem de-a face cu o lege proast ce trebuie abolit deoarece i silete pe ceteni s dea o alt utilizare resurselor rare proprii deinute n mod legitim: timp (dac merg la vot de frica repercursiunilor) sau bani (dac aleg s nu participe i s achite amenda aferent stabilit prin lege).

E limpede din cele de mai sus c votul nu poate fi nici o datorie etic. A spune c un individ are un comportament etic echivaleaz cu a afirma c el nu datoreaz nimnui nimic; mai precis c nimeni nu e ndreptit s utilizeze fora pentru a obine vreo restituie („datoria”) de la el. i ce datoreaz omul simplu statului? Nimic. Dar confrailor, semenilor? Poate bani sau alte bunuri i servicii; nicidecum votul.

Dac ceva e limpede din capul locului, atunci acest lucru e c votul nu e nicidecum odatorie moral. Dimpotriv, datoria moral a indivizilor ar fi aceea de a nu participa la vot – procesul penibil de selectare a viitorilor spoliatori – ci de a-l boicota n mod privat. De a nu avea de-a face nici ct negru sub unghie cu cei ce gestioneaz, fr zgrcenie, frdelegea. Simpla funcionare a unui viitor guvern ales se va baza pe prelungirea i continuarea spolierii unora dintre semeni. Ce s caute indivizii cumsecade la alegerea acestui „pluton al jafului” care e guvernul i statul n general?

E votul un drept?

Da, este. Dar, nti de toate nu este unul dat nou de stat, ci izvorte din natura noastr de persoane umane i legitimitatea (deci i dreptul de a le comite) aciunilor noastre care nu sunt direct i demonstrabil vtmtoare. i, mai important, nu e dect un drept la „nesbuin”; la nesbuina de a comite aceast „victimless crime” (crim fr victim) a aflrii n treab pe la urne, similar deciziei de a-l ajuta pe unul ca Stalin s decid cu ce fel de funii s-i sugrume deinuii politici: de in sau de cnep.

Pstrnd n minte i accentund ideea c dac putem vorbi de vot ca de un drept, atunci nu e, de regul, dect un drept la nesbuin, trebuie totui s admitem posibilitatea – cu totul excepional – a existenei unui rost pentru mersul la vot. Uneori poate aprea un candidat cu un veritabil program de reforme menit a apropria considerabil regimul „republican” actual de o ordine a proprietii private. Ar putea fi oportun votul atunci. Nu ar lipsi ns problemele i acestea n-ar fi mici. De pild, este credibil candidatul n promisiunile lui? Dac este credibil, va putea pune n aplicare programul su, o dat ajuns n frunte? Dac are n vedere reforma integral (instaurarea ordinii proprietii private) i a ajuns la putere promovnd-o, ar fi un caz fericit. Dac este ns un gradualist (sau, mai ru, doar un intervenionist mai moderat) i a ajuns la putere fr a-i expune strategia pe termen lung, dou sunt pericolele, la fel de mari: dac lucrurile merg prost, direcia reformei e discreditat; dac merg bine, i nivelul de trai sporete ca urmare a unor reforme pariale, s-ar putea nceteni opinia conform creia nu e nevoie de reforme complete ci doar de conductori competeni i msuri nelepte ca n cazul nostru.

Revenind la o comparaie utilizat mai sus, s-ar putea ca cineva s poat avea o nrurire de bun augur (n sensul sabotrii) asupra slii de antrenament a unei bande de tlhari datorit metodelor pe care le stpnete de a-i extenua, dopa cu substane moleitoare, convinge (eventual) de caracterul greit, agresiv i imoral al aciunilor pentru care se pregtesc i pe care le comit sistematic, etc. Cred c e de la sine neles ns de ce plasez situaia n sfera excepionalului.

Votul nu e un contract

Sunt muli care discut problema electoral n termeni contractuali. Cu alte cuvinte ntre alegtori i alei se creeaz o relaie de tipul mandant-mandatar. Se ncheie un soi de „contract social” care face din ctigtorii loteriei urnelor „reprezentani” legitimi ai populaiei.

Juristul american Lysander Spooner a lmurit o dat pentru totdeauna c toate acestea sunt baliverne. Exigena juridic minim cere ca un contract s aib pri clar identificabile, sau obiect. Or, n cazul alegerilor nu se cunosc ambele pri: votanii nu sunt consemnai nicieri. i nu doar c nu sunt consemnai n scris ci chiar voteaz „n secret”. Cine poate demonstra c l-a votat pe candidatul X? i deci c l-a mandatat?

Apoi obiectul, sau obligaiile i drepturile prilor. Totul e n cea. La ce se angajeaz (presupunnd c ar vota trecndu-i numele pe lista public a candidatului cutare) votantul? Dar alesul? E limpede c ar fi nevoie de anexe stufoase i precise la „contractul electoral”.

Papagalicirea limbajului juridic n descrierea fenomenului electoral devine manifest o dat ce e luat n calcul relaia candidat X (nvingtor) – votanii candidailor Y, Z…(pierztori). Numai printr-un contorsionism mental l-am putea numi pe primul „reprezentant” al ultimilor. Ce s mai vorbim de cei care n-au participat la vot! Sau de cei fr drept de vot!

De asemenea, societatea modern care pretinde a ine tolerana i nediscriminarea la rangul de valori supreme este intolerant i discriminatorie n chiar procesul electoral al votului democratic pe care l impune, ntr-un fel sau altul, generaiilor care ajung succesiv la „vrsta legal”. Elementul de discriminare apare ntre cei care au „nfiinat” mecanismul votului i care-au avut un cuvnd de spus n privina lui, i cei care l aplic ulterior i care nu mai au de ales.

Murray Rothbard a lmurit i faptul c simpla promisiune nu constituie un contract. i asta pentru c omul nu i poate nstrina la un moment dat voina prevenindu-o a se rzgndi pe perioada „derulrii contractului”. (Acest fapt ar echivala cu o sclavie temporar). Pentru a depi aceast dificultate s-ar impune o clauz penalcare, nednd dreptul la elemente inalienabile precum voina, ar ndrepti totui o parte la contract la plata unei anumite despgubiri n cazul n care partenerul nu presteaz un anumit serviciu sau o anumit activitate.

Introducnd n discuie promisiunile electorale ale candidailor, ce statut au ele? De simple promisiuni, evident. i deci proclamarea lor nu echivaleaz, n absena unei clauze penale i a unui mecanism de punere n execuie a acesteia, cu asumarea vreunei obligaii. i ar fi ridicol s numim „posibilitatea retalierii la vot peste patru ani” drept „clauz penal”. Ar fi ca i cum am considera neproblematic relaia cu un partener care a devenit violent i ne administreaz cte o btaie zilnic, n virtutea faptului c n termen de ase luni avem posibilitatea de a ncheia relaiile contractuale cu el.

n concluzie, votul este orice altceva dect un contract.

ncheiere

N-a fost n intenia articolului de fa s analizeze comparativ seturile de promisiuni sentenios denumite „programe” ale diverselor formaiuni politice, cel puin din dou motive: nu avem de-a face dect cu versiuni de intervenionism (un fel de „socialism splcit”) sau, mai pompos, „social-democraie”; orice putere viitoare va avea de ascultat (mai mult sau mai puin selectiv, dup puteri) comandamentele Uniunii Europene, n vederea integrrii. Nu s-ar putea spune, prin urmare c ar fi ceva de ales.

Chiar dac lucrurile n-ar sta aa, tot am avea toate motivele s stm acas. Singura cale eficient i onorabil de raportare la problema votului rmne boicotul privat: neparticiparea la vot. Prea puine se ctig participnd, i prea multe se pierd n acelai timp. i de-ar fi vorba numai de legitimitatea pe care participarea masiv la vot o confer procesului ca atare, i tot ar fi prea mult cedat statului.

Pn la urm soluia problemei votului n contextul actual a dat-o Steinhardt atunci cnd a spus c atitudinea cretinului fa de Satana trebuie s fie de aa natur nct, chiar dac lucrul pe care acesta l cere este aparent inofensiv sau chiar benefic (el vorbea de semnarea unei declaraii comune cum c Dumnezeu exist), nu trebuie s-i fie acordat. Nici un compromis.


[1] n cartea sa The State, disponibil on-line la http://oll.libertyfund.org/Texts/Oppenheimer0359/TheState/0315_Bk.html.

[2] Aproprierea prin utilizare a resurselor anterior nedeinute n proprietate;homesteading n termenii lui Locke.

[3] Vedem de pild cum se nlnuie unele dup altele grevele diverselor sectoare bugetare: profesorii, medicii, cei din administraie etc. E limpede c aceste micri nu pot dect s se generalizeze, deoarece un 2, 3 sau 4% n plus pentru nvmnt las mai puin pentru celelalte sectoare (dac nu mai puin dect nainte, cu siguran mai puin dect ar fi putut fi dac profesorii n-ar fi protestat) i viceversa. Rezult o veritabil concuren pentru procente din PIB. Distribuia e ntotdeauna arbitrar, depinznd eventual de capacitatea de scandal (blocaje de drumuri, mineriade etc.) a fiecrui sector.

[4] Decurge de aici i falimentul oricror idei conform crora statul poate fi limitat ntre nite hotare bine precizate i pstrat n acele limite. Aceasta este, n esen, ideea constituionalismului. Argumentul este similar i n ceea ce privete ideea liberal clasic a statului minimal (justiie, poliie, armat).

[5] Din situarea statului fa de celelalte state, ia natere, conform unor „raiuni de securitate”, un alt element esenial al aparatului statal: armata

, , , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *