Recenzie: Maajid Nawaz, Radical, a Journey out of Islamist Extremism. (“Radical, abandonul islamismului extremist”)

După atentatele din zilele trecute, toată Europa se întreabă: dar musulmanii, ori fostii islamisti, ei ce zic? Ce gandesc ei despre modul in care Occidentul abordeaza ori percep islamul, terorismul si cauzele lui?
Rare sunt cartile ori comentariile acestor persoane, dar, zicem noi, poate mai importante si relevante decit comentariile sofisticatilor de la Foreign Policy, Foreign Affairs ori Le Monde Diplomatique.
In sensul acesta, facem referinta astazi la cartea lui Maajid Nawaz, Radical, a Journey out of Islamist Extremism.(“Radical, abandonul islamismului extremist”). Cartea are 261 de pagini, a fost publicata in 2013, si constitutie o lectura lejera. Pe ici si colo Nawaz cam bate cimpii cu detalii putin relevante despre viata lui ori impresiile lui despre Occident, dar, in toto, recomandam cartea fiecarei persoane care vrea sa inteleleaga, cit de cit, mintea si gindirea celor care sunt in stare sa-si lege o bomba de coapse si sa o detoneze intr-o multime de fiinte umane inocente ori sa treaca cu un camion gigant printr-o multime de oameni care sarbatoresc pasnic esenta Europei – libertatea si civilizatia.
 
Cine e Maajid Nawaz?
Nawaz e inca tinar. S-a nascut spre sfarsitul anilor 70 in Pakistan, din parinti musulmani. Tatal era om de afaceri, avid fan al serialului Dallas din anii 80, un pakistanez occidentalizat. Familia era traditionala, dar nu fundamentalista. In timp, familia lui Nawaz a emigrat in Marea Britanie stabilinduse la Londra. Londra a fost primul contact direct a lui Nawaz cu lumea occidentala. A dat peste o Londra segregata, in care britanicii si imigrantii locuiau in cartiere separate, iar musumlanii preferau si ei sa traiasca separat. Gettourile londoneze erau locuite de musulmanii nord africani, arabi, somalieni, pakistanezei. La 8 ani, scrie Nawaz, s-a confruntat cu rasismul britanicilor in scoala. Prietenii lui erau imigrantii musulmani nu britanicii. Copiii musulmani aveau o cultura a lor, separata, care le comunica ca musumlanii sunt victime ale colonialismului occidental si in special britanic. Ca inamicul numarul unu al lumii musulmane este Occidentul si in primul rind Statele Unite. Ca civilizatia musulmana nu este inteleasa de occidentali, fiind vazuta de ei de sus, si cu un iz de superioritate.
Nawaz descrie hartuirile politiei britanice indreptate in special catre musulmani si imigranti si mai putin catre britanici. In timp, Nawaz a imbratisat aceasta cultura a victimizarii musulmane. Muzica lui preferata era hip hoppul si rap-ul american cu lirice anti-politie si anti-autoritati. S-a apucat de citit carti si materiale scrise de clerici musulmani, toate cu pronuntate nuante antioccidentale. In septembrie 1989 s-a inscris la liceu (Cecil Jones High School), tocmai la vremea cind  cultura hip hop si rap se lansase cu inversunare impotriva autoritatilor. Limbajul vulgar si incendiar al acestor culturi au inceput sa-l radicalizeze, sa-i influenteze gandirea, limbajul, timpul si perceptiile. Nawaz descrie si faptul ca el si colegii lui musulmani erau agresati de neo-nazisti si de skinheads (Combat 18). Multi britanici din liceul lui Nawaz faceau parte din grupurile acestea. Ei si musulmanii se antagonizau reciproc. Suspiciunile intre grupuri cresteau, interactiunile deveneau mai putine, iar conducerea scolii devenise tot mai timida. Musulmamii liceului s-au raliat in jurul singurului lucru care il aveau in comun – islamul.
 
Bosnia anilor 90
Radicalizarea lui Nawaz a escaladat rapid in anii 90, punctul de turnura fiind razboiul din Bosnia ai anilor 90. Materialele video care parveneau de acolo documentau atrocitatile sarbilor impotriva musulmanilor. Musulmanii europeni au reactionat afirmindu-si propria identitate religioasa. (“In reaction to these atrocities, Muslims in Europe began reasserting their religious identities even more. It was a natural defense mechanism.”) (Pagina 38) (“Ca reactie la aceste atrocitati, musulmanii Europei au inceput a-si afirme identitatile religioase si mai mult. A fost un mecanism defensiv natural.”)Bosnia, scrie Nawaz, a dat nastere islamului politic. (“Into this fray jumped the  groups which advocated politicized Islam, the Islamists”.) Important, adauga el, islamismul a penetrat Europa prin imigranti si azilanti. (“Islamist groups quickly spread and multiplied, arriving in Europe along with Arab asylum seekers and South Asian immigrants”.)
Nawaz explica si diferenta dintre islam si islamism. Islamul e o religie iar islamismul dorinta de a impune teocratia islamica ca lege in societate. (“Islam is a religion … As a religion, Islam contains all the usual schisms of any other faiths. … Islamism is the desire to impose any given interpretation of Islam over society as law. … Islamism is not another religious schism, but an ideological thought that seeks to develop a coherent political system that can house all these schisms, without necessarily doing away with them. Whereas disputes within Islam deal with a person’s approach to religion, Islamism seeks to deal with a person’s approach to society”.) (“Islamul e o religie. Ca religie, islamul contine schismele obisnuite care exista in oricare alta credinta. … Islamismul este dorinta de a impune oricare interpretare a islamului asupra societatii sub forma de lege. … Islamismul nu este o schisma religioasa, ci o gandire ideologica care cauta sa dezvolte un sistem politic coerent care sa cuprinda toate aceste schisme, fara a elimina nici una dintre ele. In timp ce disuptele din interiorul islamului au de a face cu raportarea persoanei la religie, islamismul are de a face cu raportarea persoanei la societate”.) (Pagina 45)
Nawaz asemuieste islamismul cu fascismul european totalitar care cauta sa umple omul cu ideologia unica si exclusivista a fascismului. La fel islamismul, zice el. In islam, atributia pentru impunerea fundamentalismului islamist e de domeniul miscarii militante cunoscute ca jihadism. (Pagin 46) Nawaz a devenit si el un aderent al jihadismului. S-a afiliat miscarii cunoscute cu numele de Hizb al-Tahrir (HT), o organizatie terorista formata in Israel (Palestina) in 1957. Obiectivul ei a fost si ramine afilierea tuturor tarilor musulmane din lume intr-un califat (“Khilafah” in araba). S-a alaturat acestei miscari in 1992 cind a primit un pamflet de la un prieten privind aceasta miscare. In 1992 inca nici nu ajunsese major, avind doar 16 ani. Pamfletul era un comentariu radical impotriva hindusilor. Au urmat apoi alte materiale propagandistice care descriau masacrele, reale ori imaginate, impotriva musulmanilor de-a lungul a peste o mie de ani. Scrise cu un ton anti-occidental, si desemnate sa impresioneze mintile tinerilor, Nawaz s-a trezit imersat mai tot timpul in citirea acestor mesaje desemnate sa indoctrineze. De la o vreme a inceput sa fie influentat si atras de predicile clericilor musulmani. Cu cit mesajele lor erau mai anti-occidentale ori anticrestine, cu atit Nawaz si colegii lui le primeau si mai bine si erau influentati de ele si mai mult.
 
Grupurile musulmane de indoctrinare
A urmat apoi integrarea lui Nawaz in cercurile si grupurile musulmane care studiau, in comun, literatura islamista. Erau incintati de cuvintarile clericilor si conferentiarilor, tanjind dupa gloria trecuta a islamului. Erau indoctrinati sa gandeasca ca occidentalii au inhibat civilizatia musulmana in dezvoltarea ei, la fel puterile coloniale si rasistii britanici. Astfel, ura impotriva Occidentului crestea de la zi la zi. In timp, Nawaz a devenit lider de grup de discutii, iar apoi conferentiar pe teme islamice in liceu. Avea o personalitate carismatica. Colegii lui musulmani il priveau cu admiratie, iar radicalismul lui Nawaz se ascutea de la zi la zi. O tema draga lui au fost discursurile care sustineau ca la inceput islamul a fost convertit la crestinism, crestinismul fiind vazut ca o credinta inferioara pentru ca nu pretindea, asemenea islamului, sa directioneze fiecare aspect din viata aderentilor lui. In crestinism e prea multa libertate, scrie Nawaz, ceea ce se reflecta in libertinismul si decadenta occidentalilor. Nawaz era ofensat, la fel ca multi alti musulmani, de faptul ca in perioada postcoloniala Occidentul a promovat in tarile arabe secularismul. Liderii musulmani din tarile musulmane au fost musulmani secularizati, aderenti ai secularismului, incepind cu Iranul, Egiptul, Iraqul, Iordania, Tunisia. (Pagina 56)
Nawaz denunta si ceea ce invatatorii lui islamisti trebuiau sa-l invete dar nu l-au invatat. Nu l-au invatat nici pe el nici pe tovarasii lui sa se roage. Niciodata, scrie Nawaz, nu a fost la o sesiune de invatatura care sa fi fost inceputa cu rugaciune. Nimeni nu accentua rugaciunea ori postul. Nici o lectie privind cum sa citesti ori sa intelegi Coranul. Nawaz a invat singur sa se roage.
Inregistrarile video din Bosnia au continuat sa-l radicalizeze pe Nawaz. A fost radicalizat si de interventia Arabiei Saudite care ajuta si pregatea musulmanii din Bosnia pentru razboiul cu sarbii. A fost impresionat de implicarea Arabiei Saudite in finantarea de moschei in Europa. Dar punctul culminant care l-a transformat pe Nawaz intr-un dusman al Occidentului,si in primul rind al Marii Britanii, a fost inrolarea musulmanilor britanici in razboiul din Bosnia impotriva sarbilor care, la intoarcere acasa povesteau istorisiri grotesti privind masacrele sarbilor. In felul acesta, islamistii recrutau alti musulmani britanici sa se alature razboiului din Bosnia. (Pagina 58) Genocidul impotriva musulmanilor bosniaci a fost punctul de turnura in razboiul islamistilor europeni impotriva Occidentului. (“There was a genocide going on in Bosnia, and the appalling crimes committed were being used to further an Islamist recruitment drive across Europe. And it worked) (“In Bosnia avea loc un genocid real, si crimele atroce comise erau folosite pentru a promova eforturile de recrutare a islamistilor in Europa. Si a reusit”.) (Pagina 59) Concluzioneaza Nwaz: “Jihadismul european s-a nascut in Bosnia”. (“European Jihadism was born through Bosnia”.) (Pagina 59) Din Bosnia islamismul s-a extins in Europa, si din Europa in Orientul Mijlociu si Asia. In Europa, islamistii au fost radicalizati de evenimentele din Bosnia, in Egipt de evenimentele din Palestina (Israel), si in Pakistan de cele din Afganistan. Temele comune tuturor acestor radicalizari din zone georgafice diferite erau aceleasi: plangeri, nedreptati, crize de identitate, personalitati carismatice, si o propaganda a clericilor si activistilor islamisti cu un efect extraordinar in mintile tinerilor musulmani.
Decadenta Occidentului a fost o alta cauza in jurul careia islamistii s-au raliat. Fie ca e vorba de promiscuitatea sexuala, sodomie, adulter, apostati, atei, infideli – toti acestia urmau sa fie pedepsiti dupa legea lui Alah.
La 16 ani Nawaz s-a mutat in centrul Londrei, separat de familie cu gandul de a se pregati pentru universitate. Cam pe atunci a devenit un daris al HT, adica un fel de ucenic ori student obligat sa participe la intrunirile de indoctrinare. Odata terminate aceste cursuri, urma sa fie admis in miscarea HT ca membru cu drepturi depline. Au fost ani de succes ai miscarii HT pentru recrutarea de islamisti. Incetul cu incetul ochii lui Nawaz s-au deschis spre o lume cu totul nemaicunoscuta lui pina atunci – dimensiunile globale ale jihadismului. Iar centrul intelectual al jihadistilor si eforturilor de recrutare, cit si de finantare, era Marea Britanie, in special Londra anilor 90. (“For the first time, I had a real sense of how the movement was a national and global phenomenon. All the major universities had recruitment drives: we were fast taking over. The 1990s in London was the decade of Islamism”.) (Pagina 66) (“Pentru prima data am avut un sens real al dimensiunilor miscarii, un fenomen national si global. Toate universitatile mari recrutau: faceam progres. Anii 90 in Londra a fost decada islamismului“.)
 
Anii din universitate
Ajuns in universitate, Newham College, Nawaz isi continua propria indoctrinare si isi extinde influenta in rindurile studentilor musulmani. Ca lider al grupului musulman, se pricepea sa manipuleze conducerea universitatii pentru a-siatinge scopurile. Cerintele impuse universitatii le facea in numele libertatii religioase si a multiculturalismului. Conducerea universitatii s-ar fi simtit rasista daca ar fi negat doleantele studentilor musulmani. Niciun grup de studenti nu indraznea sa critice activitatile musulmanilor, din acelasi motiv – teama de a fi etichetati ca rasisti. Singurele exceptii erau studentii evrei si homosexualii. In culise, Nawaz si studentii musulmani rideau de ignoranta si naivitatea studentilor si conducerii universitatii. Asa au ajuns sa organizeze o intrunire masiva a studentilor musulmani la care au participat 12.000 de studenti musulmani din toata lumea.
Inevitabil, insa, violenta sectara tipic religiei musulmane s-a extins si in campusul universitatii lui Nawaz. S-au produs ciocniri violente, unele dintre ele rezultind in victime. Unii studenti musulmani incepusera sa vina la cursuri cu cutite ascunse sub haine. In cele din urma universitatea a luat masuri, politia a intervenit, si liderii musulmani au fost expulzati din universitate, printre ei si Nawaz. Asta l-a indirjit si mai mult impotriva britanicilor si a Occidentului. Relatiile cu parintii lui, in special cu mama, s-au inrautatit drastic. Separat de familie, Nawaz traia pe unde putea si din ce primea de la altii. Uneori dormea in masina. Dar obiectivul lui ramasese acelasi – weekendurile si le petrecea recrutind musulmani ca membri ai organizatiei HT. In timp, Nawaz s-a reintors la universitate, de data asta la prestigioasa School of Oriental and African Studies din Londra. Impresionata de loialitatea si ascensiunea intelectuala a lui Nawaz, HT l-au promovat in consiliul de conducere a miscarii HT in Marea Britanie. Astfel, Nawaz a ajuns unul din cei 8 lideri ai lui HT, o functie influenta.
 
Nawaz in Pakistan
Hiz al-Tahrir (HT), organizatia islamista terorista careia i s-a alaturat Nawaz nu a fost nici pasnica nici armonioasa, cum isi inchipuise el. Se astepta ca membrii unei organizatii musulmane dedata promovarii jihadismului sa fie alcatuita din personalitati integre, inteligente si oneste. Dar nu a fost asa. Acestia au fost ani ai romantismului islamist pentru Nawaz. Organizatia HT era divizata si sub infleunta multor personalitati carismate care nu se intelegeau privind doctrina, viziunea, obiectivele ori metodele de promovare a obiectivelor organizatiei. Nawaz a fost prins in aceste disensiuni si uneori era constrans sa ia partea unora din lideri impotriva altora. HT insa ii dicta si viata si directiile ei. In 1999, HT i-a gasit o sotie, o pakistaneza cu numele de Rabia care si ea facea parte din HT. Dupa casatorie HT i-a permis lui Nawaz sa-si intrerupa studiile universitate pentru un an. In timp, lui Nawaz si sotiei lui l-i s-a nascut un baiat.
In 1999 Pakistanul a testat prima bomba nucleara, iar obiectivul lui HT a fost sa infiltreze esalonul de conducere al armatei pakirtaneze. Nawaz a fost insarcinat sa duca la indeplinire acest obiectiv, el si sotia fiind de origine pakistaneza si ambii inca avind rudenii in Pakistan. Decizia lui Nawaz de a se intoarce in Pakistan a impartit familia. Tatal a refuzat sa-i ajute financiar, iar mamei nu i-a spus care ii sunt planurile. De fapt, Nawaz a mintit-o, spunind ca vrea sa petreaca citva timp in Pakistan sa studieze cultura si civilizatia tarii de bastina. Asa ca, la 22 de ani, in 1999 Nawaz si-a demarat cariera de agent de influenta al HT in Pakistan. A inceput in universitati, tinind cursuri pentru studentii militanti. I-a organizat in organizatii si grupuri militante care calatoreau prin Pakistan transformind studentii in militanti islamisti. A avut succes. Unii din studentii pe care a reusit sa-i indoctrineze au devenit si mai radicali, iar altii s-au alaturat grupului terorist care si-a revendicat atacul  din Mumbai, India, care a ucis 166 de oameni la faimosul hotel Taj Mahal in 2008. Iar altii au fost implicati in actiunile teroriste ale lui Al-Qaeda.
Intre timp sotia lui Nawaz a ramas insarcinata si familia s-a reintors la Londra cu intentia ca copilul sa se nasca in Marea Britanie. Relatiile intre ei, insa, au inceput sa se stinga. Nawaz era mai mult legat de HT decit de sotie. Calatorea des in Pakistan unde isi continua actiunile de mobilizare a militantilor islamisti. Faceau demonstratii stradale, demonstratii in fata ambasadei americane, si discutii secrete cu persoane influente din interiorul armatei pakistaneze. De la o vreme, HT i-a cerut lui Nawaz sa deschida un front de propaganda islamista in Danemarca. A facut-o. Trei zile din saptamina la petrecea in Copenhaga. Ce la frapat pe Nawaz in Danemarca a fost ceea ce el numeste rasismul danezilor. Rasismul in Danemarca, scrie el, e mult mai intens ca cel al britanicilor. (Pagina 111) Peste tot in Danemarca musulmanii erau nemultumiti si se plangeau de rasismul danezilor. Asta a facilitat activitatile de recrutare a lui Nawaz. In Europa, scrie el, cei mai radicali musulmani erau in Danemarca. De fapt, liderul HT pe Danemarca, Fadi Abdul Latif, a fost arestat in 2006 si gasit vinovat de incitare la ura si violenta.
 
Nawaz in Egipt
Atacurile Al Qaeda din September 11, 2001 l-au prins pe Nawaz in Egipt unde Nawaz s-a dus sa studieze limba araba la Universitatea din Alexandria. Asta a fost obiectivul oficial, declarat autoritatilor egiptene. In realitate, insa, a fost trimis acolo de HT sa reactiveze miscarea HT din Egipt. A recrutat membri pentru HT. De la o vreme a inceput sa fie urmarit de serviciile secrete agiptene, Aman al-Dawlah. Devotat cauzei, Nawaz continua recrutarea. Un informator i-a spus sa plece din Egipt sa evite arest. Nawaz si-a trimis sotia si copilul in Marea Britanie, dar, devotat cauzei, el a ramas in Egipt.
A urmat aprilie 1, 2002 si o bataie la usa casei unde locuia Nawaz. A deschis usa iar inauntru a navalit un grup de agenti egipteni mascati si inarmati. L-au imobilizat, i-au luat laptopul, cartile, materialele de propaganda. Apoi l-au luat pe el. A fost aruncat in spatele unui microbuz impreuna cu alti membrii ai HT si dus in Cairo pentru a fi interogat. Erau vremuri dificile. Americanii deja lansasera actiuni militare in Afganistan, au fugarit pe Al Qaeda din Kabul, au prins o multime de teroristi, i-au torturat si obtinut din partea lor informatii despre alti teroristi si oameni influenti din miscarea jihadista. Americanii au cerut Egiptului si altor tari arabe sa aresteze militantii islamisti. Din nefericire pentru Nawaz, numele lui a fost pe aceasta lista si asa a ajuns sa fie arestat.
A fost legat la ochi si dus la Al-Gihaz, sediul temutului serviciu de securitate a lui Mubarak, aliat si prieten al americanilor. Al-Gihaz era si locul unde incepeau torturile. Nawaz si-a pierdut numele aici, fiind cunoscut ani la rind nu dupa numele de familie ci dupa numarul alocat lui – 42. Mergind prin holurile cladirii, Nawaz auzea tipetele torturatilor, injuraturile tortionarilor, si ici si colo vedea gramezi de trupuri omenesti, fie moarte fie pe moarte. Oameni slabi, sleiti de puteri, malnutriti, imbracati in zdrente, neingrijiti. Au urmat apoi lungile interogatii. Socurile electrice. Trezirea intentionata din timpul noptii. Bataile. Declaratiile semnate prin constrangere. Apoi interogatiile procuraturii.
De la camerele de tortura, Nawaz a fost dus la inchisoare, pus intr-o aripa a faimoasei inchisori Mazrah Tora din Cairo impreuna cu intemnitatii straini. A fost tinut in izolare. Din cind in cind a fost vizitat de consulul britanic, doar sa i se spuna ca Marea Britanie nu poate face multe pentru el. Asa a aflat ca dupa septembrie 2001 25.000 de persoane au fost arestate in Egipt si ca erau detinuti ca prizonieri politici. Acuzatiile oficiale impotriva lui Nawaz au venit dupa 3 luni de interogatii agresive. A fost acuzat de promovarea ideologiei unei organizatii teroriste, HT, si posesia de literatura propagandista a acelei organizatii. Procesul lui s-a extins pe o perioada de  aproape doi ani. Audierile tineau citeva zile, sporadic. In final, Nawaz a fost condamnat la cinci ani de inchisoare. Amnesty International a adoptat cazul lui Nawaz si al altor citiva tineri ca si cazuri de detinuti politici. Asta l-a imprietenit pe Nawaz cu reprezentantul lui Amnesty International, John Cornwall, pe care Nawaz il descrie ca fiind “un crestin slab in anii 80 ai vietii, care a facut campanie pentru noi cu mai multa pasiune si energie ca un tinar de 20 de ani”. In timp, asta l-a schimbat pe Nawaz. De ce un crestin ar promova eliberarea unui musulman extremist care urmareste moartea crestinilor, se intreba Nawaz, din nou si din nou? (Pagina 183)
 
Un om schimbat
Inchisoarea l-a schimbat pe Nawaz. In primul rind, i-a schimbat gandirea. Si-a gasit refugiul in meditatie, rugaciune, discutii cu tovarasii de inchisoare. Au inceput sa discute deschis, sa supuna islamul unei analize critice, sa se de-radicalizeze. (“The studies, conversations, and experiences I gained in Mazrah Tora, over months and years, were crucial in overcoming my dogmatic allegiance to the islamist ideology”.) (Pagina 181) A inceput sa studieze sistemul juridic european, sa inteleaga notiunea statului de drept, sa compare sistemul politic occidental cu directivele lui Mohamed din Coran, si sa inteleaga adevaratul sens al democratiei. Islamul, isi zicea el, avea nevoie de ceva similar, un stat de drept, dar construit in perimetrul credintei musulmane.
Dupa cinci ani de inchisoare, Nawaz a fost eliberat. A fost pus pe un avion si dus la Londra unde a fost detinut de agenti britanici pentru interogatii. A fost eliberat dupa patru ore. La eliberarea din inchisoare, Nawaz a continuat sa fie membru in HT si chiar in esalonul de conducere, dar dupa un an s-a retras. Peste noapte, Nawaz a devenit o vedeta. Incepuse sa dea interviuri la al-Jazeera, BBC, Al Arabiya. Peste tot isi spunea povestea si anii detentiei in inchisoare. Incepuse sa faca afirmatii neconformiste din punctul de vedere al islamistilor. Printre altele, accentua ca ideologia islamista e construita de mintea omului, nu un dictat al religiei musulmane. Asta l-a costat divortul lui de sotie si abandonul prietenilor. Pentru o vreme a ramas in strada. Dormea in masina. Nu avea bani. Dar norocul continua sa-i surida. Vestea detasarii lui Nawaz de islamism a ajuns la urechile lui BBC care a facut un documentar extensiv asupra subiectului. Dintr-o data, Nawaz a ajuns un nume familiar in toate cercurile musulmane si islamiste din Europa. Afirmatiile lui, facute in documentar, au declansat un veritabil razboi ideologic intre el si islamisti. Cu toate ca ramasese loial islamului, Nawaz a inceput sa-i puncteze punctele slabe, inclusiv imposibilitatea islamismului de a crea un sistem pluralist si democratic pe un fundament islamic. Ce a facut islamismul pentru musulmanii Europei, intreaba el? Nici o favoare, conchide el. Dimpotriva, i-a dat in spate cu o generatie. (“What Islamism has done for Europe was to set Muslim communities back an entire generation”.) (Pagina 218)
 
Fundatia Quilliam
Asa s-a nascut in mintea lui Nawaz idea de a lansa un think-tank, un institut, o miscare intelectuala desemnata sa contracareze islamismul si sa faciliteze de-radicalizarea tinerilor musulmani.  Ambitios, Nawaz s-a pus pe lucru. Si-a gasit prieteni cu studii superioare care ii impartasau ideologia si obiectivele, au cautat (si aflat) fonduri, si au inceput sa scrie si sa publice literatura. Si-au numit organizatia Quilliam Foundation, “prima organizatie contra-extremista din lume”, cum o numise el. (“The world’s first counter-extremism organization”) (Pagina 221) Asta a atras furia islamistilor, Nawaz si colegii lui fiind amenintati cu moartea. Dar a atras si  atentia politicienilor. Nawaz a fost invitat sa depuna marturii in comitetele pentru securitate ale Senatului american, la CNN, la programele de informatii publice din Statele Unite. A avut intrevederi cu Prim Ministrul britanic Cameron pe teme de islamism si de-radicalizarea tinerilor musulmani. S-a intilnit cu Presedintele Bush la Dallas. A paticipat la conferinte pe teme de securitate din SUA, Garmania, Danemarca. S-a intors in Pakistan unde a lansat grupuri de de-radicalizare a tineretului musulman. A calatorit in Nigeria, India, Banglades, Somalia si in alte locuri cu acelasi scop.
Cartea lui Nawaz se incheie in iulie 2011. E o carte pe care o recomandam tuturor celor interesati sa inteleaga geneza si gandirea islamista, si ceea ce ii transforma pe tinerii musulmani in teroristi. Dar si ceea ce europenii pot sa faca sa preintimpine radicalizarea lor. Lectura cartii e fascinanta, nu doar informativa, si in paginile ei se regasesc mai fiecare dintre noi, cei care urmarim, mai zilnic, derularea istoriei tulbulente a Europei si Occidentului, in general, in zilele noastre.
Va oferim in incheiere, un documentar recent al Fundatiei Quilliam a lui Nawaz despre Copiii Statului Islamic care descrie modul in care Statul Islamic recruteaza si indoctrineaza copiii ca viitori teroristi. Titlul documentarului e Children of the Islamic State: http://www.quilliamfoundation.org/wp/wp-content/uploads/publications/free/the-children-of-islamic-state.pdf
preluare din Buletinul AFR
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *